un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


luni, 28 decembrie 2015

La Garofița Pietrei Craiului, pe final de an.

Ultima ieșire pe 2015 este o plimbare pe la poalele vestice ale Pietrei Craiului.

Alături de Angi și Anca, sora mea, parcurgem traseul ce leagă Plaiul Foii de cabana Garofița Pietrei Craiului, urcînd pe Plaiul Mare către poiana Tămășelului.

Vremea s-ar fi vrut a fi de iarnă, dar se pare că toamna se lasă greu alungată așa că avem parte de zăpadă doar prin anumite locuri unde, la ninsoare precedentă, s-au adunat cantități mai mari. În rest doar pămînt și frunze uscate. Dar nu-i nimic, ne bucurăm oricum de natură, de aerul curat, de liniștea pădurii.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Ultimul cocoț la Veliko pe 2015

O toamnă lungă ne-a permis să mai facem o mică incursiune printre numeroasele trasee de escaladă de la Veliko.

Adunați cu mic, cu mare, am plecat spre vecinii bulgari pentru a profita de ultimele zile calde ale sfîrșitului de an 2015. La faleza, ca de cele maimulte ori, ne-am întîlnit cu o mulțime de alți români, prieteni de la sala de cocoț sau cunoscuți ai comunității alpine.

Voia bună a pus imediat stăpînire pe noi, iar traseele au curs unul după celălalt. Seara, cînd răcoarea s-a așternut la baza pereților de stîncă, am strîns echipamentul și am purces la un mic răsfăț culinar la, de-acum vestita, Pizza Tempo.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Clincea-Malaiesti-Ciubotea. O tură de toamnă tîrzie

O zi de toamnă cu vreme nu tocmai promiţătoare.

Am plecat din București alături de Cosmin și Mihaela cu destinația Bucegi. Pe drum urma să ne mai întîlnim cu Irina și Marius ce urmau a ne fi parteneri de drumeție doar pentru o parte din tură. Noi urma să stăm două zile, iar ei veniseră doar la o tură de-o zi.

Ajungem la Bușteni unde ne orpim să facem cîteva cumpărături și unde vremea e atît de urîtă că apuc să mă întreb ce caut eu pe munte pe-o așa vreme. Nori gri acopereau toată Valea Prahovei și lăsau să cadă o burniță de-aia de nu te îmbie la drumeție.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Fisura Albastra Directa 14(15)LC, 6B, 8+ (6A1)

Poveste:

Un vis de demult. Un vis pentru care am aşteptat ani buni pentru a mi-l îndeplini. Planuri au mai fost. Chiar şi o încercare, dar uneori lucrurile nu decurg tocmai cum ne dorim noi. Sunt momente în care ele se petrec pe neaşteptate, te iau prin surprindere şi te trezeşti făcînd dintr-o data ceva pentru care în mod normal ţi-ai fi făcut din timp o grămadă de planuri.

Aşa a fost si cu "Albastra". Am intrat în ea acum un an, dar din motive pe care nu vreau să le evoc a trebuit să coborîm din Bivuacul Doi. N-a fost să fie, mi-am zis atunci, împăcîndu-ma cu gîndul. Între timp au mai fost tentative, dar nu s-au legat. Ba vremea nu era bună, ba eram prea obosit, ba intervenea altceva.

Citeşte tot articolul

duminică, 6 septembrie 2015

Un week-end la Costila cu oameni faini si leneveală

Dupa multă muncă iată ca prind un sfîrşit de săptămînă liber, aşa că, însoţit de Angi, urc spre refugiul Coştila cu gîndul de a căţăra ceva doar că, odată ajuns acolo, sunt lovit cumplit de-o lene ce nu-mi dă pace. Mă tolănesc pe un prici şi profit de faptul că nu mai e nimeni prin preajmă pentru a trage un pui de somn.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 18 iulie 2015

Reamenajarea traseului Fisura Susdpendata

Planul era facut de ceva vreme de către Cornel Sain şi-şi aştepta timpul pentru a fi pus în aplicare.

