un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


sâmbătă, 1 mai 2021

Traseul Fisura Bobot

Fisura Bobot din Herculane este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am cățărat, alături de Jenci Bacsi (Cheile Turzii), Lespezile Lirei (Piatra Craiului), Innominata(Bucegi) sau Lupul cel Rău (Postăvaru). Îmbină armonios cățărarea de fisură, horn, diedru, bavareză sau față căzută, parcurgerea lui lăsându-se cu acea dorință de revenire specifică anumitor trasee.
Este un traseu bine asigurat, având regrupările pe ancore mecanice, iar lungimile sunt protejate de pitoane mai vechi sau mai noi intercalate ici-colo de spituri, în punctele grele sau esențiale. Am avut la mine și ceva frenduri și nuci, dar nu le-am folosit.

acces și retragere

ACCES:
Ajungerea la perete se face urcând cu mașina pe drumul dinspre Herculane spre Baia de Aramă, iar pe la aproximativ 24km părăsim acest drum intrâd spre stânga pe drumul ce duce la Cerna Sat. La 850m de la bifurcație putem observa pe stînga turnul de piatră ce poartă denumirea de Turnul Bobot. Traseul poate fi reperat relativ usor pe perete fiind o înșiruire de fisuri, având doar în prima treime (LC2 si LC3) o porțiune prin vegetație. Încercarea de a repera din drum intrarea în traseu se poate lăsa cu o ușoară confuzie, la stânga fisurii propriuzise și ceva mai sus aflându-se o fisură largă, cu aspect de horn plin de vegetație ce nu îmbie la urcare. Însă traseul nu e pe acolo.

Pentru a ajunge la baza traseului suntem nevoiți să traversăm apele râului Cerna, de aceea e bine ca parcurgerea să nu se facă în perioade ploioase sau în perioada de topire a zăpezilor, apele învolburate putând împiedica accesul la perete. Noi am nimerit o perioadă de ape repezi ce ne-au creat probleme semnificative în a le traversa.

Odată traversat râul, se continuă pe poteca de pe malul opus, spre stânga, circa 50m până la baza păeretelui.

ATENȚIE, în cel mai de jos loc al peretelui (acum inaccesibil din cauza debitului mare al Cernei) scrie cu vopsea roșie FISURA BOBOT. Traseul nu începe de acolo, ci cu vreo 15-20m mai sus, în dreptul unui copăcel lângă care este amplasat un spit cu inel. Noi am plecat de mai jos, de pe un teren mai plat.

topo fisura bobot
Topo Fisura Bobot

Turnul Bobot
Turnul Bobot


LC1. De la copăcelul cu spit se urcă vertical, pentru început trecând de o succesiune de bolovani acoperiți cu mușchi, iarbă și pământ, ajungându-se apoi la două fisuri paralele, cea din dreapta terminându-se cu o arcadă. Noi urcăm pe cea din stânga, cu mici abateri stânga dreapta, depășind o zonă diedrică, pentru a ajunge mai sus la un soi de fisură largă cu un bolovan surplombat, loc unde traversăm spre dreapta spre o față căzută, ajungând în regrupare comodă. Lungimea are cam 25m și un grad estimat la 6.

pregatirea de plecare

urcarea pe iarba si pamant pana la copăcel unde avem prima asigurare

prima ancora. Se poate începe de aici, dar e pamantos pe jos
inceputul primei lungimi


toate regruparile sunt pe ancore cu inel

Cosmin pe finalul LC1


LC2. Se pleacă spre fisura din stânga, pe diedrul format de fața căzută pe care am regrupat și peretele din stînga nostră. Fața căzută se termină cu un bolovan triunghiular, surplombant, loc unde părăsim fisura traversând spre dreapta. Pasul este de atenție, prizele la picior fiind mai mult la aderență. Este mai ușor dacă se începe traversarea cand ajungem cu mîinile sub bolovan și nu mai jos, pentru a putea prinde ceva prize bune.

