Parâng (3-4iunie)

Uite că a sosit şi vremea revederii cu Parângul, acest munte pe care l-am străbătut parţial acum 15 ani, mai precis in iulie 1997.
Plecăm din Bucureşti duminică dimineaţă, cinci persone înghesuite în Logan-ul roşu ce ne-a purtat prin toată ţara în ultima vreme. Dana, Angi, Radu, Romeo şi eu. Primul mic incident il avem la bifurcaţia spre Horezu, locul unde ratăm varianta corectă şi o luăm frumos spre Drăgăşani. Noroc că acum vreo trei ani, în prima mea tură moto în jurul României, am făcut aceeaşi greşeală, iar acum mi-am dat repede seama de eroare.

O luăm spre Novaci pentru a traversa pe noua şosea denumită Transalpina, proaspăt asfaltată. Tot în tura moto menţionată mai sus am apucat să fac această porţiune de drum încă neasfaltată. Pe atunci avea un farmec aparte. Locurile erau ale naturii. Acum nu mai sunt. Traficul relativ intens mă duce cu gându la o ruda a Transalpinei. Transfăgărăşanul.

Transalpina in pasul Urdele

După ce ieşim de pe transalpina facem stânga spre Petroşani, iar puţin după cabana Groapa Seacă părăsim acest drum pentru a face stânga pe un forestier pe care urcăm cam 15 minute lăsând maşina undeva pe marginea drumului. De aici începem urcuşul spre Refugiul Agăţat.
Marcată cu poteca urmează iniţial cursul râului Jieţ. După barajul construit pe acest râu poteca urcă prin pădure, pe partea stângă în sensul urcării. Trecem un pod peste un fir de apă ce vine din stânga apoi, la aproximativ trei sferturi de oră de la intrarea in pădure, vom trece un alt pod ceva mai mare ce ne duce pe partea dreaptă a râului. De aici mai facem cinci minute până la Refugiul Agăţat.

Acesta este construit pe un mare bolovan de stâncă aflat într-o poiană, puţin mai la dreapta faţă de linia traseului.
Ne oprim puţin la refugiu pentru a ne trage sufletul şi pentru a-l inspecta. E bine construit, încăpător, cu două priciuri ce pot găzdui zece-cincisprezece oameni, la nevoie, poate, chiar mai mulţi. Din păcate zona este uşor accesibilă aflându-se la doar o oră de drumul forestier pe care am lăsat maşina aşa că din peisaj nu lipsesc gunoaiele, multe si felurite, mai ales în spatele refugiului.
În apropierea refugiului am găsit o altă construcţie ce seamănă cu o stână.

odihnă inainte de plecare

refugiul Agatat

constructie in apropierea refugiului

Cât am stat pe aici a început ploaia. Nu-i bai. Ne punem pelerinele şi-o luăm la deal spre Lacul Roşiile. Trecem printr-o lungă pădure de jnepeni după care ieşim într-o poiană unde remarcăm semnul pe un mare bolovan ce mă duce cu gândul la un bouldering. Dar na, plouă şi, cel puţin eu, sunt fleaşcă. Da, am pelerină, dar parcă aş fi fost mai uscat fără ea.

Traversăm poiana apoi facem stânga pe câteva mici serpentine urcând până la Stâna Roşiile sau, mai bine zis, ce-a mai rămas din ea. Construcţia nu mai are decât zidurile de piatră şi ceva bârne ale fostului acoperiş.
De aici intrăm într-o mare poiană mlăştinoasă, brăzdată de multe fire de apă. Depăşim resturile unui avion militar german căzut aici în timpul celui de-al doilea război mondial, după care marcajul ne duce spre stânga, peste râu. Bine, bine, dar pe unde traversăm pârâul? Debitul este cam măricel si nu prea îmi surâde ideea de a face baie şi la picioare. Urcăm în amonte şi până la urmă dăm de un locşor unde putem sări peste pârâu.
Coborâm apoi până la Lacul Zănoaga Stânei (1910m) pe care îl ocolim urcând spre Lacul Roşiile(1978m). Nu după mult timp ajungem la Lacul Lung, vecin apropiat al Lacului Roşiile.
Ca prin minune iată că se opreşte şi ploaia ceea ce ne bucură în mod deosebit mai ales că trebuie să campăm. Punem corturile după care punem de-o masă copioasă. Stăm la o vorbă, o poveste, o mică lecţie de isorie din partea lui Romeo, apoi somn.