O parte dintre clienţii sălii de căţărare Galactic, persoane iubitoare ale zonei Coştila, au pus mînă de la mînă strîngînd o sumă de bani din care s-au cumpărat cele necesare reamenajării.

Am urcat la refugiu de cu seară, ducînd echipamentul greu necesar reparaţiei traseului. Tot seara am pregătit tot ce ne-ar fi fost util a doua zi, distribuind fiecăruia cîte o parte de echipament.

Astfel, a doua zi dimineaţă, am luat rucsacii la spinare şi, ajutaţi de Andrei şi Mihai, am urcat spre ieşirea traseului folosind pentru aceasta poteca de pe Coama cu Jnepeni. Pînă să ajungem la coamă Cornel a montat un spit pentru rapel pe Vîlcelul Pietros acolo unde se termină rapelul de fix 60m prin Hornul Vîlcelului Pietros.

Am continuat urcuşul pe Coama cu Jnepeni ieşind în vîlcel în locul unde se face un rapel peste o săritoare mare, loc unde am montat un alt spit de rapel alături de un piton vechi.

De aici am mai urcat puţin şi am traversat brîna ce ne duce la ieşirea din Fisura Suspendată loc unde ne-am echipat pentru muncă.

Citeşte tot articolul

duminică, 12 iulie 2015

In Lespezi cu Cosmin Pobleanu

Traseul Lespezi, din Peretele Văii Albe, este numai bun pentru iniţierea începătorilor în trasee de multe lungimi, fiind un bun prim contact cu impozantul perete al Văii Albe şi un bun prilej de a simţi apropierea celebrei Fisuri Albastre.

Lung si nu foarte dificil, traseul oferă, totuşi, cîteva pasaje de căţărare destul de interesante şi, în acelaşi timp, ajută la dezvoltarea capacităţii de orientare prin linia lui sinuoasă şi nu tocmai uşor de urmărit în anumite porţiuni.

Cosmin se arată dornic de a parcurge acest traseu şi, cum nu a găsit cu cine să-l parcurgă, mă ofer să-i fiu partener în această tură.

Citeşte tot articolul

duminică, 5 iulie 2015

Traseul Fluturele de Piatra 6(7)LC, 5B, 8- (6+A0)

Traseul Fluturele de Piatră 6(7)LC, 5B, 8- (6+A0)

A doua zi după ce am parcurs Răsucita pentru încălzire, urcăm spre refugiu pentru a parcurge un nou traseu din Peretele Policandrului(Vulturilor). Traseul Fluturele de Piatră, frumos precum numele, ne aşteaptă cu vestita-i lungime dificilă, dar şi cu impunătorul şi frumosul tavan de gresie.

Ajungerea la baza traseului este aceeaşi ca pentru mai toate traseele din Peretele Policandrului, mai precis trebuie ajuns pe Brîna Policandrului. Din locul unde poteca ne aduce pe aceasta, in dreptul traseului Innominata, avansăm spre stînga pînă unde începe traseul Fisura Suspendată, iar de aici tot spre stînga vreo şaizeci, şaptezeci de metri pînă ce dăm de un piton care marchează plecarea pe prima lungime din traseu, de fapt din trasee, pentru că aceasta e comună cu prima lungime din trasul Policandrul.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 4 iulie 2015

Plimbare pe Fisura Răsucită

Descriere tehnică şi schiţa aici

Am venit în Buşteni cu gîndul la un traseu nou, dar cum vremea nu se anunţa prea bună pentru sîmbătă am decis să facem un traseu mai uşurel şi să lăsăm pentru duminică traseul din Peretele Policandrului.

Aşadar o luăm încetişor la deal spre refugiu cu gîndul la Fisura Răsucită. Nu o mai parcursesem din 2012 şi acum am surpriza de a o găsi reamenajată. Din loc înloc au apărut spituri ceea ce-i dă acum un plus de siguranţă. Evident, din loc în loc pitoanele bune au rămas pe poziţie, martori tăcuţi ale unor vremuri istorice.

La baza traseului formăm două echipe, eu şi Angi o echipă, ia rmIhai şi Dana o a doua echipă. Puţin mai tîrziu avea să intre şio a treia echiă formată din Miha şi Cosmin.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 27 iunie 2015

Am plecat la căţărare şi am ajuns pe creasta Craiului.

O săptămînă cu ploaie în care zi de zi mă uitam la prognoze cu speranţa ca vremea să se îndrepte în week-end pentru a putea să căţăram şi noi ceva. Şi rugile mi-au fost ascultate, şi ploile s-au oprit vineri noaptea, iar sîmbătă, cînd am oprit maşina în Buşteni, cerul era senin. Senin dar şi foarte frig pentru o lună de vară, iar pereţii se bălăceau sub şiroaie de apă. Cum naiba de nu ne-am gîndit că după o săptămînă de ploi nu vom putea să urcăm?!

Am schimbat repede planul şi am plecat spre Peretele Animalelor. Ala e mereu în soare şi se usucă repede aşa că am descins la baza Poienii Inului unde ne-am echipat şi amluat-o la deal spre perete, dar ce sa vezi, nici aici nu era de cocoţ. Toate primele lungimi ale fiecarui traseu erau fleaşcă. O mîzgă flescăită ce nu prea te îmbia să pui piciorul pe ea.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 6 iunie 2015

Traseul Innominata 6LC, 6A, 7+/8- (7-A1)

-"ce faceti în we?", vine întrebarea de la Cornel?
-păi ceva prin Ţancul Mic, o Răsucită, un Hermann Buhl, ceva să ne reacomodăm cu conglomeratul căci anul ăsta nu am fost decît la calcar.
-păi n-aţi vrea să mergeţi în Innominată?
-aoleu, ce-ai păţit nene, cum să merg aşa, direct în Innominată, cel mai greu dintre clasicele Peretelui Vulturilor?
-stai mă calm că-l faci.
-esti sigur?
-il faci.

Si uite aşa încep să-mi sfîrîie călcîiele şi să mă furnice în vîrful degetelor şi încep a mă cuprindă emoţiile. Nu de alta, dar Innominata era un traseu la care nu prea îmi venea să-mi încerc norocul decît după ce luam pe rînd celelalte trasee din Peretele Vulturilor. Şi cum parcursesem doar Fisura Suspendată, Innominata avea să mai aştepte mult şi bine dacă nu venea Cornel cu propunerea.

Citeşte tot articolul

duminică, 31 mai 2015

Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) (Cheile Galbenului)

Traseul Marian, deschis relativ recent de către domnul Dan Vasilescu, porneşte la doi metri dreapta de traseul Cezărică, avînd numele scris la bază cu vopsea roşie. Deşi bătut recent, acesta este asigurat în mare parte cu pitoane manufacturate şi corniere prevăzute cu carabiniere fixe. Cu toate acestea asigurările sunt solide şi de încredere.
Citeşte tot articolul

sâmbătă, 30 mai 2015

Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) şi alte trasee cu Angi cap de coardă

Avem cîteva zile libere pe care le vom petrece la Pestera Muierilor, la iniţiativa unor vechi amici. Aşadar, alături de Angi, Dana şi Mihai, plecăm de vineri noaptea pentru a prinde trei zile de cocoţ.

Sîmbătă dimineaţă, după micul dejun, fac o plimbare prin împrejurimi pentru relaxare şi ceva fotografii. Fosta zonă minieră oferă cîteva peisaje drăguţe acolo unde natura încearcă să recapete ceea ce omul i-a smuls prin construirea zonei de depozitare a sterilului.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 23 mai 2015

Pantera Roz si Lupul cel Rau cu Felix si Nicu

La invitaţia celor doi amici am decis să-i însoţim un week-end pentru a face cîteva trasee din Peretele Animalelor.

