Fisura Albastra Directa 14(15)LC, 6B, 8+ (6A1)

Poveste:

Un vis de demult. Un vis pentru care am aşteptat ani buni pentru a mi-l îndeplini. Planuri au mai fost. Chiar şi o încercare, dar uneori lucrurile nu decurg tocmai cum ne dorim noi. Sunt momente în care ele se petrec pe neaşteptate, te iau prin surprindere şi te trezeşti făcînd dintr-o data ceva pentru care în mod normal ţi-ai fi făcut din timp o grămadă de planuri.

Aşa a fost si cu "Albastra". Am intrat în ea acum un an, dar din motive pe care nu vreau să le evoc a trebuit să coborîm din Bivuacul Doi. N-a fost să fie, mi-am zis atunci, împăcîndu-ma cu gîndul. Între timp au mai fost tentative, dar nu s-au legat. Ba vremea nu era bună, ba eram prea obosit, ba intervenea altceva.

Într-o zi de septembrie a anului 2015 aud de la un amic că are de gînd să încerce Albastra şi brusc îi spun Angelei că în week-end vom merge în Albastră. Prima ei reacţie a fost de reţinere. Ba că nu eram pregătiţi, ba că nu sunt suficient de antrenat, ba că pe dincoace, ba că pe dincolo... Cu toate acestea terminarea traseului i se datorează într-o mare măsură căci, ajunşi în Bivuacul Doi, era cît pe aci să renunţăm din cauza căldurii, atît eu cît şi cealaltă echipă cu care am intrat în traseu, Andrei Holban şi Iulian Pobleanu. Doar ea a fost fermă şi a zis "Nu. Continuăm"

Dar să revenim.

Vineri dimineaţă mi-am pregătit pe grabă echipamentul apoi am plecat la serviciu revenind acasă pe la ora opt seara de unde ne-a preluat Cosmin. Drumul pînă în Buşteni a trecut val vîrtej apoi a urmat urcuşul pe întuneric spre Refugiul Coştila, loc unde am ajuns după miezul nopţii. In refugiu mai erau cîţiva. Ne-am băgat şi noi la somn ca să mai prindem cîteva ore de odihnă. La ora cinci eram în picioare iar la ora şapte eram la bolovanul din Circul Unu.

Începea o frumoasă zi de toamnă. Soarele arunca pe Peretele Văii Albe luminile roşietice ale răsăritului, iar noi ne echipam în grabă pentru a porni în aventura Fisurii Albastre. Avea să fie o aventură mai ceva decît ne-am fi închipuit şi asta pentru că pe fix ultima lungime un piton jucăuş nu voia cu nici un chip să stea la locul lui, iar pasul lungimii era fix acolo. O cădere în acel loc se putea solda cu urmări dintre cele mai grave căci ancora de sub picioare era la vreo doi metri mai jos, iar sub aceasta trona ameninţător ţancul din Bivuacul Patru. Pasul consta în urcare pe un prag de gresie de pe o faţă verticală, uşor dată pe spate. Problema era că pitonul care asigura pasula acesta, ieșea. Dar mai grav era că în partea dinspre exterior a acestuia stînca era fărîmiţată semn că nu ar fi suportat o sarcină prea mare. Ca şi dovadă stă faptul că Andrei a încercat să se odihnească în acest piton, acesta sărind din perete după cîteva secunde. Norocul lui a fost că era deja asigurat de sus.

Norocul meu a fost că, aşa cum stăteam eu pe acea faţă încercînd în fel şi chip să trec acel pasaj, o echipă a apărut pe Creasta Văii Albe. Dîndu-mi seama că situaţia nu e deloc roz, i-am rugat să-mi dea un capăt de coardă cît să trec în siguranţă pasajul respectiv. Mulţumesc cu această ocazie lui Vlad Isac şi coechipierilor lui pentru ajutorul acordat. De asemenea mulţumiri şi lui Alex Păun şi Andrei Zamfir pentru răbdarea de a sta cu noi pînă cînd toată lumea a ieşit cu bine din perete.