Branduse

In poiana mlastionoasa

Cautand un loc pentru traversat raul

Lacul Zanoaga Stanei (1910m)

Jnepeni trazniti (erau vreo trei tufe apropiate, toate arse circular)

Lacul Lung

Lacul Rosiile

Da Doamne sa nu mai ploua... si ploaia a incetat....

Luati, luati de va-ndestulati

Dimineaţă, după micul dejun şi cafeluţa de rigoare strângem corturile şi plecăm spre creastă. Dacă pentru ieri pe meteoblue.com prognozau 30 la sută şanse de ploaie, şi cam aşa a şi fost, pentru astăzi şansele de ploaie erau nule, aşa că ne încumetăm să plecăm spre vârf.
Poteca trece mai întâi pe la Lacul Mândra, iar din partea sudică a acestuia urcă în mici serpentine spre Şaua Gruiu aflată la altitudinea de 2305m.

Metoda de prelungit prinderea cortului atunci cand nu ai o sfoara...

lacul Rosiile(1978m)

Zbor deasupra unui palc de jnepeni

Boboci de rhododendron sau smardar

Oposum boulderist

Lacul Lung si Lacul Rosiile

Lacul Mandra

La lacul Mandra

Lacul Mandra(2140m)

Mandra mea la Lacul Mandra

Dau la pompaaa... pana sticla s-a umplut... dau la pompaaa

O gura de apa sanatoasa

Lacul Mandra

Imediat ce ieşim în creastă facem dreapta şi în douăzeci şi cinci de minute suntem pe Vf. Parângul Mare (2519m). Aici facem câteva poze apoi plecă destul de repede pentru că bătea un vânt destul de rece.
Coborâm poteca de creastă spre V-NV apoi N până ce depăşim Vârful Gemănarea(2426m) pe care nu urcăm ci îl ocolim. De aici părăsim poteca de creastă orientându-ne spre NE pe Muchia Slivei. Pe unele hărţi mai vechi poteca de pe această muchie apare ca fiind marcată cu cruce roşie, iar pe alte hărţi nu apare deloc. In teren există o potecă destul de bine bătută, marcată cu momâi.

Lacul Lung, Lacul Rosiile si Lacul Mandra

Vf. Parangul Mare

Pe Vf. Parangul Mare(2519m)

Pe sub Vf. Gemanarea (2426m)

Lacul Zanoaga Stanei si Lacul Rosiile

In plan indepartat Parangul Mare

Coborâm spre NV pe această culme, apoi, puţin mai jos de locul de unde putem admira în căldarea din stânga Lacul Verde, Lacul Mic, Lacul Slivei şi Lacul Cârja, începem o coborâre spre dreapta pe niste serpentine ce ne duc până în vale, în zona mlăştinoasă cu rămăşiţele accidentului aviatic, iar de aici urmăm poteca pe care urcasem în ziua precedentă.

mijloc stanga--Lacul Carja / dreapta jos- Lacul Verde si Lacul Mic

Pe Muchia Slivei

Lacul Zanoaga Stanei si zona mlastinoasa

Gentiana si Ranunculus(piciorul cocosului)

Feriga

O mica gustare pe margina raului

Pe drumul de întoarcere spre Bucureşti facem un mic popas la Costeşti pentru a admira ciudatele formaţiuni din piatră denumite "trovaţi".