un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


miercuri, 14 decembrie 2011

Iezer. Revedere după vreo 15 ani.

3-4 decembrie 2011

Au trecut atât de mulţi ani, dar amintirile sunt proaspete de parcă ieri am fost pe-acolo. În Iezer am fost prima dată când încă mai exista Cabana Bătrâna. Am revenit după un an găsind cabana distrusă de o viitură ce săpase un şanţ de vreo doi metri şi jumătate pe locul unde odinioară fusese un drum forestier. De atunci drumurile mele nu au mai trecut prin acest masiv.

Ajungem repede la cabana Voina. Drumul de la baraj şi până aici, altădată pietruit, este acum asfaltat. Trecem de această cabană şi lăsăm maşina puţin mai sus, la bifurcaţia Văii Bătrâna cu Valea Cuca, pornind la pas pe valea din stânga, Valea Bătrâna.

După vreo cincisprezece minute de mers ajungem la indicatorul ce ne îndrumă spre Lacul Iezer şi refugiul cu acelaşi nume. Marcaj , timp de parcurgere: 3 ore.

Traversăm râul urcând pe valea pârâului Izvorul Iezerului, vale ce coboară din stânga, unindu-se aici cu Valea Bătrâna. Urcăm destul de alert printr-o zonă exploatată forestier unde zeci de buturugi marcate imi provoacă o stare de tristeţe. La un momentdat am citit pe o etichetă numărul 30.385.

În partea superioară pădurea diferă, încă, total de cea de jos. Aici nu se observă pic de intervenţie umană. Copaci răpuşi de furtuni, muşchi verde ce te îmbie la leneveală, susurul râului, totul te rupe de distrugerea prin care trecusem cu doar câteva minute în urmă. Parcă ar fi două lumi diferite.

Ieşim din pădure şi pătrundem în zona de jnepeni. Aici ne confruntăm cu o mică problemă, mică pentru unii mare pentru mine căci, după accidentul de motocicletă petrecut cu patru zile în urmă, aveam o atelă gipsată la mâna stângă. Problema apărută constă în faptul că tot culoarul de trecere printre jnepeni era acoperit de gheaţă. Practic trebuia să urcăm pe un râu de gheaţă. Aţi zice că nu-i mare lucru. Ei bine, când laşi colţarii la maşină pentru că lipsa zăpezii te face să te simţi ca toamna, acest râu îngheţat chiar devine o problemă, mai ales când nu poţi să-ţi foloseşti decât una dintre mâini. Cu foarte mare băgare de seamă, chin şi înjurături la adresa capului prost(al meu) care m-a făcut să nu iau colţarii reuşesc să trec cu bine de acest hop.

Drumul continuă printre jnepeni, aceştia rărindu-se în partea superioară a văii până când dispar de tot.


După aprozimativ trei ore ajungem la Refugiul Iezer unde mai sunt încă două grupuri, unul ce urma să coboare şi altul care a rămas peste noapte.

Refugiul Iezer este construit din piatră având trei camere. Cea din stânga este încuiată fiind, probabil, rezervată salvamontului, cea din centru are o masă pe care se poate mânca, iar ce din dreapta are nişte priciuri, o parte dintre ele având şi saltele. Am dormit nouă persoane şi ar mai fi avut loc încă vreo patru pe locurile acoperite cu saltele. Există şi o sobă. Noi am luat special pentru ea un sul de folie de aluminiu cu care am înfăşurat coşul scăpând astfel de fumul ce intra în cameră. Am scăpat de fumul de lemne dar n-am scăpat de fumul produs de smoala topita. Da. Ce cap prost s-o fi gândit că un coş de sobă trebuie izolat cu smoală la ieşirea prin tavan???!!!.

Lemne se iau din porţiunea cu jnepeni. Noi am observat pe partea draptă în sensul urcării o zonă cu jnepeni uscaţi. Din păcate aceştia provin, probabil, dintr-un incendiu, acum fiind cam putreziţi. Se poate face focul cu ei dar trebuie o cantitate mai mare căci ard foarte repede. Zona e plină de astfel de rămăşiţe însă noi am fost vreo opt oameni la adunat de lemne aşa că ne-a fost relativ uşor să adunăm o cantitate suficientă. Oricum, n-am reuşit s-o folosim căci după ce a început să se topească smoala am renunţat la foc. Cu toate astea camera s-a încălzit foarte bine astfel că, pe timpul nopţii, nu ne-a fost frig deloc.