Pareri:

Pot spune că traseul mi-a plăcut mult, deşi am intrat cam nepregătit în el şi foarte obosit. Are cîteva porţiuni ierboase, dar şi multe pasaje faine. Ce nu mi-a plăcut, şi nici nu-mi va plăcea vreodata, este Hornul de sub Tendor cu a lui mîzgă veşnică.

De asemenea consider că am greşit intrînd în traseu fără un ciocan şi cîteva cuie. Sunt cîteva pasaje unde acestea ar fi fost utile, mai ales pe ultima lungime.

Acum pot spune că abia aştept să revin în acest traseu pentru a mă bucura de el aşa cum trebuie. Poate mai odihnit, poate mai bine echipat şi, evident, mai antrenat.

Iar acum, descrierea:

topo FISURA ALBASTRA Directa

Fisura Albastra

LC1

Peretele Vaii Albe

Pregătiri de zor...

Cosmin gata de atac

LC1 - Plecă de deasupra bolovanului peste cîteva trepte stîncoase pînă la o spălătură verticală unde coteşte dreapta şi prinde o brînă uşor ascendentă, După trei cîțiva metri gasim pe partea stîngă prima asigurare, acoperită pînă acum de iarbă. Brîna, întreruptă la mijloc de un mic horn de vreo 3m, continuă ușor ascendent pînă la baza unui horn mare, foarte vizibil, loc unde se află prima regrupare, formată din trei pitoane bătute în acelaşi loc şi un spit. Lungimea are 50m şi nu pune probleme tehnice.

LC2 - Pleacă puţin spre dreapta apoi se urcă o rampă diagonal dreapta pînă se prinde linia hornului a cărei căţărare nu depăşeşte gradul 5+. Trebuie avut totuşi grijă la rucsac întrucît acesta devine incomod îngreunînd pe alocuri înaintarea. Işirea din horn ne duce la marginea unei mari poieni pline de iarbă şi presărată pe alocuri cu zade. Această poiană poartă denumirea de "Terenul de Fotbal". La marginea de jos a acestuia, la cîţiva metri de la ieşirea din horn, se află regruparea a doua, la un spit şi un piton cu inel. Lungimea are 45m, iar pe parcursul ei se găsesc patru sau cinci asigurări.

LC3 - Pleacă vertical spre o mica zadă şi de acolo tot în sus spre marginea superioară a Terenului de Fotbal pînă la capătul unei brîne ce pleacă din acesta spre stînga. La capătul brînei se află un piton în care acum stă atîrnată o vestă sau o bucata de ham vechi, din chingă. De aici se continua spre stînga pe brînă pînă la capătul acesteia unde găsim o regrupare pe spituri şi lanţ. Lungimea aceasta are aproximativ 65m, deci secundul trebuie sa iasă din regrupare mergîndu-se puţin concomitent. Dacă nu se doreşte acest lucru, pe la mijlocul brînei se află un spit care marchează începutul traseului Sărutul Pămîntului. La acesta se poate încropi o regrupare.

LC4 - Pleacă ascendent stînga pe un hornuleţ-fisură cam sfărîmat apoi vertical printr-o zonă cu ceva trepte de stîncă şi iarbă, porţiune numintă "La Ruine". Puţin mai sus întîlnim o placă ce fornează un mic diedru, iar după depăşirea acesteia, la cîţiva metri mai sus şi uşor dreapta, pe o mică brînă, se află regruparea formată dintr-un spit şi un piton cu inel. Lungimea măsoară 40m şi are cam şapte asigurări dintre care două sunt spituri.

