un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


duminică, 31 mai 2015

Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) (Cheile Galbenului)

Traseul Marian, deschis relativ recent de către domnul Dan Vasilescu, porneşte la doi metri dreapta de traseul Cezărică, avînd numele scris la bază cu vopsea roşie. Deşi bătut recent, acesta este asigurat în mare parte cu pitoane manufacturate şi corniere prevăzute cu carabiniere fixe. Cu toate acestea asigurările sunt solide şi de încredere.
Citeşte tot articolul

sâmbătă, 30 mai 2015

Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) şi alte trasee cu Angi cap de coardă

Avem cîteva zile libere pe care le vom petrece la Pestera Muierilor, la iniţiativa unor vechi amici. Aşadar, alături de Angi, Dana şi Mihai, plecăm de vineri noaptea pentru a prinde trei zile de cocoţ.

Sîmbătă dimineaţă, după micul dejun, fac o plimbare prin împrejurimi pentru relaxare şi ceva fotografii. Fosta zonă minieră oferă cîteva peisaje drăguţe acolo unde natura încearcă să recapete ceea ce omul i-a smuls prin construirea zonei de depozitare a sterilului.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 23 mai 2015

Pantera Roz si Lupul cel Rau cu Felix si Nicu

La invitaţia celor doi amici am decis să-i însoţim un week-end pentru a face cîteva trasee din Peretele Animalelor.

Am plecat din Bucureşti cu maşina doldora de echipament ajungînd la marginea Poienii Inului unde ne-am echipat şi am plecat spre trasee.

Căldura ne cam moleşea aşa că urcarea nua fost tocmai vioaie, iar la baza pereţilor am remarcat că traseul pe care voiam să intrăm este ocupat de alte echipe. Dar ce echipe?! O fătucă care fila capul cu cuşuleţ ţinînd coarda de filat paralela cu cea care ducea spre capul echipei. Şi asta nu e tot. Cireaşa de pe tort a venit cînd secunzii se pregăteau să urce şi ei. Unul dintre ei dă să-şi lege coarda de ham, dar ghiciţi cum?! Prin intermediul unei carabiniere direct de brida ce leagă cele două elemente ale hamului. Cu carabiniera. Am rămas crucit. Probabil că aşa ştiau ei de la sala de escaladă că se leagă coarda de ham. La atenţionarea mea cum că ceea ce face e extrem de periculos mi se răspunde naiv "Dar care este problema că noi căţărăm de trei ani şi aşa ne-am legat mereu?". Apreciez totuşi că a fost receptiv, iar după ce i-am explicat de ce nu e bine să te legi la alpinism prin intermediul unei carabiniere şi-a lega coarda direct prin cele două găici ale hamului.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 16 mai 2015

Peştera Ponorici-Cioclovina.

Demult, tare demult, am colindat prin cîteva peşteri din Apuseni, amintirile acelor experienţe rămînînd vii şi acum, la aproape cincisprezece ani distanţă. Clipele frumoase petrecute atunci, răscolind măruntaiele pămîntului, tîtîişurile prin găuri de vierme, căutarea diverselor galerii, toate acestea mi-au rămas adînc săpate în memorie, astfel că îmi doream să mai repet asemenea experienţe demult trăite dar pentru care pasiunea pentru căţărare nu prea mi-a mai oferit timp.

Pentru că vreme nu se anunţa prea bună pentru cocoş profităm de ocazie şi de bunăvoinţa lui Andrei pentru a vizita una dintre cele mai interesante peşteri de la noi, Ponorici-Cioclovina.

Experienţa lui Andrei în domeniul speologiei avea să ne fie de un real folos căci ceea ce făcusem cu ani în urmă nu prea avea nimic în comun cu ceea ce urma să facem acum.

Dar s-o luăm cu începutul.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 9 mai 2015

Valea Malinului la coltari.

Primind propunerea de la Cosmin şi Miha, acceptăm tura de-o zi pe Valea Mălnului, mai ales că este o vale pe care nu am urcat niciodată.

Da, la colţari, pe o pantă de zăpadă cu înclinaţie relativ constantă, valea nu are nimic în comun cu parcurgerea ei pe timp de vară. Acum nu e altceva decît o tură de anduranţă. Gambe să ai că valea nu-i chiar scurtă.

Drumul Munticelului ne scoate în Poiana Coştilei mult mai repede decît ne plănuisem, profitînd de acest fapt pentru o mică relaxare pe iarbă, mîngîiaţi de razele călduţe ale soarelui şi bucurîndu-ne de sunetele scoase de turma de oi ce păştea liniştită în apropiere.

Citeşte tot articolul

vineri, 1 mai 2015

1 Mai la Vratsa.

A sosit şi mini vacanţa de 1Mai, vacanţă pe care o dedicasem din timp căţărării la Vratsa. Din discuţie în discuţie am ajuns să strîngem un mic grupuleţ care urma să plece, fracţionat, spre această fasinantă zonă de cocoţ din Bulgaria. Primii care au plecat au fost Cornel şi Cristina Sain, de la care, din timp în timp, aflam veşti despre starea drumului, aglomerari în trafic, vreme, etc.

Tot ei au fost cei care, odată ajunşi la destinaţie, ne anunţă că acolo se ţine un fel de alpiniadă a bulgarilor, drept pentru care mai toate locurile de cort din preajma cheilor sunt ocupate. Vestea nu era prea bună căci asta însemna şi aglomerare mare pe trasee, dar cum nu aveam încotro, am plecat şi noi din Bucureşti, tîrziu, cu speranţa că nu va fi totul chiar atît de urît.

Ajungem la zona de campare spre ora trei dimineaţă şi în mare graba ne punem corturile pe cam singurele locuri rămase disponibile, apoi ne culcăm. Dimineaţa de trezim, socializăm, luăm micul dejun apoi ne pregătim pentru un traseu, că doar pentru cocoţ am venit, nu!?

Citeşte tot articolul