Plimbare pe Fisura Răsucită

Descriere tehnică şi schiţa aici

Am venit în Buşteni cu gîndul la un traseu nou, dar cum vremea nu se anunţa prea bună pentru sîmbătă am decis să facem un traseu mai uşurel şi să lăsăm pentru duminică traseul din Peretele Policandrului.

Aşadar o luăm încetişor la deal spre refugiu cu gîndul la Fisura Răsucită. Nu o mai parcursesem din 2012 şi acum am surpriza de a o găsi reamenajată. Din loc înloc au apărut spituri ceea ce-i dă acum un plus de siguranţă. Evident, din loc în loc pitoanele bune au rămas pe poziţie, martori tăcuţi ale unor vremuri istorice.

La baza traseului formăm două echipe, eu şi Angi o echipă, ia rmIhai şi Dana o a doua echipă. Puţin mai tîrziu avea să intre şio a treia echiă formată din Miha şi Cosmin.

Am urcat traseul în pas alergător, avînd grijă ca in lungimea a doua să pun semicorzile cît mai corect pentru a evita problemele apărute cu trei ani în urmă cînd, datorită asigurării ambelor semicorzi, spre sfîrşitul lungimii nu am mai putut să le trag decît cu mari eforturi.

De data aceasta am ştiut şi pe unde continuă cea de-a 5-a lungime, fără a mai pierde timpul ca la ultima parcurgere. Ce e nou şi binevenit e faptul că după terminarea traseului sunt montate corzi fixe pe care poţi merge liniştit spre Strunga Veveriţei, locul clasic de rapel.

Un alt punct bun este faptul că de la sfîrşitul corzilor fixe se poate efectua un rapel lung, de cincizeci demetri carene scoate pe treptele de iarbă de deasupra potecii ănimediata vecinătate a locului de pornire în traseul Flamura Roşie. Cu şaizeci de metri de coardă se poate rapela chiar pînă în potecă, scăpînd astfel de rapelul din strungă şi de cîteva porţiuni pămîntoase ale potecii de coborîre.

După terminarea traseului ne-am retras la refugiu aşteptîndu-i pe Cosmin şi Miha care, intrînd mai tîrziu în traseu, au avut neşansa de a-i prinde ploaia, fix la rapel.

După sosirea lor şi oprirea ploii am coborît la căminul alpin unde am înoptat, aşteptînd ziua traseului cel nou, dar povestea lui în următoarea postare.

Pînă atunci cîteva poze din Răsucită pentru clătirea ochilor.

pe băncuţă la izvor, se-ntîlneşte dor cu dor...

Peretele Policandrului, sau al Vulturilor

Fisura din LC2, acum asigurată cu un cui si doua spituri

traverseu spre placa desprinsă

traverseu spre a doua regrupare intermediară, ce de pe bolovanul rotund

spre zada in spatele careia este R2

plecare pe LC3

batrînul refugiu Coştila

Plecarea pe LC4

R3. Jneapănul, cel mai bun prieten al alpinistului

descăţărare spre strunga unde se termină traseul

Pe corzile fixe ce ne sunt de mare ajutor.

Rapelul de retragere de la capătul corzilor fixe

Asteptind echipa plouată, adică pe Miha si Cosmin