Plimbare prin Cheile Turenilor si ultima zi in Cheile Turzii.

După trei zile de căţărare mă simţeam cam obosit pentru un alt traseu lung aşa că o zi de escaladă era de preferat. Dintre toate zonele din Cheile Turzii am ales Peretele Pripoanelor ca teren de joacă numai că, odată ajuns acolo, lipsa de chef, oboseala şi o stare blegoasă mă fac să nu prea am nici un fel de iniţiativă.

Cornel urcă repejor un teraseu scurt pe care, mai de voie mai de nevoie, îl parcurg şi eu doar că, vorba bancului, c-o scîrbăăă. Nu mă simt deloc în apele mele şi prefer să fac fotografii celor ce se caţără. Sincer, aş fi stat la somn toată ziua. Mihai este, totuşi, într-o zi bună aşa că se urcă pe mai multe trasee pe care le parcurg şi eu în acelaşi stil mai sus amintit.

Revenim la corturi căci Cornel şi Mihai se pregătesc de plecare, în timp ce noi, Cosmin şi Miha vom mai rămîne o zi. Restul timpului îl petrecem relaxîndu-ne.

In unele trasee e bine sa iei cutine echipament adecvat

zona Pesterii Unguresti

Peretele Rotunjit si Colţul Crăpat

Colţul Sanşil

Colţul Crăpat

Ultima zi de concediu.

Ne trezim fără un plan precis. Contează relaxarea şi faptul că suntem departe de zgomotele aşa-zisei civilizaţii. Între timp ne vin şi idei de petrecut ziua, mai precis ne surîde ideea unei ture prin Cheile Turenilor, mai mult ca să inspectăm zona de cocoţ de acolo.

După ce ne strîngem bagajele plecăm către chei. Partea din aval a acestora este foarte pitorească şi propice picnicului. De-o parte şi de alta a micului pîrîu sunt păduri tinere cu mici poieniţe pline de verdeaţă. La capătul văii, acolo unde încep cu adevărat cheile, suntem întîmpinaţi de un peisaj mai puţin plăcut. O imensă construcţie neterminată, o relicvă a vremurilor de "credit doar cu buletinul" cînd mare parte din populaţia ţării îşi făcea cîte o magaoaie de construcţie cu titlu de investiţie în turism. Doar că pe unii i-a surprins criza şi au rămas cu buza umflată, dar cu buzunarul dezumflat aşa că acum noi trebuie să contemplăm, în mijlocul unor zone unde doar natura ar fi trebuit să fie constructor, diverse monstruozităţi mai mult sau mai puţin terminate.

drumul de acces către Cheile Turenilor

cum stăm cu autorizaţiile?!

Trece pe lîngă această urîţenie şi continuăm pe poteca ce duce în amonte. Intrarea în chei este foarte frumoasă însă noi căscăm ochii după trasee, dar ceea ce vedem nu prea ne bucură. Zona nu prea merită efortul de a veni pînă aici doar pentru traseele acestea scurte. Poate la un sejur mai lung, în Cheile Turzii, să dedici o zi şi acestor trasee.

Am continuat să ne plimbăm în amonte pînă la un moment dat cînd am decis că e mai bine să urcăm. De deasupra, cheile au o înfăţişare aridă, cu tufe şi copaci piperniciţi. Ne plimbăm ici colo fără o ţintă precisă, coborînd la un moment dat spre o zonă cu nişte pereţi mai compacţi. Aici am dat peste cîteva trasee mai interesante, dar care, cu excepţia cîtorva linii, sunt to scurte.

După ce am mai scotocit pe la baza pereţilor studiind fiecare linie pe care o găseam am decis că e timpul să ne îndreptăm către măşină căci drumul pînăla Bucureşti e lung.

Cam asta a fost ultima zi de relaxare din concediul de Paşte. Aşteptăm cu mare interes minivacanţa de 1 Mai.