Am plecat din Bucureşti cu maşina doldora de echipament ajungînd la marginea Poienii Inului unde ne-am echipat şi am plecat spre trasee.

Căldura ne cam moleşea aşa că urcarea nua fost tocmai vioaie, iar la baza pereţilor am remarcat că traseul pe care voiam să intrăm este ocupat de alte echipe. Dar ce echipe?! O fătucă care fila capul cu cuşuleţ ţinînd coarda de filat paralela cu cea care ducea spre capul echipei. Şi asta nu e tot. Cireaşa de pe tort a venit cînd secunzii se pregăteau să urce şi ei. Unul dintre ei dă să-şi lege coarda de ham, dar ghiciţi cum?! Prin intermediul unei carabiniere direct de brida ce leagă cele două elemente ale hamului. Cu carabiniera. Am rămas crucit. Probabil că aşa ştiau ei de la sala de escaladă că se leagă coarda de ham. La atenţionarea mea cum că ceea ce face e extrem de periculos mi se răspunde naiv "Dar care este problema că noi căţărăm de trei ani şi aşa ne-am legat mereu?". Apreciez totuşi că a fost receptiv, iar după ce i-am explicat de ce nu e bine să te legi la alpinism prin intermediul unei carabiniere şi-a lega coarda direct prin cele două găici ale hamului.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 16 mai 2015

Peştera Ponorici-Cioclovina.

Demult, tare demult, am colindat prin cîteva peşteri din Apuseni, amintirile acelor experienţe rămînînd vii şi acum, la aproape cincisprezece ani distanţă. Clipele frumoase petrecute atunci, răscolind măruntaiele pămîntului, tîtîişurile prin găuri de vierme, căutarea diverselor galerii, toate acestea mi-au rămas adînc săpate în memorie, astfel că îmi doream să mai repet asemenea experienţe demult trăite dar pentru care pasiunea pentru căţărare nu prea mi-a mai oferit timp.

Pentru că vreme nu se anunţa prea bună pentru cocoş profităm de ocazie şi de bunăvoinţa lui Andrei pentru a vizita una dintre cele mai interesante peşteri de la noi, Ponorici-Cioclovina.

Experienţa lui Andrei în domeniul speologiei avea să ne fie de un real folos căci ceea ce făcusem cu ani în urmă nu prea avea nimic în comun cu ceea ce urma să facem acum.

Dar s-o luăm cu începutul.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 9 mai 2015

Valea Malinului la coltari.

Primind propunerea de la Cosmin şi Miha, acceptăm tura de-o zi pe Valea Mălnului, mai ales că este o vale pe care nu am urcat niciodată.

Da, la colţari, pe o pantă de zăpadă cu înclinaţie relativ constantă, valea nu are nimic în comun cu parcurgerea ei pe timp de vară. Acum nu e altceva decît o tură de anduranţă. Gambe să ai că valea nu-i chiar scurtă.

Drumul Munticelului ne scoate în Poiana Coştilei mult mai repede decît ne plănuisem, profitînd de acest fapt pentru o mică relaxare pe iarbă, mîngîiaţi de razele călduţe ale soarelui şi bucurîndu-ne de sunetele scoase de turma de oi ce păştea liniştită în apropiere.

Citeşte tot articolul

vineri, 1 mai 2015

1 Mai la Vratsa.

A sosit şi mini vacanţa de 1Mai, vacanţă pe care o dedicasem din timp căţărării la Vratsa. Din discuţie în discuţie am ajuns să strîngem un mic grupuleţ care urma să plece, fracţionat, spre această fasinantă zonă de cocoţ din Bulgaria. Primii care au plecat au fost Cornel şi Cristina Sain, de la care, din timp în timp, aflam veşti despre starea drumului, aglomerari în trafic, vreme, etc.