După traversare urcăm deasupra bolovanului surplombant, continuând apoi diagonal dreapta pe o succesiune de praguri, trecând pe sub o serie de formațiuni stâncose scobite. Se ajunge astfel la o zonă cu pămînt și copaci unde vom întîlni regruparea foarte comodă. Lungimea are cam 30m si grad estimat la 7-.

plecarea pe LC2


R2

putin inainte de R2


LC3. Se urcă vertical stânga o serie de praguri pînă ce ajungem într-o mică creastă cu vegetație unde cotim dreapta spre baza unei fețe căzute pe care continuăm până în regruparea aflată pe un prag comod, unde o plăcuță ne anunță că am atins "ETAJUL I ". Lungimea are cam 30m și gradul 6+ susținut pe fața căzută.

plecarea pe LC3


inceputul feței căzute din LC3

finalul LC3. Regruparea 3 e la copăcel

fața căzută din LC3

am ajuns la etajul I, adică în R3

Pic și Poc



LC4. Depășim un copăcel, pe care îl folosim și ca priză, pentru a intra pe un diedru vertical străbătut de o fisură ce se urcă prin metoda bavarezei. În prima parte fisura are o muchia vie, pentru ca, în partea superioară, muchie sa devină ceva mai open-hand. La 10 metri de la regrupare fisura se separă în două. O variantă îmbietoare, verticală, dar care nu face parte din traseu, și una orientată spre stînga, ușor diedrică, pe care vom continua încă de la începutul ei. Fisura ne conduce la o zonă largă, asemenea unui mini horn, loc unde urcăm ascendent dreapta spre regrupara ceva mai incomodă, pe un prag de piatră îngust. Lungimea are 25m și un grad estimat la 7-.

o bavareză frumoasă la plecarea pe LC4


finalul LC4


LC5. Cea mai grea lungime. Se pleacă vertical, ușor dreapta, pe o fisură largă, bolovănoasă, ajungându-se după vreo 15m la un peretel vertical ce formează o fisură largă cu peretele din stânga. Asigurările noi (spituri) sunt pe peretele din stînga, în timp ce pilierul din dreapta găzduiește o înșiruire de pitoane vechi, dar bune la înaintat artificial. Intrarea în fisură e dificilă datorită largimii din partea inferioară și ușoarei tente surplombante. Nici parcurgerea nu e floare la ureche, solicitându-te la maxim într-o bavareză susținută, de forță. La capătul de sus al pilierului avem un copăcel care ne poate fi util ca priză, iar mai departe continuăm printr-o porțiune lejeră, o fisură vertical stînga, până la regruparea comodă. Lungimea are cam 30m și gradul estimat la 7+

prima jumătate din LC5. Cosmin la intrarea in partea grea

Cosmin în pasul traseului

finalul LC5

perspectivă de la jumatatea bavarezei dificile

un fleac, m-a ciuruit

adormirea taicii domnului

ăsta rîdea de mine ca era să imi dau duhul


LC6. Pleacă pe o față căzută, cu aspect triunghiular, mărginită de două fisuri ce converg în partea superioară. Noi ținem fisura din dreapta, iar la picioare prize la aderență. In partea de sus fisura se lărgește pentru ca mai apoi să se închidă. Ieșim din fisură spre stânga, urcăm până pe o prispă de pământ unde avem un trandafir și o plăcuță cu "ETAJUL II", iar după alți câțiva metri buni ajungem la o regrupare comodă. Lungimea are 25m si gradul 6.

fața căzută de la plecarea pe LC6

mai noi și mai vechi

na, c-am mai avansat puțin!


partea finală a LC6


LC7. Se intră pe un diedru proeminent, brăzdat de o fisură. Prima asigurare e un piton inel de logodna apoi, ceva mai sus, avem o înșiruire de țevi si un spit. Deși ultima țeavă e la capătul diedrului, am preferat ca de la spit să traversez stânga peste muchie. Se continuă vertical, printr-o zonă ușoară, maxim gradul 5+, până la finalul traseului marcat prin ultima regrupare (tot două spituri). Lungimea are 20m și gradul 6.

plecare pe diedrul din LC7

Ți-am dat un ineee..ee..eeel, Asigură-n eee...eee...eeel


finalul lungimii și al traseului

gata mă, am supraviețuit

retragerea se face pe o potecă pe lângă acest țanc


RETRAGERE: Legenda spune ca din varf se coboara spre padurea din spate până pe o culme unde ai de optat fie să cobori la dreapta, fie la stînga. Noi am ales varianta din dreapta urmînd o potecă vagă ce ne-a condus la malul rîului Cerna. Pentru că apa era foarte adîncă și debitul foarte mare nu am reușit să o traversăm, drept pentru care am luat-o în amonte în speranța găsirii unei porțiuni mai optime, dar, după ce am traversat un afluent, am mai continuat 5 minute în amonte ajungând la un pod ce duce la un drum forestier, astfel că am reușit să revenim la locul în care lăsasem mașinile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu