un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


sâmbătă, 1 mai 2021

Traseul Fisura Bobot

Fisura Bobot din Herculane este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am cățărat, alături de Jenci Bacsi (Cheile Turzii), Lespezile Lirei (Piatra Craiului), Innominata(Bucegi) sau Lupul cel Rău (Postăvaru). Îmbină armonios cățărarea de fisură, horn, diedru, bavareză sau față căzută, parcurgerea lui lăsându-se cu acea dorință de revenire specifică anumitor trasee.
Este un traseu bine asigurat, având regrupările pe ancore mecanice, iar lungimile sunt protejate de pitoane mai vechi sau mai noi intercalate ici-colo de spituri, în punctele grele sau esențiale. Am avut la mine și ceva frenduri și nuci, dar nu le-am folosit.

acces și retragere

Citeşte tot articolul

joi, 15 octombrie 2020

Traseul Muchia Salamandrei(!!!)

Prin Postavaru sunt câteva trasee istorice, neparcurse de ani de zile, unele poate niciodata de la premieră, drept pentru care localizarea lor in teren este foarte dificilă, aproape imposibilă din cauza lipsei informatiilor. Noi bănuim că ceea ce am urcat ar fi Muchia Salamandrei, un traseu mai puțin cunoscut de-al domnului Viorel Nicolaescu.

Pentru a ajunge la traseu se pleacă pe o potecă abia vizibilă situată în amonte de bolovanul prostului, urcarea făcându-se diagonal dreapta pentru a atinge bazele unor țancuri stâncoase vizibile din parcare.

Traseul are plecarea din partea dreaptă a unui țanc mărginit de două vâlcele, țanc pe care se află și traseele "Stinge Țigara" și "Idealist" ce deschid seria de trasee din zona Aboland. Cum intrăm pe vâlcelul din dreapta vom observa pe partea dreaptă un piton (bătut de Viorel Nicolaescu la o parcurgere recentă a traseului alături de Andrei Holban și care poate fi folosit ca asigurare pentru secund. La stâga avem rămășița unui copac uscat, loc de unde începe și traseul nostru.

Citeşte tot articolul

miercuri, 24 iunie 2020

Dupa ani si ani, ma voooi intoarceeee

Ultimii ani ne-au ținut puțin mai departe de munte. Turele au fost mai rare. Uneori câte o drumeție mai lungă sau mai scurtă, alteori câte o ieșire la cățărat. De fiecare dată dragostea de natură și în special de munte, ne-a făcut să ne întoarcem, pe cât am putut, în mijlocul ei.

De parcă nu au fost suficiente motivele ce ne-au ținut departe de munte, 2020 ne-a adus și pandemia ce ne-a ținut izolați o lună și jumătate, iar, ca un făcut, luna iunie aduce mai mult cu perioada musonică decât cu vara unei clime temperat continentală.

Cu toată ploaia anunțată plănuim o tură, chiar cu riscul de a merge bună parte din ea uzi. Cum cele mai mici șanse de ploaie sunt prin Iezer, aceasta va fi destinația noastră pentru ziua de sâmbătă.

Citeşte tot articolul

vineri, 18 august 2017

Traseul Cataratorului

Aflat în Țancul Ascuțit, în imediata vecinătate a Refugiul Coștila, traseul Cățărătorului se desfășoară pe parcursul a trei lungimi de coardă, nefiind un traseu banal, avînd pe parcursul lui cîteva porțiuni cu mici pași tehnici. Intrarea in traseu este se face de pe platforma de sub refugiu, acolo unde incepe să coboare poteca ce merge pe la baza Țancului Ascuțit.

Citeşte tot articolul

duminică, 6 august 2017

Traseul Furcile 5LC,6+

Traseul Furcile este situat în Peretele Gălbinelelor si este un traseu istoric, fiind primul traseu de perete de la noi din tară. A fost deschis de Nicolae Baticu în 10 octombrie 1935, cu ajutorul lui Dan Popescu și Ion Trandafir.

Cum nu l-am parcurs pînă acum, iar vremea caniculară ne gonea către pereți umbriți, mi s-a părut o ocazie foarte bună de a-l parcurge.