Tot ei au fost cei care, odată ajunşi la destinaţie, ne anunţă că acolo se ţine un fel de alpiniadă a bulgarilor, drept pentru care mai toate locurile de cort din preajma cheilor sunt ocupate. Vestea nu era prea bună căci asta însemna şi aglomerare mare pe trasee, dar cum nu aveam încotro, am plecat şi noi din Bucureşti, tîrziu, cu speranţa că nu va fi totul chiar atît de urît.

Ajungem la zona de campare spre ora trei dimineaţă şi în mare graba ne punem corturile pe cam singurele locuri rămase disponibile, apoi ne culcăm. Dimineaţa de trezim, socializăm, luăm micul dejun apoi ne pregătim pentru un traseu, că doar pentru cocoţ am venit, nu!?

Citeşte tot articolul

duminică, 26 aprilie 2015

Traseul Cotofana 3LC, 7/7+

Ce poate face omul cand se întoarce la patru dimineaţa de la o nuntă, frînt de oboseală?! Pune ceasul să sune la ora şapte căci pleacă la cocoţ pentru a face un traseu "de duminică".

Plec alături de Mihai, Dana, Cosmin şi Angi spre Peretele Animalelor pentru a parcurge un traseu la care mă gîndeam de multă vreme şi care era cam ultimul "animal" neparcurs.

Ajunşi la baza peretelui, suntem luaţi prin surprindere de numărul mare de căţărători din perete. Practic, cu excepţia Coţofenei, toate traseele erau ocupate de cel puţin o echipă.

Mihai şi Dana se vor duce pe Mielul cel Blînd în timp ce eu, Angi si Cosmin, vom parcurge traseul Coţofana, cel mai din dreapta traseu din Peretele Animalelor.

Traseul are trei lungimi de coardă, cu pasul cheie în ultima lungime, şi top comun cu Mielul cel Blînd.

Citeşte tot articolul

marți, 14 aprilie 2015

Plimbare prin Cheile Turenilor si ultima zi in Cheile Turzii.

După trei zile de căţărare mă simţeam cam obosit pentru un alt traseu lung aşa că o zi de escaladă era de preferat. Dintre toate zonele din Cheile Turzii am ales Peretele Pripoanelor ca teren de joacă numai că, odată ajuns acolo, lipsa de chef, oboseala şi o stare blegoasă mă fac să nu prea am nici un fel de iniţiativă.

Cornel urcă repejor un teraseu scurt pe care, mai de voie mai de nevoie, îl parcurg şi eu doar că, vorba bancului, c-o scîrbăăă. Nu mă simt deloc în apele mele şi prefer să fac fotografii celor ce se caţără. Sincer, aş fi stat la somn toată ziua. Mihai este, totuşi, într-o zi bună aşa că se urcă pe mai multe trasee pe care le parcurg şi eu în acelaşi stil mai sus amintit.

Citeşte tot articolul

duminică, 12 aprilie 2015

Jenci Bacsi a doua oară

După parcurgerea traseului Vigh Tibor gîndul îmi zbura la deosebit de frumosul traseu Memorial Jenci Bacsi, un traseu pe care l-am parcurs cu un an în urmă, dar pe care mi-am propus să-l fac ori de cîte ori e posibil. Un traseu care mi-a plăcut foarte mult.

Deoarece Cosmin a progresat foarte mult în cele doar opt luni de antrenament la sala de escaladă sunt hotărît să-l iau şi pe el în acest traseu, convins fiind că, din postura de secund, nu va avea nici un fel de probleme în a depăşi toate pasajele. Rămînea doar să duc muncă de lămurire căci el nu era prea convins c-ar putea să urce acest traseu, dar, după multe insistenţe şi văzîndu-mă foarte sigur pe mine, acceptă invitaţia.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Traseul Vigh Tibor 8LC, 7-/7 (variantă 8-(8+) sau artificial)

A doua zi petrecută în Cheile Turzii o vom dedica traseului Vigh Tibor, un traseu la care eram cu gandul de anul trecut de cînd fusesem în Quo Vadis.

Nu am intrat în el foarte devreme căci dimineaţa încă e chiciură pe jos şi destul de frig aşa că am asteptat ca soarele să încălzească puţin atmosfera.

Încă de la început voi motiva gradul dat traseului, grad care nu corespunde cu cel dat în carte sau pe alte bloguri. Cotaţia pe care am dat-o eu este cotaţia lungimii parcurse în mod obligatoriu. Spun asta pentru că cea de-a şasea lungime are două variante: una care apare în diverse descrieri cu grade cuprinse intre 8- si 8+ şi o variantă de artificial unde se trece din scăriţă în scăriţă.

Am pornit spre baza traseului în grup maricel. Două echipe vom merge în Vigh Tibi, iar altă echipă se va învecina cu noi parcurgînd traseul Quo Vadis.

Citeşte tot articolul

vineri, 10 aprilie 2015

Cu Angi cap pe "Creasta Sanşil" si "Grota Sanşil varianta cu Tunel" din Cheile Turzii

Sarbătorile de Paşti ne aduc multe zile libere, zile pe care le vom petrece, ca la fiecare început de sezon, în Cheile Turzii.

Plănuiam de multă vreme să face traseul Vigh Tibi, dar şi o reparcurgere a traseului Jenci Bacsi, un traseu care ne-a plăcut extrem de mult şi pe care l-aş mai parcurge de încă cîteva ori.

Am pelcat din Bucureşti spre seară, pe la ora 20.30, ajungînd la locul de campare după şase ore de condus. Suntem obosiţi şi afară este foarte frig. Bălţile au un strat de gheaţa de doi, trei milimetri, iar termometrele au înregistrat pe parcursul nopţii o temperatură minimă de -6 grade. Neaşteptat de frig, dar suntem, totuşi, la început de aprilie.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 14 martie 2015

La Padina prin Şaua Strunga. Whiteout cînd ne aşteptam mai puţin.

Am plecat la munte fără a avea un plan prestabilit. Ştiam doar că vrem pe munte, vrem să ne mişcam şi, dacă e posibil, să fie şi un traseu frumos.

Cum încă e iarnă şi nu tot ce-i traseu e şi accesibil am tot oscilat între diverse variante pentru a alege ca favorită o urcare la Padina dinspre Şimon. Traseul, nou pentru mine, are un parcurs frumos şi lejer, dacă e vară. Dacă e iarnă s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar atît de uşoare.

Am lăsat maşina la capătul satului Şimon pornind la pas pe drumul forestier ce se desfăşoară pe firul Văii Şimonului, zisă şi Valea Cătunului. Acolo unde firul văii coteşte stînga spre Valea Gaura poteca schimbă macazul urmărind firul Vîlcelului Guţanului ce ne scoate în Poiana Guţanului în imediata apropiere a fostei cabane de vînătoare Bângăleasa.

Citeşte tot articolul

duminică, 8 martie 2015

Plimbare de-o zi pe la poale de Crai

"-Salut maestre!
-Slaut jupîne!
-Ai ceva în plan pentru mîine?
-Mai nimic.
-Te tentează o tură....?
-Da. Sună bine."

Cam aşa a fost discuţia cu Cornel, discuţie în urma căreia am stabilit ce vom face duminică, eu şi Angi neavînd pînă la acea oră vreun plan.

Ne-am întîlnit pe la Victoriei unde ne-am găsit loc în maşina lui Vali şi, alături de el, Cornel şi Călin, am purces spre munte încă nehotărîţi asupra destinaţiei. După cîteva discuţii privind variantele de ture din pălărie iese biletelul cîştigător. O tură pe la poalele Craiului. Vremea se anunţa perfectă.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 28 februarie 2015

De două ori la Veliko plus un Basarbovo pustiu.