Dimineaţă, după micul dejun, am plecat pe traseu. Am urcat spre Crucea Ateneului de unde am urmat spre Vf. Iezerul Mare - Vf. Roşu - Muntele Bătrâna apoi coborâre pe Plaiul lui Pătru.

>De pe Vf Iezer putem vedea spre Vest Parângul, Buila şi Cozia, spre Nord si NV Făgăraşii, iar spre Est Piatra Craiului, Bucegii, Postăvarul, Piatra Mare, Ciucaşul şi Penteleul.

Bucegii
O parte din creasta Pietrei Craiului
Postăvarul, Penteleul, Ciucaşul şi Bucegii
Refugiul Iezer
Aproape de Crucea Ateneului
Făgăraşii
Varfurile: Moldoveanu, Viştea, Hărtopul Ursului, Gălbenele, Zănoaga, Gălăşescu Mare
Moldoveanu şi Viştea
Hârtopul Ursului, Gălbenele, Zănoaga, Gălăşescu Mare
Piatra Craiului
Pe Vf Iezerul Mare
Vf Roşu
Odihnă în Curmătura Bătrânei
Partea superioară a Plaiului lui Pătru
Plaiul lui Pătru
Plaiul lui Pătru
Timpi de parcurgere realizaţi de noi:
Valea Batrana - Refugiul Iezer = 3 ore
Refugiu Iezer - Şaua Ateneului = 20 minute
Şaua Ateneului - Vf Iezerul Mare = 45 minute
Vf Iezerul Mare - Vf Roşu (variantă de coborâre prin dreapta pe nemarcat, cu bâjbâială) = 50 minute. Varianta marcată ocoleşte vârful prin stânga.
Vf Roşu - Plaiul lui Pătru = 1h 50'
Coborârea Plaiului lui Pătru = 2h 20'
Coborârea Plaiului lui Pătru se face pe iar partea cea mai urâtă a ei este porţiunea de pădure. Un drum forestier nou construit, foarte înclinat şi alunecos. Traseul marcat este impracticabil datorită defrişărilor masive.

A fost Iezerul.

15 comentarii:

danchitila spunea...

Superbe pozele! M-ai lasat masca.
Eu am fost de multe ori in Iezer, de vreo 6 cred, iar ultima oara in weekendul 19-20 Noiembrie. Ne-am intors de la refugiu pe plaiul Vacarea iar la stana din poiana am constatat cu tristete ca totul este ...ras. Imaginile surprinse seamana cu cele prezentate de tine pe blog; in plus mai erau acolo bidoane goale de motorina, urme de tractor etc. Intr-un cuvant..jalnic.
Stiu foarte bine zona pentru ca am fost de multe ori pe acolo. Acum era sa ma ratacesc..
Voi pune si eu povestirea la mine pe blog, in curand. Iti voi da link daca vrei ca sa vezi despre ce e vorba.

Ture frumoase!

cristian popescu spunea...

Multumesc pentru aperciere si comentariu. Evident ca poti pune un link cu tura ta, iar cand ai ceva de comentat, adaugat, observatii tehnice sau orice altceva nu ezita sa lasi un semn.
Sa ai carari frumoase!

Eduard Munteanu spunea...

Superbe pozele, sper sa ajung si eu in Iezer iarna! Carari cu soare!

Alexandra spunea...

Poti sa imi explici si mie un pic partea cu "Vf Iezerul Mare - Vf Roşu (variantă de coborâre prin dreapta pe nemarcat, cu bâjbâială) = 50 minute. Varianta marcată ocoleşte vârful prin stânga." :)

Vrem sa facem acelasi traseu, si sa ajungem pe vf Rosu (nu de alta dar mai nou ma cheama Rosu :) si nu prea inteleg daca ar trebui sa imi fac griji ca nu nimeresc :)

A, si acolo pe varf sunt indicatoarele alea doua scrijelite? Nu se intelege nimic de pe ele, scrie vreoundeva ca e Vf. Rosu? :)

cristian popescu spunea...