LC5 - Traversează dreapta vreo 8m pe brîna de iarbă apoi prinde un hornuleţ care mai sus se transformă în renumita "Fisură Ascunsă" care în partea superioară are un piton mare cu inel. De la acesta se traversează puţin dreapta urcînd uşor diagonal pe o porţiune cu iarbă pînă se prinde brîna de iarbă numită "Marea Traversare" unde ajungem la o regrupare.

Eu am preferat să regrupez aici ca să nu îmi frece corzile, dar se poate continua spre stînga cu LC6, pe brînă. Lungimea are 30m şi pas estimat la 5+ pe Fisura Ascunsă

LC6 -Marea Traversare. Pleacă către stînga pe o brînă de iarbă asigurînd un prim piton, iar în cîţiva metri descăţărăm vreo doi metri pentru a efectua traversarea unei zone fărîmate. După cîţiva metri dăm peste o ruptură, loc marcat de un mic colţ de stîncă. Dacă ne urcăm pe acesta şi ne întindem spre stînga putem asigura un prim piton, mai greu vizibil, aflat cam la nivelul capului. După asiguare descăţărăm şi efectuăm traversarea rupturii apoi revenim pe brîna de iarbă pe care continuăm pînă ce dăm peste o regrupare cu patru pitoane. Lungimea are 30m.

La Ruine

Marea Traversare

Partea ruptă a Marii Traversări

LC7 - Pleacă orizontal stînga urmînd ca după cîţiva metri să înceapă o urcare diagonal stînga de vreo 15-20m, pe o placă înclinată, pînă la o regrupare pe spituri. Aici cotim dreapta ascendent pe o fisură de gradul 5+ care duce sub Aripa din Memorial. Imediat după aripă iniţiem o traversare spre dreapta in lungul unei feţe verticale. După trecerea acestui pasaj ajungem la un tăpşan de iarbă, loc numit "Bivuacul Unu", unde regrupăm la pitoane.

placa căzută dela LC7

Angi pe Marea Traversare

Angi cap pe LC7 si Andrei la coltul Aripii, la traversare

Angi cap pe LC7

Andreai pe traversarea de la coltul Aripii din Memorial

LC8 - Pleacă vertical stînga pe o fisură şi o placă, continuînd spre o grotă umedă. Aici se trece o surplombă aflată în dreapta grotei, surplombă ce ne conduce spre Hornul de sub Tendor, porţiune mai mereu udă şi plină de mîzgă. Urcarea prin horn este facilă la început, dar se complică spre partea superioară a hornului datorită mizeriei și umezelii de pe prize, dar şi a asigurărilor mai rare. Există totuşi căteva locuri bune de asigurat frenduri. Regruparea se află la aproximativ 30m de la plecare, pe partea stîngă a hornului, la două spituri şi e atarnată. Nu încap mai mult de două persoane.

Surplomba si Hornul de sub Tendor

Andrei în Hornul de sub Tendor

Vedere din Hornul de sub Tendor

LC9 - Istorica lungime a Tendorului. Pleacă din regrupare vertical, urcînd vreo şase metri pînă sub tavan unde se traversează spre dreapta vreo doi, trei metri. Aici trecem o surplombă estimată la gradul 6+/7- ce ne duce pe o faţă mărginită în partea stîngă de o fisură largă. Se urcă vertical pînă ce fața formează mai sus un fel de brîu, loc unde îşi pierde puţin din verticalitate. Aici traversăm spre dreapta, pe prag, pînă ce dăm peste o a doua ancoră chimică, loc unde putem regrupa dacă vrem să continuăm traseul. Dacă vrem să ne odihnim o leacă, o putem face opt, zece metri mai la dreapta, în renumitul Bivuac Doi, alături de Emilian Cristea. Lungimea are 35m şi pas de 6+/7- la trecerea surplombei de la Tendor.

