I travel for travel's sake: Traseul Muchia Bondarului

duminică, 28 august 2022

Traseul Muchia Bondarului

Traseul Muchia Bondarului este unul dintre cele mai parcurse trasee de cățărare de mai multe lungimi sau alpinism cum îi spunem noi, ăștia mai bătrîni, ce nu ne cramponăm în terminologii plictisitoare.

Este un traseu relativ ușor, dar care necesită foarte multă atenție, mai ales din partea capului de coardă. Ușor fiind, pe alocuri asigurările sunt ceva mai depărtate. Evident, acestea pot fi suplimentate cu asigurări mobile de către cei ce doresc un grad sporit de siguranță.

Stînca este și ea un element surpriză. Nu pot spune că este un traseu friabil, așa cum am mai auzit păreri. Există foarte multă stîncă solidă, tot ce trebuie să faci este să nu tragi cu disperare de prima priză către care se îndreaptă mîna, ci să ai răbdarea să analizezi posibilitățile de la fața locului. O persoană cu experiență nu va avea probleme în a identifica stînca solidă de cea în care e bine să nu te încrezi orbește, iar persoanele mai puțin experimentate vor trebui să acorde mai multă atenție acestui aspect.

Muchia Bondarului

Acces: Cu 800m înainte de a ajunge la Cabana Plaiul Foii urmăm spre stînga poteca marcată cu triunghi rosu, potecă ce ne duce la Refugiul Speranțelor. De aici urmăm spre stînga Brîul Ciorînga Mare trecînd de primele două vîlcele respectiv Vîlcelul cu Fereastră urmat de Vîlcelul cu Smîrdar. După o coborîre mai accentuată ajungem la un al treilea fir foarte pronunțat, Canionul Ciorînga, pe care urcăm 20m pînă ce pe stînga dăm de hornul de intrare în traseu.

Traseul are prima parte comună cu un alt traseu emblematic al Petrei Craiului, și anume Lespezile Lirei și, la fel ca și acesta din urmă, intrarea are două variante. Una mai jos, pe care nu am parcurs-o niciodata, deci nu o pot descrie, și cea care începe cu celebrul hornuleț neasigurat ce pare emoționant la prima vedere. Acesta mai poate fi asigurat cu ceva mobile, daca se dorește, însă nu am simțit niciodată nevoia acestora pe acest pasaj.

pe la Malul Galben

o echipa la intrarea comuna din Lespezile Lirei si Muchia Bondarului

pregatirea echipamentului

LC1 - Se pleacă pe hornul comun cu Lespezile Lirei, iar la ieșirea din acesta se urmează spre dreapta un jgheab ce are pe el două pitoane, primul chiar pe muchia din stînga cum se intră pe jgheab, iar al doilea pe la jumătatea jgheabului, bătut chiar in fir. La capătul jgheabului cotim dreapta ascendent pe niste praguri unde mai putem asigura la brazi și unde se poate regrupa la aproximativ 45m de la plecare sau se mai urcă cîțiva metri și, în dreptul brînei ce duce la stînga spre prima regrupare din LL, prindem ascendent dreapta o mică rampă de dificultate mică și presărată din loc în loc, mai spre final, cu cîteva pitoane. După 70m ajungem pe un prag înierbat unde găsim o regrupare pe spituri legate cu o cordelină. Atenție, dacă se optează pentru a regrupa direct pe prag și nu mai jos, la brad, ultimii metri trebuiesc parcurși concomitent cu secundul.

rampa usoara de pe finalul primei lungimi. La stanga merge Tr. LL

inca putin pina in regrupare

pragul primei regrupari

LC2 - Se urmează în continuare jgheabul ce duce ascendent dreapta, cu o primă asigurare la un spit aflat la cîțiva metri de regrupare, pe stînga. La 15m de la plecare întîlnim o altă regrupare cu spituri legate cu lanț , aflată în imediata vecinătate a unei vechi regrupări pe pitoane legate cu cordelină. Aici putem regrupa a doua oară dacă am regrupat prima dată la brad. De aici părăsim jgheabul pe care ne aflăm urmînd un altul aflat mai la stînga, urcînd pe el cîteva zeci de metri pentru ca mai apoi să îl părăsim revenim spre dreapta, spre muchie . După cîțiva metri ajungem la un pîlc de jnepeni unde găsim și regruparea pe spituri și lanț. Noi am făcut cam 57m pe această lungime, iar dificultatea nu depășește gradul 3.

in R1

Razvan in dreptul urmatoarei regrupari (pe care am sarit-o)

multumim Alex Baran pentru foto

foto : Alex Baran

foto: Alex Baran

in R2

LC3 - Lungimea aceasta se desfășoară fix pe muchia cu aspect foarte aerian ce oferă o priveliște fantastică, mai ales asupra Peretelui Lirei. Stînca e relativ bună, dar, așa cum am mai spus, prizele trebuiesc alese cu grijă căci mai sunt și bolovani instabili ce pot fi dislocați. La un momentdat creasta pierde din verticalitate urmînd o portiune de cîțiva metri mai domoală la capătul careia, pe stînga, găsim regruparea la baza următoarei porțiuni verticale. Lungimea are 40m și gradul 5.

foto: Alex Alexei

foto:Alex Alexei

sfarsitul LC3. Regrupare pe stanga crestei

LC4 - Urcăm pe partea stîngă a crestei printr-un hornuleț format de muchie și un mic țanc desprins de aceasta, ieșind pe muchie ceva mai sus într-o zonă semi orizontală pentru ca imediat creasta să capete aspect vertical. Urmează cîțiva metri ușori apoi intrăm în porțiunea cheie a traseului, cotată pe la gradul 6+ ce constă într-o fisură ce ne duce spre un mic pragulet cu orientare dreapta. Prizele sunt limitate, iar la picioare trebuie multă încredere pe prize fine. Varful crestei, ce aduce cu un bolovan, il ocolim pe dreata si nu după mulți metri ajungem la o zonă cu iarbă unde lungimea se termină după 45m. Gradul maxim estimat pe la 6+.

Razvan in zona pasului traseului

LC5 - Continuăm în sus spre un pîlc de jnepeni pe care îl ocolim prin stînga țintind un vîlcel vag pe care trebuie să fim puțin mai atenți la prizele pe care ne bazăm căci e o zonă puțin mai friabilă și lipsită de asigurări, dar nu atît de periculoasă pe cît umblă vorba. După 45m ajungem la ultima asigurare, un spit, unde regrupăm.

regruparea finala si marea de jnepeni ce urmeaza

Retragerea: Noi am traversat marea de jnepeni ascendent stînga pentru a ajunge în retragerea din LL. Lupta cu jnepenii e cea mai grea parte a traseului. Ne-am luptat mult pînă în poteca vagă de la ieșirea din LL, apoi pe aceasta spre Brîul de Sus pe care îl urmăm spre dreapta pînă la Acul de la Amvon de unde incepem să coborîm pe poteca ce duce pe Vîlcelul cu Smîrdar apoi pe Vîlcelul cu Fereastră.

Alte persoane spun că, de la locul regrupării finale, ar fi o potecuță ce duce spre dreapta pe lîngă jepeni, apoi pe iarbă spre Brîul de Sus. Noi nu am văzut acea potecă.