Cu Angi cap pe "Creasta Sanşil" si "Grota Sanşil varianta cu Tunel" din Cheile Turzii

Sarbătorile de Paşti ne aduc multe zile libere, zile pe care le vom petrece, ca la fiecare început de sezon, în Cheile Turzii.

Plănuiam de multă vreme să face traseul Vigh Tibi, dar şi o reparcurgere a traseului Jenci Bacsi, un traseu care ne-a plăcut extrem de mult şi pe care l-aş mai parcurge de încă cîteva ori.

Am pelcat din Bucureşti spre seară, pe la ora 20.30, ajungînd la locul de campare după şase ore de condus. Suntem obosiţi şi afară este foarte frig. Bălţile au un strat de gheaţa de doi, trei milimetri, iar termometrele au înregistrat pe parcursul nopţii o temperatură minimă de -6 grade. Neaşteptat de frig, dar suntem, totuşi, la început de aprilie.

Dimineaţa ne trezim şi tremurăm bine pînă cînd soarele reuşeşte să alunge chiciura de pe iarbă. Mutăm corturile lîngă cele ale lui Cosmin, Miha, Andrei şi Laura care campaseră aproape de intrarea în chei. Îi trezim şi, rînd pe rînd şi la grămadă, luăm micul dejun, iar pentru dependenţi nelipsita cafea apoi pregătim echipamenul, numărăm buclele, facem planurile.

alpinistul oier

Pentru prima zi, ca acomodare cu stînca, urma să parcurgem Creasta Sanşil, un traseu de încălzire pe care Angi va exersa mersul în maniera cap de coardă, iar Cosmin şi Miha ne vor urma.

Mihai şi Dana au rămas la Şcoala Turdeană, iar Andrei, Laura şi Marian se duc direct pe Csipkes.

Vremea e bună, dar la umbră e răcoare, noroc că traseul nostru iese la soare după prima lungime. Pînă să ajung eu la baza traseului Angi deja plecase pe prima lungime, filată de Miha, numai că, conform unde zicători populare, graba strică treaba. Semicorzile noi, nefilate pînă acum, se încolăceau făcînd noduri şi cîrcei din metru în metru. Şi uite-aşa s-a atîrnat Angi în piton, aşteptînd să descîlcim corzile, cînd într-o parte, cînd în cealaltă. Într-un final reuşim să le dăm de cap aşa că Angi poate pleca mai departe. Termină lungime ok şi plecăm şi noi după ea.

Mihai şi Dana se zăresc în Scoala Turdeană, iar în Colţul Crăpat îi putem vedea pe Laura, Andrei şi Marian luptîndu-se cu paşii tehnici din a doua lungime.

echipa din Csipkes (Andrei Holban, Laura Beje si Marian Enache)

Prima lungime din Creasta Sansil

In diedrul din LC1

Mihai pe Scoala Turdeană

Dana pe Scoala Turdeană

Spagatone

Plecăm mai departe, pe a doua lungime, ajungînd în creastă destul de repede. Vremea e tocmai bună, nici prea cald, nici prea frig.

Miha şi Cosmin ne urmează pas cu pas, iar creasta se termină destul de repede, motiv pentru care, avînd suficient timp la dispoziţie, coborîm repejor spre traseul Grota Sanşil, varianta cu Tunel pentru a mai urca şi pe acesta. Între timp Mihai şi Dana terminaseră traseul şi se pregăteau să urce şi ei Creasta Sanşil.

sa mai consultam si noi o hartă...

sunt si eu pe acolo..

adica aici

run Forrest, run!

cu dedicaţie pentru Andrei

Cosmin pe ultima lungime

Prima lungime din varianta cu tunel este frumoasă şi uşoară. Aici avem parte de un moment de amuzament. Descriindu-i traseul îi spun Angelicăi "vezi copacul ăla? acolo e prima regrupare". Aşa că Angi o ţine aţă pînă la copac unde regrupează, cum altfel decît la copac! Două minute mai tîrziu, filîndu-ne pe mine şi pe Cosmin (Miha plecînd spre corturi) ne strigă de sus:
- Uite, mă, spiturile din regrupareee!!!.
- Păi tu la ce ai regrupat?
- La copac, n-ai zis aşa?!
- Nuu, am zis că acolo e regruparea.

Şi copacul e la doar un metru de spituri, spituri pe lîngă care treci ca sa ajungi la copac.

Ajungem şi noi în regrupare după care Angi pleacă pe lungimea a două şi cere detalii despre aceasta. "Urci placa asta, traversezi dreapta, ajungi la o grotă pe sub care traversezi tot dreapta, prinzi un mic brîu tot în traversare dreapta şi ajungi la un jgheab ce duce la tunel şi care se urcă pe muchia din stînga". Merge Angi ce merge şi termină traversarea după care începe:
-Ce fac?
-Ajungi la jgheab şi urci cîţiva metri pînă la tunel
-Nu văd nici un tunel
-Păi nu-l vezi dacă nu urci la el. După traversare trebuie să urci.
-Nu văd tunelul, văd doar o gaură.
Moment în care pe mine şi pe Cosmin ne bufneşte rîsul. Asta e una din maximele Angelei. Bine, Angi se aştepta să vadă un tunel, doar că de jos se vede doar un soi de grotă, tunelul propriu-zis fiind vizibil doar atunci cînd ajungi în regrupare.

Într-un final ajunge cu bine la regrupare şi cîteva minute mai tîrziu suntem şi noi lîngă ea.

Pasul din LC2.

Nu văd tunelul, văd doar o gaură.

De la precedenta parcurgere reţinusem că tunelul e oarecum orizontal, uitînd complet că acesta are o descăţărare pe prima parte. Traversăm tunelul şi rapelăm pe partea cealaltă. De aici prindem o potecuţă care trece peste muchia din faţă apoi ne conduce pe o altă muchie pe care urcăm pînă ce ajungem, după o mică boschetăreală, pe creasta Sanşil de unde ne retragem spre corturi pe poteca deja cunoscută.

retragerea din Sansil cu Tunel

bine ca esti tu puternic!

Seara nu putem sta prea mult căci frigul începe şă ne ciupească trimiţîndu-ne, rînd pe rînd, către adăpostul sacilor de dormit.

A doua zi urma să intrăm în Vigh Tibi şi doream să ne odihnim bine.

Mulţumesc echipelor care ne-au facut poze din departare.