Surplomba Tendorului

Cosmin ajungînd în Bivuacul Doi

Doi Mosi. Unul viu si-aproape mort (de sete) si altul mort si-aproape viu(în amintiri)

Relicve

LC10 - Dacă am fost în bivuacul doi revenim la regrupare. De aici plecăm vertical pe o faţă ce ne duce spre un diedru cu fisură, punctat de o surplombă în partea inferioară. Intrăm pe acesta folosindu-ne de asigurarea de la baza lui, apoi putem monta un frend într-o fisură din stînga. Continuăm urcuşul către nişte pernițe de iarbă orientîndu-ne apoi spre stînga, spre o faţă surplombată, pe care o urcăm, aici avînd și pasul lungimii cotat pe la 7-. Deasupra ei continuăm orizontal stînga spre un horn larg aflat între peretele din dreapta şi Buturuga de Măcelar. Urcăm prin horn folosind spraiţuri largi pînă ce ajungem sus pe buturugă, loc unde regrupăm la "regruparea prostiei umane", şi anume un spit cu două urechi, legate cu chingă auto de alte două spituri aflate mai jos de el. Lungimea are 28m şi pas de 7- la trecerea feţei surplombate.

Eu ajungînd pe Buturuga de Măcelar

Baietii la plecarea pe LC10

La iesirea din fisura diedrică, aproape de faţa usor surplombata

Regruparea "de geniu"

LC11 - Pleacă de pe buturugă spre dreapta trecînd pe deasupra hornului larg pe care am urcat. Ne angajăm pe faţa din dreapta, pe o fisură verticală, curbă. Opt metri mai sus cotim stînga spre un horn larg în partea inferioară, dar care se strîmtează în cea superioară. Aici trebuie să ne legăm rucsacurile de ham căci rîmuiala prin horn nu poate fi făcută altfel. Acolo unde hornul se închide ieşim din acesta spre dreapta pe o placă. Urcăm încă cîţiva metri in sus apoi traversăm spre dreapta spre un prag lung de gresie numit Bivuacul Trei, loc unde găsim două pitoane bătute în gresie care marchează locul de regrupare. Dacă avem la noi încă vreo cinci sau şase asigurări și coardă de minim 50m, putem continua şi pe Fisura cu Lilieci. Dacă nu, putem regrupa la cele două pitoane, dar asigurînd neapărat ancora chimică aflată la vreo patru, cinci metri diagonal stînga. Lungimea are 37m si maxim grad 6/6+ pe horn. Atenţie la numărul de asigurări puse căci lungimea asta e foarte des asigurată.

LC12 - Se pleacă diagonal stînga pînă la ancora chimică apoi direct în sus spre renumita Fisură cu Lilieci (chiar are lilieci morţi în interiorul ei). Se urcă pe fisura cu lilieci depăşind cîteva pitoane, dar şi o pană de lemn foarte solidă, ajungîndu-se după 16m în regruparea de sub tavan unde se regrupează la trei spituri. Pasul lungimii il etimez pe la 7-/7.

Hornul din LC11

Dupa iesirea din horn

Andrei, Cosmin si Angi pe Buturuga de Macelar

Bivuacul Trei, un prag de gresie.

regruparea din Bivuacul Trei

tavannul Albastrei

privirea din regruparea de sub tavan

Andrei aproape de iesirea din horn

Andrei in regruparea din Bivuacul Trei

Cosmin bine înfipt in horn

Cosmin pe Fisura cu Lilieci

LC13 - Lungimea tavanului. Se porneşte diagonal dreapta pe sub tavan, asigurînd pitoanele proaste, dar şi cîteva spituri. Totul la artificial pentru cine nu face cel puţin gradul 8/8+ la liber. După şapte, opt metri tavanul face un unghi. Continuăm pe a doua parte a traversării pînă la ultima asigurare, unde zărim mai sus o ancoră chimică. Folosindu-ne de prizele foarte bune de mîini ne putem sălta deasupra tavanului, pas nu foarte dificil, estimat de mine pe la 6+. Trei, patru metri mai sus ajungem pe un mic prag de piatră unde regrupăm la o ancoră chimică şi cîteva pitoane, nu toate bune. Lungimea are aproximativ 20m, iar pasul la liber nu-l pot cota decît după spusele altora și pare a fi pe la gradul 8 sau 8+. La artificial e un 6 cu A1.

