Prin Hăşmaş (10-11 dec 2011)

După multe propuneri de genul "-Ar fi fain în Hăşmaş. - Da, dar mai bine mergem în..." iată că acum chiar vom ajunge în aceşti munţi. Ca şi în cazul turei trecute, din Iezer, urmează să revăd locuri pe care le-am văzut cu mulţi, mulţi ani în urmă.

Plecăm din Bucureşti în număr mai măricel decât de obicei. Opt oameni în două maşini. Mihai şi Dana, eu şi Angi, Teo, Mircea, George şi Adi.

O luăm spre Braşov unde, Teo, braşovean de fel, zice că ne duce el pe-o scurtătură. Partea interesantă e că toate indicatoarele spre Sfântu Gheorghe arătau că trebuia să facem dreapta, dar noi o tot ţineam spre stânga. La un momentdat Mihai îl sună pe Teo iar acesta ne explică frumos cum facem aşa, şi aşa şi iar aşa.. să ajungem spre Tg. Mureş. Bine bine, dar noi nu trebuie să ajungem la Tg Mureş ci la Sf. Gherghe. Aoleeeeu... aşa-i...s-aude din telefon. Şi dă-i şi schimbă direcţia spre cea bună.

Drumul e frumos, liber, în general bine asfaltat. Ajungem aşa de repede în Bălan că ne şi trezim ieşiţi din el. La îndrumările unor localnici, oameni de treabă, aflăm că poteca spre Cabana Piatra Unică, cum i se spune pe aici, porneşte din spatele bisericii aşa că ne întoarcem până acolo şi lăsăm maşinile în parcarea din spatele acesteia.

Pornim la drum pe marcajul care, pentru început, urmează drumul pietruit dintre case. După câteva sute de metri traseul părăseşte drumul urcând spre stânga prin pădure şi ne scoate la Cabana Piatra Singuratică după o oră şi jumătate. Cu zece, cincisprezece minute înainte de a ajunge la cabană trecem pe lângă sursa de apă, un izvor ce pleacă de sub un bolovan de vreo cinci metri înălţime,loc în care se află şi o băncuţă de lemn.

Cabana e renovată recent, de un an sau doi. Camera în care am stat noi are opt priciuri foarte încăpătoare. Mai are o camera cu priciuri lîngă camera noastră, o cameră pe post de sală de mese, camera cabanierilor şi încă o cameră în partea dreaptă. Cabanierul a fost amabil cu noi, ne făcuse deja focul în cameră şi în sala de mese şi ne-a pus la dispoziţie magazia de lemne.

Cabana Piatra Singuratică (Piatra Unică)

A doua zi de dimineaţă, după micul dejun, cu excepţia lui Mircea care a rămas la cabană, am plecat spre Vf. Hăşmaşul Mare conduşi de marcajul .

Traseul trece prin dreapta cabanei mergând prin pădure câteva sute de metri apoi coboară puţin stânga spre o vale largă. De aici continuă pe marginea pădurii din stânga urcând o pantă nu foarte accentuată. În partea superioară a pantei facem puţin dreapta ocolind pe curbă de nivel un tăpşan apoi stânga printre brazi, urcând, până ce iesim într-o altă mare poiană. Datorită ceţii şi a necunoaşterii locurilor ne este puţin dificil să găsim continuarea traseului. Traversăm această poiană în lungul ei găsind în cele din urmă marcajul pe un copac uscat. La câteva zeci de metri spre stânga acestui marcaj se află un punct de belvedere situat pe margiea unui vâlcel abrupt şi stâncos.

treversarea în lung a poienii unde am pierdut marcajul

punctul de belvedere

De la marcajul de pe bradul uscat poteca continuă prin pădure, pe curbă de nivel ieşind apoi într-un luminiş cu jnepeni. Trece apoi printr-un alt pâlc de brazi ieşind din acesta într-o păşune alpină acoperită parţial cu jnepeni şi unde ne surprind cu zborul lor câţiva cocoşi de munte. De aici mergem pe curbă de nivel până la prima vale ce se lasă spre stânga, coborând pe aceasta spre o mare poiană ce se vede jos, la baza pădurii. Zărim o stână. Şi încă una. Alta. Şi alta. Ajungând în această poiană suntem surprinşi de numărul mare de stâne, fânare sau rămăşiţe ale acestora.

cocoşii de munte

Traversăm această poiană spre nord, pe curbă de nivel pentru ca, la capătul ei nordic, după o coborâre de
vreo douăzeci de metri să ajungem în Poiana Albă. Ocolim spre stânga o zonă împrejmuită cu gard şi crengi la capătul căreia facem dreapta. După câteva minute suntem la Refugiul din Poiana Albă.

Proaspăt construit, refugiul se remarcă de la distanţă prin culoarea portocaliu-roşiatică, contrastantă cu celelalte construcţii din zonă, stâne şi fânare negricioase. Este doatat cu două priciuri putând adăposti, lejer, cam opt persoane.

refugiul din Poiana Albă

După un ceai cu biscuiţi facem cale-ntoarsă. Ne oprim la belvedere pentru o serie de fotografii apoi continuăm drumul spre cabană. Norii se mai ridicaseră aşa că putem admira de la distanţă frumuseţea Ceahlăului. Ajunşi la cabană, ne luăm bagajele şi pe Mircea care, probabil, se săturase de-atâta aşteptare şi coborâm la maşini.

În spatele fiecărui drac se află un înger...

Ia cu coajă că reţine alcoolul, ia că-i pădurea plină...

Ceahlăul

Moara Dracului

Oprim în Miercurea Ciuc unde suntem conduşi de doi prieteni de-ai lui Teo la restaurantul Gambrinus de pe strada Bolyai. Am rămas foarte plăcut impresionat de felul în care e decorat restaurantul, de servirea excelentă, rapidă şi de mâncarea foarte bună.

Restaurantul Gambrinus din Miercurea Ciuc