O toamnă lungă ne-a permis să mai facem o mică incursiune printre numeroasele trasee de escaladă de la Veliko.
Adunați cu mic, cu mare, am plecat spre vecinii bulgari pentru a profita de ultimele zile calde ale sfîrșitului de an 2015. La faleza, ca de cele maimulte ori, ne-am întîlnit cu o mulțime de alți români, prieteni de la sala de cocoț sau cunoscuți ai comunității alpine.
Voia bună a pus imediat stăpînire pe noi, iar traseele au curs unul după celălalt. Seara, cînd răcoarea s-a așternut la baza pereților de stîncă, am strîns echipamentul și am purces la un mic răsfăț culinar la, de-acum vestita, Pizza Tempo.
A doua zi am reluat activitățile schimbînd sectorul de cățărare, orientîndu-ne de această dată spre traseele din preajma grotei. Aici am încercat cîteva trasee mai tăricele care ne-au stîrnit pofta de antrenament.
Din păcate ziua s-a dus pe nesimțite, destul de repede față de cît am fi vrut noi sa mai stăm, însă fiind jumătatea lui noiembrie, nu avea cum să fie altfel. Ne-am strîns echipamentul, am făcut ultimul "inventar" al anului, apoi am luat sub roți drumul de întoarcere bucuroși că am avut un sfîrșit de săptămînă așa cum ne-am dorit.
 |
| e toamna, dar parca-i primavara |
 |
| tovarășu' Croco |
 |
| Doina Dima |
 |
| Michi |
 |
| & Pichi |
 |
| Mergem? Mai stăm? |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu