Jenci Bacsi a doua oară

După parcurgerea traseului Vigh Tibor gîndul îmi zbura la deosebit de frumosul traseu Memorial Jenci Bacsi, un traseu pe care l-am parcurs cu un an în urmă, dar pe care mi-am propus să-l fac ori de cîte ori e posibil. Un traseu care mi-a plăcut foarte mult.

Deoarece Cosmin a progresat foarte mult în cele doar opt luni de antrenament la sala de escaladă sunt hotărît să-l iau şi pe el în acest traseu, convins fiind că, din postura de secund, nu va avea nici un fel de probleme în a depăşi toate pasajele. Rămînea doar să duc muncă de lămurire căci el nu era prea convins c-ar putea să urce acest traseu, dar, după multe insistenţe şi văzîndu-mă foarte sigur pe mine, acceptă invitaţia.

Aşadar iată-ne duminică dimineaţă la baza peretelui, pregătiţi să ne bucurăm încă o dată de frumuseţea căţărării. Angi şi Cosmin vor fi secunzii mei, iar Mihai şi Dana ne vor urma.

Alături de noi, la o aruncătură de băţ spre amonte, Cornel şi Cristina Sain se pregătesc să urce în Vigh Tibi.

Ne echipăm şi iau cu asalt prima lungime. Deşi ştiam că este una din lungimile cu un mic pas tehnic, mă trezesc regrupînd foarte repede urmat fiind de cei doi secunzi. Precum mă aşteptam, Cosmin se descurcă excelent ceea ce nu poate decît să mă bucure.

prindeeee!

Crisu si Cornelius

Inainteee, că înainte era mai bine.

Crisu si Cornelius Rapidus in Vigh Tibi

Crisu plecand pe LC1 din Vigh Tibi

Pe locuri, fiti gata....

Start!

 

Cos-

Angelicus Alpinus

Cea de-a doua lungime, deşi nu are paşi tehnici deosebiţi, este o lungime susţinuntă, care m-a surprins prin efortul pe care a trebuit să-l depun. N-am reuşit rot-ul cel mai probabil pentru că am subestimat-o. M-am trezit pompat şi a trebuit să mă odihnesc în asigurări, ajungînd în regrupare cu antebraţele buştean.

Pe hornul din LC2

imbarligatura

Dana

in R2

A treia lungime nu a pus nici un fel de probleme. Totul a mers ca uns, lungimea fiind una cu căţărare frumoasă. Trecerea peste surplombă a fost atent fotografiată de Miha, de pe versantul de vis-a-vis, fotografii pentru care îi mulţumesc mult.

Cornel în R4 din Vigh Tibi

Sub surplombă

In centru, Angi la trecerea surplombei

Mulţam, Miha!

Adăugaţi o legendă

Oiţ privindu-ne "de peste drum"

Cel mai frumos traseu din Cheile Turzii

Stînga sus, Cornel siCrisu in Vigh Tibi. Dreapta jos, noi in Jenci Bacsi

Cea de-a patra lungime, care dă şi gradul traseului, a ieşit mai uşor ca prima dată, ştiind acum despre ce e vorba şi cam pe unde sunt prizele. De data aceasta, pentru că ştiam cît de incomodă şi chinuitoare este regruparea a patra, am legat anouri foarte lungi, coborînd cam doi metri pînă pe un mic prag, suficient ca să mă sprijin cît de cît pe picioare.

Partenerii de coardă vin şi ei nesperat de repede fără a întîmpina dificultăţi.

Mihailus Şpagaticus

Crisu pe lungimea de artificial din Vigh Tibi

Angi la pasul cheie din traseu

Regruparea a patra lăsata cu doi metri mai jos

A cincea lungime mă surprinde şi ea, dar nu prin dificultate ci prin cei doi porumbei care ţîşnesc pe lîngă mine din întunericul grotei peste care trece traseul. Să-mi stea inima, nu alta! Totuşi pe această lungime unele pasaje par că şi-au modificat aspectul datorită desprinderii unor prize. Tot această lungime se termină cu o regrupare foarte incomodă pe care nu mai am cum s-o fentez. Imediat ce sosesc coechipierii o iau în sus dornic să ajung cît mai repede la următoarea regrupare, cea de la baza hornului înierbat, regrupare unde mă pot odihni în voie.

După trecerea surplombei de deasupra grotei din LC5

In regruparea suspendată (R5)

In R6, comod, plăcut. Boierie, ce mai!

De aici urmăm hornul înierbat unde trebuie să-mi "încordez" puţin privirea pentru a descoperi pitoanele ascunse printre ierburi.

Rapelul decurge normal. Fiind la început de aprilie boscheţii nu au apucat să înverzească aşa că ne strecurăm foarte lejer printre crengile lor şi iată-ne ajunşi foarte repede la baza ultimelor două lungimi, mai ales că acum mergeam la sigur, ştiind unde începe cea de-a opta lungime.

Amfiteatrul e plin de ierburi, traseul nu e curăţat şi am senzaţia că-mi lipseşte ceva din echipament. O seceră. Dar nu-i nimic, cunoasterea liniei traseului uşurează parcurgerea acestei lungimi şi foarte repede ajung în ultima regrupare. Angi şi Cosmin mă urmează în pas alergător căci lungimea e foarte uşoară, cu buzunare mari, iar căţărarea e floare la ureche.

Angi si Cosmin la rapel

Mihai la rapel

Laura ieţind din Turnul Ascuţit si Cornel pe ultima lungime din Vigh Tibi

 

Mă simt puţin obosit, nu atît de la căţărat cît de la filat corzile căci cu doi secunzi filezi de două ori mai mult. Totuşi, cu toată oboseala acumulată, abia aştept să fac şi această lungime care are şi ea un pas frumos peste o mică surplombă. Aşadar plec pe ultima lungime şi mă bucur cu adevărat de frumuseţea căţărării, dar şi de peisajul superb din chei. Sus, la ieşirea din traseu, sunt luat în primire de Miha care opreşte timpul în cîteva fotografii.

Regrupat!!!

Sunt foarte, foarte bucuros că am reparcurs traseul, că partenerii de coardă s-au descurcat excelent, că am ieşit din traseu mai repede decît speram, că nu ne-a prins întunericul, că totul e atît de frumos împrejur, că vremea e mai mult decît extraordinară.

Ne regrupăm cu toţii la crucea Sînduleştilor aşteptîndu-i pe Mihai şi Dana apoi o luăm, cătinel, spre corturi unde ne-am adunat cu toţii împărtăşind impresii despre traseele parcurse.

După o vreme ne-am retras la adăpostul corturilor pentru a da prilej trupului să se odihnească.

Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase zile din Cheile Turzii.