Insoțit de Angi, care mai parcursese acest traseu cu doi ani în urmă alături de Andrei Holban, îmi iau inima în dinți și decid că e cazul să-l trec și pe acesta la capitolul parcurse. Zic inima-n dinți pentru că zvonurile despre acest traseu nu-s dintre cele mai plăcute, asta pentru că se zice că ar avea asigurări proaste și rare. Vom vedea.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 24 iunie 2017

Din Iezer în Făgăraș prin Mezea-Oticu

Ani. Mulți. Atat de mulți că nici nu le mai știu numarul. Scurși de la ultima tură de drumeție cu cortul în spinare pe unde nici nu-mi mai amintesc. Mi-e dor de o astfel de tură. Mi-e dor să merg și să stiu ca la capătul zilei voi pune cortul pe malul vreunui rîu, sau într-o poiană, ori lîngă vreun lac glaciar. Mi-e dor să nu mai am ca țintă vreo cabană, ori vreun refugiu ci să merg spre un loc la întîmplare. Atît de dor că nu mai am chef nici de cățărat.

Și uite că s-au aliniat astrele și Cosmin și Angi sunt de acord cu o astfel de tură, căci Miha ar fi mereu de acord.

Mă bucur ca un copil făcînd bagajele. Descopăr că nu mai stiu cum se face rucsacul pentru o tură în care nu vei avea la botul calului portbagajul mașinii. Nu mai știu ce mîncare să iau. Dar toate trec și suntem gata de plecare. Drumul pînă la Podul Dîmboviței trece iute, iar de aici prindem calea spre lacul de acumulare Pecineagu, nu pentru mult timp căci dăm repede de o poiană tocmai bună de campat. E noapte și abia așteptăm să ne băgăm la somn așa că nu întîrziem prea mult cu montatul corturilor.


Citeşte tot articolul

luni, 1 mai 2017

Asparuhovo. Un colț de liniște.

În ultima perioadă se pare că vremea își găsește să se strice numai la sfîrșit de săptămînă, așa că, pentru a putea cățăra ceva, căutăm tot felul de locuri pe la bulgari. Ideile de faleze, numai bune de încercat, vin de la Doina și Croco, mari amatori de astfel de zone de nici nu aveai habar că există pe hartă.

Așadar, Cosmin află de la ei de două faleze, Asparuhovo și Șumen. Ambele spre estul Bulgariei, păreau a fi ocolite de ploile ce puseseră stăpînire cam pe toată Romania, dar și pe o bună parte din Bulgaria.

Plecam din București duminică dimineață în echipă de cinci, Adică Angi, Miha, Cristina, Cosmin și eu. Trecem vama și o luăm spre Varna. Drumul e nou pentru noi. Nu am mai fost în zona asta așa că mă holbez în toate direcțiile, absorb ca un burete toate peisajele noi și mă bucur de tot ceea ce văd. Ajunsesem să mă plictisesc de veșnicele ieșiri la Veliko sau Basarbovo așa că tura asta vine ca o gură de oxigen.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 15 aprilie 2017

In Cheile Turzii de Paște.

An de an, cu ocazia mini vacanței de Paște, încercăm să ne adunăm prin cîte un loc de cățărare care să ne ofere o vastă paletă de trasee, dar și posibilitatea unor ture de plimbare, în caz că vremea nu ne permite să intrăm în perete. Cele mai dese destinații au fost, pînă în anii din urmă, Cheile Turzii și Vratsa.

Anul acesta vremea ne-a dat mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea locului unde urma să ciocnim tradiționalele ouă vopsite. Cantități mari de ploi se anunțau cam peste tot, iar zilele propice cățărării păreau a fi din ce în ce mai puține. Singura zonă cu vreme cît de cît acceptabilă părea a fi Herculane așa că ne reorientăm repede, întrebăm ici-colo, pe la un Croco, pe la o Doina, de posibilitățile de campare și cățărare din zonă și ne pregătim liniștiți bagajele.

Cu site-urile meteo deschise și refresh-uri din oră-n oră verificăm eventualele schimbări de prognoză. Și iată că vreme pare e da semne de schimbare în bine pentru zona Cheilor Turzii așa că, după ce toată ziua ne-am documentat despre traseele din Herculane, luăm decizia de a risca și merge, totuși, spre Turda.

Așadar, vineri seară, ne strîngem la Cosmin acasă unde purcedem la aranjarea meticuloasă a bagajelor, sarcină ce-mi revine mie, datorită abilităților de a aranja bagajele cu mare precizie și economie de spațiu. Chiar se fac glume pe seama mea cum că "se vede că-ți plăcea tetrisul!".

Citeşte tot articolul