Nu prea eram deciși la ce tură să facem. Din câte reținusem, la munte ninsese de curâd și ne pregătisem pentru o tură pe zăpadă. Am fi vrut la Turnuri, dar pînă la urmă alegem să facem o tură la cabana Cozia căci era un bun prilej de a strînge un grup mai măricel, dacă tot e iarnă și ne permitem ture la cabane.
Așadar iată-ne la benzinăria unde ne parcăm mașinile și unde putem observa că muntele nu prea e acoperit cu zăpadă precum ne așteptam.
Urcușul începe abrupt, prin pădure, pe o variantă nemarcată, pe care am ales-o ca scurtătură a variantei marcate. Puțin mai sus ajungem în poiana La Mușețelul de unde, ieșind spre stînga cum urcăm, intersectăm traseul marcat cu bandă galbenă. De aici o ținem tot pe marcaj, luptîndu-ne cu noroaiele care, în partea inferioară a traseului, au ținut locul zăpezilor visate.
Ajungem la locul numit "La Troiță" unde ne oprim pentru reunirea grupului și degustarea merindelor din rucsac.
 |
| Turnul lui Teofil |
 |
| Poiana La Mușețelul |
 |
| La troiță |
Un schimb de dulciuri, o gură de apă și pornim mai departe alternînd zone cu zăpadă cu zone noroioase. Poteca se strecoară pe sub Muchia Trăznită coborÂnd apoi spre firul Văii Gardului pe care-l traversează ajungând după alte cîteva minute de mers la Mânăstirea Stânișoara.
Vremea aduce mai mult a primăvară decît a iarnă. Mersul prin noroi cu bocanci tehnici este un deliciu pentru care sacrificam bunătate de înjurături, aruncîndu-le ici-colo și din loc în loc. Noroc că ceva mai sus zăpada începe să-și arate, timidă, fața-i albă. Continuăm pe Muchia Vlădesei până sus la drumul forestier ce duce la releu, ultima parte a traseului fiind acoperită cu un strat generos de zăpadă așa cum ne-ar fi plăcut să fie tot drumul.
Ajung destul de ostenit. Fac cîteva fotografii, dar lumina purpurie a apusului nu mă inspiră de această dată așa că dau fuga în cabană pentru a schimba hainele ude cu unele uscate și a mă pregăti pentru o ciorbă caldă și un vin bun adus cu trudă pînă aici sus.
 |
| Colții Foarfecei văzuți de sus |
 |
| Buila |
Seara se desfășoară ca de obicei. O bună parte din timp o petrecem în sala de mese, la un vin și-o vișinată, apoi ne retragem în cameră unde continuăm discuțiile pînă ce somnul ne doboară rînd pe rînd.
Dimineață mă trezesc mai devreme ca de obicei și, lundu-mi aparatul, plec cu gîndul la cerul senin și priveliștea ce ar putea fi de după releu, spre culmile Făgărășene.
Aici surpriză, nu sunt singurul care așteapă răsăritul. Încă vreo șase persoane fotografiază de zor, din variate unghiuri și poziții, diversele etape ale ridicării Soarelui de după linia orizontului. Îmi găsesc și eu un loc ceva mai depărtat de grupul de fotografi și mă pun pe tras cadre apoi o iau spre cabană.
 |
| Negoiou și Lespezi |
 |
| Bucegii si releul Costila |
 |
| Vistea și Moldoveanu |
 |
| Nu-s foarte sigur, dar ceva de genul Vf. Capul Poienii, Vf. Ciortea și Vf. Boiul la stanga, Vf. Negoiu si Vf. Lespezi la dreapta |
După micul dejun începem coborârea pe Muchia Turneanu, muchie pe care o părăsim pentru traseul marcat cu bandă roșie ce ne scoate în poteca pe care am urcat cu o zi în urmă.
De la troiță coborîm spre Mânăstirea Turnu, luând din nou contact cu noroaiele, parcă și mai mari pe această variantă.
De la mânăstire continuăm pe drum, pe malul Oltului, ajungănd la locurile de parcare unde, după ce ne punem bagajele în mașini, ne permitem o masă copioasă la restaurantul Dada pe care-l recomand pentru mîncarea bună și prețurile rezonabile.
Cam asta a fost ieșirea ce a anunțat iminenta sosire a primăverii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu