un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


joi, 15 octombrie 2020

Traseul Muchia Salamandrei(!!!)

Prin Postavaru sunt câteva trasee istorice, neparcurse de ani de zile, unele poate niciodata de la premieră, drept pentru care localizarea lor in teren este foarte dificilă, aproape imposibilă din cauza lipsei informatiilor. Noi bănuim că ceea ce am urcat ar fi Muchia Salamandrei, un traseu mai puțin cunoscut de-al domnului Viorel Nicolaescu.

Pentru a ajunge la traseu se pleacă pe o potecă abia vizibilă situată în amonte de bolovanul prostului, urcarea făcându-se diagonal dreapta pentru a atinge bazele unor țancuri stâncoase vizibile din parcare.

Traseul are plecarea din partea dreaptă a unui țanc mărginit de două vâlcele, țanc pe care se află și traseele "Stinge Țigara" și "Idealist" ce deschid seria de trasee din zona Aboland. Cum intrăm pe vâlcelul din dreapta vom observa pe partea dreaptă un piton (bătut de Viorel Nicolaescu la o parcurgere recentă a traseului alături de Andrei Holban și care poate fi folosit ca asigurare pentru secund. La stâga avem rămășița unui copac uscat, loc de unde începe și traseul nostru.

topo Muchia Salamandrei

LC 1 - Plecarea se face de lângă acest ciot uscat, urcându-se vreo patru metri până pe un mic prag înierbat si cu ceva copăcei tineri. Traversăm spre stânga pe acest prag până la o aripă scobită unde întâlnim prima asigurare, un piton nou și strălucitor.
După asigurarea lui urcăm vertical spre al doilea piton aflat foarte aproape de primul, iar de aici tot în sus pe sau pe lângă o fisură foarte vizibilă întâlnind pe o față ceva mai compactă un al treilea piton. Cățărarea continuă vertical până pe o brână înierbată unde se poate observa mult la stânga un piton cu cordelină care nu face parte din traseul nostru. Noi continuăm să urcăm încă unu-doi metri asigurând un al cincilea piton situat pe partea stângă a unei fisuri foarte proeminente si spălate, loc unde traversăm spre dreapta pentru a intra pe un prag înierbat. De aici se contiuă vertical pe o față bine asigurată unde avem un pasaj de plecare estimat pe la gradul 6+ continuând diagonal stânga pe o față usor căzută pentru a ajunge în partea superioară a fisurii spălate, loc unde este si pasul lungimii și, totodată, al traseului, estimat pe la 7-/7.

Continuăm ascendent pentru încă cîțiva metri ignorând un piton cu cordelină ce apare pe partea stângă, noi începând aici o ascensiune spre dreapta peste o față mai tehnică ce ne duce sub o nișă, la baza unei fisuri cu aspect de horn. Aici regrupăm la o ancoră mecanică și trei pitoane. Lungime estimată la 40 de metri

LC 2 - Se continuă pe fisura largă, cu aspect de horn. Prima asigurare este la vreo șase metri, dar se pot folosi asigurări mobile pentru o protecție suplimentară (Andrei a folosit un frend mediu). Urcarea se face prin și pe lângă fisură, pe muchia exterioară. După vreo paisprezece metri se iese din fisură și, cotind stânga, ajungem la un mic promotoriu punctat de un mare ienupăr, loc unde găsim urmele unor păsări rapitoare (pene, excremente). Traversăm spre dreapta pe o brână înierbată la capătul căreia urcăm vertical prin dreapta unei fisuri, pe o rampă protejată de trei pitoane, la capătul căreia regrupăm la un piton și o ancoră mecanică. Lungimea are 40 de metri

muchia salamandrei
plecarea pe LC2





LC 3 - Din regrupare putem observa in sus un horn tunel, acoperit de un ienupăr și închis cu un bolovan ce formează o fereastră. Nu numai că acest horn are un aspect ce te face să te întrebi dacă traseul e pe acolo, dar are si un butoi de tablă înțepenit la plecarea pe el. Așadar, da, pe acest horn continuă traseul. Se urcă până la ienupăr și se iese spre stânga înainte de bolovanul înțepenit mai sus (atenție la rucsac). Se urcă deasupra hornului unde, pe peretele din dreapta găsim și primul piton al lungimii, ceea ce ne confirmă că suntem pe drumul cel bun. Urcăm un mic pasaj de gradul șase apoi continuăm pe o porțiune ușoară până la două pitoane, unul nou și altul vechi si mișcător (nu a ieșit cu nici un chip). De aici se cam termină și cățărarea. Traseul continuă pe o creastă foarte ușoară (gradul 2) unde avem două variante: fie parcurgem creasta descățărând la capătul ei în strunga unde se află regruparea, fie părăsim creasta spre stânga mergând pe lângă ea până în aceeași strungă unde regrupăm la un piton sau două, după preferințe. Lungimea are 45m


Daa?! Pe acolo e!!!

Ceva frumos, alpin

atentie la rucsac



se poate ocoli pe stânga, pe lângă creastă

regruparea 3 din strungă, la unul sau două pitoane, după preferință


LC 4 - Din regrupare urcăm vertical câțiva metri pe lângă niste arbuști, pasaj de grad 4 asigurat cu un piton, contiuând apoi pe creasta de gradul 2 unde mai întâlnim un piton. Parcurgerea crestei ia sfârșit la un pâlc de mesteceni unde regrupăm. Aici dăm peste rămășițele a ceea ce ar fi putut fi un post de santinelă (bușteni, cioburi, rămășițe de butoaie metalice). Locul e pitoresc și oferă o perspectivă mai puțin cunoscută a pereților sudici ai Cheilor Râșnoavelor. Lungimea are 30m






- Retragere -
Din dreptul primului mestecăn mai solid ne deplasăm spre dreapta (cum am urcat) găsind la câțiva metri o ancoră mecanică cu maillon și cordelină. De aici dăm un prim rapel de 28-29 metri. Prima parte a rapelului se desfășoară vertical peste o surplombă mare ajungând la un ienupăr mare de unde coborarea trebuie dirijată ușor spre dreapta pentru a găsi o a doua ancoră mecanică echipată la fel ca prima.
   De aici urmează un rapel de 58m, inițial pe o rampă pământoasă înclinată, apoi vertical, depășind porțiuni stîncoase și ceva arbori. Mai jos de un brad mare găsim o grotă triunghiulară în fața căreia se află un copăcel peste al cărui trunchi rasucit a trebuit să rapelăm. Aici găsim pe un perețel în dreapta o a treia ancoră mecanică de unde vom da un ultim rapel de 58-60m ce ne duce, după depașirea unei săritori de vreo 6-8 metri, pe firul unui vâlcel pământos ce dă mai jos în vâlcelul la baza căruia se află traseul. Deși merge coborât cu atenție, datorită înclinării și talvegului acoperit cu resturi alunecoase e de preferat să terminăm rapelul chiar la locul unde am început cățărarea.







Ca și concluzie traseul este unul de placere, cu asigurări relativ bune și dese, cu ancore mecanice în primele două regrupări. Prima lungime nu este chiar banală fiind o lungime destul de solicitantă per ansamblu, dar cu o cățărare frumoasă și o rocă destul de compactă. Rămâne de văzut și cercetat dacă este, totuși, Muchia Salamandrei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu