Clincea-Malaiesti-Ciubotea. O tură de toamnă tîrzie

O zi de toamnă cu vreme nu tocmai promiţătoare.

Am plecat din București alături de Cosmin și Mihaela cu destinația Bucegi. Pe drum urma să ne mai întîlnim cu Irina și Marius ce urmau a ne fi parteneri de drumeție doar pentru o parte din tură. Noi urma să stăm două zile, iar ei veniseră doar la o tură de-o zi.

Ajungem la Bușteni unde ne orpim să facem cîteva cumpărături și unde vremea e atît de urîtă că apuc să mă întreb ce caut eu pe munte pe-o așa vreme. Nori gri acopereau toată Valea Prahovei și lăsau să cadă o burniță de-aia de nu te îmbie la drumeție.

Plecăm. Urcăm spre Pîrîul Rece și coborîm spre Rîșnov. Aici parcă e altă lume. Parcă am trecut printr-o poarta temporo-spațială. Tot versantul apusean al Bucegiului era scăldat în lumina caldă a soarelui de toamă. Două fețe total diferite ale aceluiași munte. Zîmbetul și cheful mi-au revenit brusc.

Ajungem în Bran și cotim spre Poarta, loc unde facem joncțiunea cu ceilalți doi drumeți.

După echipare și degustarea unei prajituri, adusă de Irina tocmai din Cehia, purcedem la drum urcînd spre baza pîrtiei de schi. De aici prindem marcajul bandă roșie ce ne duce ușurel pe muchia Clincei. După o bună bucată de mers prin pădure ieșim în zona numită "La Stînci" sau "La Pietre", iar de aici continuăm pe potecă bucurîndu-ne de atmosfera caldă de toamnă tîrzie. 

Ocrotim focul, interzicem pădurea. 

partia de schi de unde incepe traseul

"La Pietre"

O zonă cu afine și merișoare ne face să uităm de ținta noastră și poposim minute bune, împrăștiindu-ne care încotro, printre tufele ce ne ofereau acest mic ospăț. După îndestulare am purces din nou la drum și nu după mult timp, spre orele cinci ale după-amiezei, ajungem la refugiul Țigănești, unde luăm masa de prînz cît de repede putem căci urma să se însereze, iar Irina și Marius mai aveau de făcut și drumul de întoarcere.

Pentru noi timpul era suficient căci urma să coborîm în Valea Țigănești, iar de aici să traversăm muchia Padinei Crucii coborînd spre cabana Mălăiești unde urma să înoptăm.

afine si merisoare

la fructe de pădure, sau de gol alpin, in cazul nostru

la refugiul Tiganesti

norii ce mă speriaseră de dimineață

Padina Crucii și Bucșoiul

Căldarea văii Țigănești

varful statiei meteo si Vf. Omu

lacurile Țigănești

;A doua zi ne trezim cu o vreme la fel de frumoasă. Un soare cald lumina partea vestică a văii Malăiești făcînd să strălucească scorușii aurii cu ale lor fructe de un roșu extrem de intens. Evindent, am zăbovit o bună bucată de vreme pentru a fotografia aceste culori care, chiar dacă le-am văzut an de an, nu-mi dau pace pînă ce nu trag măcar cîteva cadre.

După micul popas dedicat pozărelii o iau repejor la pas pentru a-i ajunge din urmă pe companionii mei. Urcușul spre Hornurile Mălăiești este întrerupt de o mică abatere pe la Turnul Mălăiești, loc unde căutăm cu privirea linia celor cîteva trasee de cățărare de care știam că ar brăzda acest perete. De la depărtare ne facem idei cam pe unde ar putea fi liniile acestor trasee apoi, ajungînd la baza stîncii, găsim destul de repede și primele pitoane, dibuind astfel căteva linii. 

unul dintre traseele de cățărare

relicve ale amenajărilor de altădată

si alte relicve

Micul popas se încheie cînd nu prea mai avem unde căuta alte eventuale trasee și o luăm ușurel la deal, spre capătul văii, alegînd în cele din urmă urcatul pe traseul de vară, adică pe potecă și nu pe Hornul Mare.

Ieșiți în platou vîntul ne ia în primire și ne însoțește pe mica porțiune de drum ce ne duce la Vf. Omu unde ne învîrtim cîteva clipe prin jurul cabanei apoi facem cale întoarsă cu gîndul de a coborî pe Valea Gaura.

După insistentele mele renunțăm la această variantă și alegem să coborîm pe Muchia Ciubotea. Nu de alta, dar pe Valea Gaura mai fusesem de cîteva ori, în schimb Muchia Ciubotea era pentru mine o rută nouă și aceasta mi se părea o ocazie tocmai bună pentru a o parcurge.

Urcînd din Șaua Hornurilor spre Vf. Scara, pe marcajul triunghi galben, intrăm în partea vestică a Bucegiului care are un farmec deosebit. Dacă abruptul prahovean al Bucegilor ne impresionează prin marile rupturi de pantă, partea apuseană ne oferă un peisaj de basm cu celebrul Culoar Rucăr-Bran, cu Piatra Craiului aflată la o aruncătură de băț și cu Iezerul aflat la doar două aruncături de băț.

Valea Mălăieștiprivită din capătul Hornului Mare

obîrșia Văii Gaura

Valea Țigănești

Bucegiul Apusean

Zone calcaroase combinate cu conglomerat

Din punct de vedere geologic toată această zonă oferă un amestec interesant de tipuri de roci. Trecerea de la conglomeratul specific Bucegiului la calcarul alb al Craiului se poate observa în nenumărate locuri, oferind ochiului un joc interesant.

Din Vîrful Scara coborîm spre firul Văii Ciubotea în a cărei obîrșie putem observa cum un turn de conglomerat se învecinează cu o creastă de calcar, brăzdată la rîndul ei de un horn înalt ce mă duce cu gîndul la amicul Holban zis și "spaima hornurilor".

Din obîrșia văii începem coborîrea în lungul acesteai, printr-o pădure frumosă, mîngîiați de ultimele raze călduțe ale soarelui. Coborîrea se termină la Refugiul Salvamont unde drumul forestier ne va tine locul potecii pînă la locul unde am lăsat mașina.

Obîrșia Văii Ciubotea

Un turn de conglomerat invecinat cu o muchie de calcar(in plan indepărtat)

O lespede ce pare tăiată de om. M-aș mira, totusi

un perete de calcar străbătut de un horn interesant. Andrei, ai legătura!

A fost o tură cum nu mai făcusem de foarte multă vreme. O plimbare relaxantă alături de oameni faini, pe rute noi pentru mine. O plimbare de sfîrșit de toamnă cînd încă am mai șimțit ultimele atingeri ale verii demult trecute. O plimbare care mi-a reamintit ca muntele poate oferi surprize nebănuite mai ales în ceea ce privește condițiile meteo.