Reamenajarea traseului Fisura Susdpendata

Planul era facut de ceva vreme de către Cornel Sain şi-şi aştepta timpul pentru a fi pus în aplicare.

O parte dintre clienţii sălii de căţărare Galactic, persoane iubitoare ale zonei Coştila, au pus mînă de la mînă strîngînd o sumă de bani din care s-au cumpărat cele necesare reamenajării.

Am urcat la refugiu de cu seară, ducînd echipamentul greu necesar reparaţiei traseului. Tot seara am pregătit tot ce ne-ar fi fost util a doua zi, distribuind fiecăruia cîte o parte de echipament.

Astfel, a doua zi dimineaţă, am luat rucsacii la spinare şi, ajutaţi de Andrei şi Mihai, am urcat spre ieşirea traseului folosind pentru aceasta poteca de pe Coama cu Jnepeni. Pînă să ajungem la coamă Cornel a montat un spit pentru rapel pe Vîlcelul Pietros acolo unde se termină rapelul de fix 60m prin Hornul Vîlcelului Pietros.

Am continuat urcuşul pe Coama cu Jnepeni ieşind în vîlcel în locul unde se face un rapel peste o săritoare mare, loc unde am montat un alt spit de rapel alături de un piton vechi.

De aici am mai urcat puţin şi am traversat brîna ce ne duce la ieşirea din Fisura Suspendată loc unde ne-am echipat pentru muncă.

Mihai şi Andrei au coborît spre refugiu, iar eu şi Cornel ne-am apucat de lucru. De fapt Cornel, că eu nu am avut altceva de făcut decît să-l filez şi să-l ţin în locurile în care avea nevoie.

Reamenajarea a constat în scoaterea pitoanelor şi ţevilor proaste şi înlocuirea lor cu spituri sau rebaterea pitoanelor care au mai permis acest lucru.

Ieşirea din traseu a fost reechipata cu un spit nou alături de cel vechi, manufacturat, s-a echipat ultima regrupare cu spituri, aceasta fiind singura care mai era cu pitoane, s-a mutat regruparea a treia cîţiva metri spre stînga sus, acum fiind oarecum pe linia hornului, s-au dislocat plăci şi bolovani instabili ce reprezentau potenţiale pericole, s-au pus asigurări noi pe LC2, adica lungimea cu iarbă, pe care, apropos, în timpul rapelului am reuşit să disloc fără să vreau o mare pernă de iarbă. De asemenea prima regrupare a fost amenajată mai sus cu cîţiva metri faţă de cea veche, aici fiind comisă o mică eroare întrucît Cornel nu mai parcursese de multă vreme traseul şi nu ştia sau uitase că prima regrupare fusese întărită cu spituri. Dar nu-i atat de grav, această regrupare reducînd diferenşa de lungime între LC1 şi LC2 sau poate fi folosită doar ca punct de asigurare.

După terminarea lucrului ne-am retras la refugiu unde ne-am odihnit pentru restul zilei.
o parte din

o parte din materiale

o cafea inainte de munca

urcare pe Vîlcalul Pietros

Montarea unui spit de rapel la terminarea a fix 60m de rapel prin Hornul Vîlcelului Pietros(cel din plan indepartat)

pe Coama cu Jnepeni

Montarea unui spit de rapel pe Vilelul Pietros, sub brana de la iesirea suspendatei

Spitul nou si pitonul vechi,inca lasat acolo

la munca...

dublarea spitului manufacturat, de la iesirea din traseu, cu unul nou

R5,  vechea si noua

R3, mutata cîţiva metri mai sus, sub diedru

privire din noua R#

Curatarea traseului

curatarea bolovanilor desprinsi

R1, mutată 7-8m mai sus decat cea veche.

relicve

iestorie alpină sau în ce ne punem noi încrederea.

A doua zi Cornel, de data aceasta ajutat de Andrei Holban, a reparat traseul Fisura Insorită, eu rezumîndu-mă la a le face cîteva poze apoi am revenit la refugiu unde am lenevit toată ziua. Spre seară am avut deosebita cinste de a cunoaste o personalitate a lumii alpine de odinioară, un "înaintaş" cum îi mai numim noi, pe domnul Dinu Dinulescu care, la cei 84 de ani ai dumnealui, urcase la refugiu.

Cam aşa am petrecut un sfîrşit de săptămînă în care nu am căţărat nimic, dar am ajutat la salvarea de la degradare a unuia dintre tarseele clasice ale Coştilei.

Repararea Insoritei

Domnul Dinu Dinulescu şi Cornel Sain.

Schita şi descrierea traseului, refăcute supă amenajare, le găsiţi AICI.