Angi in regruparea de sub tavan

priveliste de sub tavan

Tavanul. EL.

la trecerea tavanului

ne arde de acrobatii

LC14 - O lungime uşoară, cu o plecare puţin mai tehnică. Aşadar se pleacă pe o fisură diagonal dreapta pe o faţă uşor căzută. Fisura e des asigurată, dar nu toate cuiele sunt bune. Se caţără cu grijă pînă la capătul plăcii unde asigurăm o ancoră chimică mai mare. După aceasta ne săltăm pe un prag, continuînd spre stînga peste căteva plăci pînă ce ajungem la un diedru oblic stînga, plin de iarbă în partea de jos. In partea de sus diedrul se transformă într-o fisură largă cu un bolovan în partea inferioară. Se caţără preponderent pe muchiile din stînga apoi în partea superioară se urcă pe un tăpsan cu iarbă pe care tronează un ţanc mare, o lespede desprinsă de perete. Locul poartă denumirea de Bivuacul Patru. In partea stîngă a acestei lespezi se află regruparea. Lungimea are 32m şi grad maxim de 6+/7- la plecarea din regrupare.

Plecarea pe fisurica de pe LC14

Bivuacul Patru

LC15 - Se revine la extremitatea din dreapta a ţancului, urcîndu-ne pe acesta. De aici asigurăm spre dreapta sus o ancora chimică. Urcăm mai sus pe o faţă verticală apoi deasupra ancorei ne orientăm uşor dreapta şi în sus spre un prag de gresie pe care trebuie să urcăm. Aici am avut probleme căci pitonul de asigurare era subred şi ulterior treceri mele acesta a cedat sub greutatea lui Andrei. Dacă aici se montează o nouă asigurare (piton, ancora) trecerea nu pune probleme deosebite, dar fără asigurare trebuie ţinut cont că în cazul unei căderi s-ar putea să ne trezim pe ţancul din Bivuacul Patru.

După urcarea pe pragul de gresie se asigură două pitoane proaste apoi se continuă spre dreapta pe o mică lespede care are în partea superioară plantate căteva pitoane, unele bune. La dreapta lespedei descăţărăm vreun metru şi jumătate pînă pe pragul de gresie. Aici începe renumitul Picior de lemn care inițial se traversează pe exterior, tavanul fiind foarte jos, nu permite intrarea sub acesta. Se asigură trei cuie aflate în interiorul nişei apoi se continuă traversarea. Tavanul inălţîndu-se puţin, avem loc pe acesta în poziția culcat. De aici începem un tîrîş pe burtă pînă ce tavanul se termină. Locul este punctat de un piton foarte mare unde putem încropi o regrupare urcînd puţin mai sus și asigurînd un alt piton. Recomand asta căci din creastă am reuşit să trag corzile nici mai mult nici mai puţin decît cîte 30cm la fiecare tragere, asta din cauza frecării foarte mari. De la pitonul uriaş se urcă vertical printr-un mic hornuleț aflat la stînga unei feţe verticale. In partea superioară se traversează dreapta peste o faţa verticală apoi în doi metri suntem în creastă unde regrupăm la o ancoră chimică. Lungimea are aproximativ 37m-40m si un pas de 7-/7 la urarea pe pragul de gresie.

Faţa din ultima lungime. Dreapta sus se observp tavanul Piciorului de Lemn

Ieisrea ultimului om din traseu

RETRAGERE: Din creastă putem coborî spre dreapta spre Brîna Aeriană sau putem urca spre stînga spre Brîna Mare a Coştilei de unde, prin Hornul lui Gelepeanu, ajungem în platou în apropierea Releului Costila.