Da. De două ori. Prima dată prin ianuarie cînd am prins o perioada foarte caldă. Într-un grup mai măricel, după mici peripeţii cu actele maşinii, ne prezentăm la faleză dornici de cocoţ.

Primul contact cu stînca, după pauza din sezonul rece, este mai timid. Încercăm trasee mai uşoare şi, dacă ne încumetăm la ceva mai greu, constatăm că nu prea ne ies mişcările. Dar nu-i nimic, atmosfera veselă oricum.

Citeşte tot articolul

duminică, 22 februarie 2015

Valea Seacă dintre Clăi

Într-o frumoasă zi de iarnă cu iz de primăvară ne propunem să urcăm o vale care să nu ne solicite pre mult şi care să nu ne dea prea mari bătăi de cap. Doream o tură la o zi, mai mult de plimbare decît de aventură. Seaca dintre Clăi era cam ceea ce ne doream şi ce am şi ales în cele din urmă.

Ne oprim cu maşina la staţia de telecabină de la Silva unde suntem întîmpinaţi de diverse persoane dubioase, ca să nu zic de ciori, care ne tot îndrumă ele pe unde să parcăm. Evident că nu le băgăm în seamă şi ne vedem de ale noastre. Ne echipăm şi o luăm la deal spre poteca Urlătorilor. Zăpada nu se arată prea mare în porţiunea inferioară a muntelui, dar pe potecă sunt locuri unde aceasta e îngheţată şi se alunecă uşor.

Ajungem la intrarea pe vale şi începem urcuşul. Imediat creşte şi nivelul zăpezii. Noroc că avem urme în faţa noastră care ne uşurează înaintarea.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 14 februarie 2015

Prin Cozia. Primăvara cu bocancii de iarnă.

Nu prea eram deciși la ce tură să facem. Din câte reținusem, la munte ninsese de curâd și ne pregătisem pentru o tură pe zăpadă. Am fi vrut la Turnuri, dar pînă la urmă alegem să facem o tură la cabana Cozia căci era un bun prilej de a strînge un grup mai măricel, dacă tot e iarnă și ne permitem ture la cabane.

Așadar iată-ne la benzinăria unde ne parcăm mașinile și unde putem observa că muntele nu prea e acoperit cu zăpadă precum ne așteptam.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Munții Mehedinți - Crovurile la lumina Lunii

Imediat după revelion am dat o fugă pe munte, după cum programasem, că așa-i șade bine iubitorului de natură. O tură în Munții Cerna-Mehedinți era o opțiune foarte bună ținînd cont că sunt destul de departe de București pentru a ajunge în ei altcîndva decît într-o vacanță.

Așadar plecăm din Verbicioara dimineața devreme pentru a putea să facem un traseu de cîteva ore bune. Traseul propus de cei care mai fuseseră prin zonă era destul de lung și presupunea vizitarea Crovurilor, un fel de depresiuni de mici dimensiuni.

Citeşte tot articolul

joi, 1 ianuarie 2015

Revelion la Verbicioara

Nu, Verbicioara nu e un vârf de munte, o cabană sau o stațiune. Nu e nici măcar o stână sau vreun refugiu. Nu e nimic din obișnuitele locuri de petrecere a revelionului din ultimii ani. Verbicioara e un sat aflat în inima Olteniei, la vreo șaizeci de kilometri de Craiova.

Dar cum am ajuns să facem revelionul aici?! Păi simplu. Prin noiembrie tot încercam să planific ieșirea de revelion având ca țintă o stână. Unii s-au arătat interesați, alții au tot amânat răspunsul, dându-mi de înțeles că nu prea au chef. Însă și cei interesați au zis pas cu doar cîteva zile înainte de rev așa că deja mă vedeam făcând revelionul acasă.

Citeşte tot articolul