Buna,
In primul rand va doresc casnicie frumoasa.
Despre Iezer:
Cand urci dinspre refugiul Iezer mai intai ajungi pe Vf Iezerul Mare. Cel cu niste betze infipte pe el. Poteca spre Vf Rosu este pe partea vestica a varfului, adica pe stanga cum mergeti voi si nu pleaca din varf ci ocoleste varful cu putin inainte de a ajunge sus. Daca urcati pe varf trebuie sa coborati pe unde ati venit ca sa urmati poteca marcata. Noi din varf am coborat spre nord si apoi pe curba de nivel dar zona e cam friabila si cu smocuri de iarba instabile. Varful Rosu e cel cu doua indicatoare jerpelite. De pe el creasta se continua spre dreapta adica spre N-NE.
Sper ca ti-am fost de folos. Daca mai ai nevoie de detalii scrie-mi.

Alexandra spunea...

Multumesc frumos pentru urari Cristi!
De asemenea pentru indicatii!

Deci din cate inteleg, poteca marcata nu ajunge pe vf. rosu, ci il ocoleste. Am inteles bine, da?

Mi se parea ciudat ca sunt totusi cele doua indicatoare in varf, dat fiind ca traseul nu trece pe acolo, si de aceea te-am intrebat.

Mersi frumos!

cristian popescu spunea...

Buna din nou,
Probabil nu m-am exprimat eu precis. Poteca ce merge "pe creasta" trece pe Vf Rosu, dar NU trece si pe varful Iezerul Mare, aflat inaintea Vf Rosu. Deci, cand plecati de la lac urcati spre stanga (Sud), cum priviti caldarea de jos in sus, si ajungeti la crucea ateneului apoi continuati pe directia S-N intalnind mai intai Vf Iezerul Mare (cu niste bete infipte pe el, nu cu marcaje). Poteca il ocoleste prin stanga adica pe partea vestica apoi continua spre Vf Rosu pe care si urca, de aceea si marcajele de pe Vf Rosu. Poteaca NU urca pe Vf Iezerul Mare, de aceea pe el sunt doar niste betze si nu marcaje. Daca imi dai o adresa de mail iti dau si harta Iezerului poate va va fi utila.

Alexandra spunea...

Aaaaah, ok, gata, acuma am inteles! :) Mersi mult de tot!!
Am si eu harta dar abia acuma am observat ca marcajul ocoleste iezerul mare :)

Mersi foarte mult!

cristian popescu spunea...

Oricand, cu placere.
Tura faina sa aveti!

Alexandra spunea...

Mersi frumos! Sa fie!

Alexandra spunea...

Scuze, te mai bat la cap cu o intrebare, ca plecam peste cateva ore..

Acolo la refugiu ai de unde sa iei apa? Ca de la refugiu incolo, nu cred ca mai sunt surse de apa pe traseu, nu? (o sa facem exact acelasi traseu ca si voi dar intr-o zi).

cristian popescu spunea...

Imi pare rau, dar noi am plecat de vineri dimineata in Crai asa ca nu am putut citi mesajul tau intimp util. Apa, dupa cum ai vazut, se poate lua din apropierea refugiului, de langa lac.

Alexandra spunea...

Hey! No problem! :)
Ne-am descurcat! Am gasit un izvor si sub vf. Batrana, desi nu mai aveam nevoie, ne-a ajuns apa.

Cum a fost in Crai?

cristian popescu spunea...

In Crai am fost la cocot. Traseele sunt frumoase, dar prost asigurate si cam friabile. In rest zona e superba, iar Craiul ca si peisaj si trasee nemarcate ramane muntele meu favorit.

Alexandra spunea...

Super! Si mie imi place mult Craiul! Nu le am eu cu cocotul, dar e bine de stiut cum e cu traseele :)

Trimiteți un comentariu