Pe la est de Crai

Cum toată luna ianuarie am lipsit de pe munte pentru a-mi reface un ligament afectat cu ocazia lecţiei de schi de la revelion, începutul lui februarie trebuie să se lase neapărat cu o ieşire şi, ca să nu forţez încă piciorul, mă gîndesc la o ieşire ceva mai relaxantă. O tură pe la poalele Craiului.

Cîţiva amici se cazaseră la Casa Folea, iar alţii trăgeau şi ei către aceeaşi destinaţie. Cu toată dorinţa de a-mi proteja piciorul, lipsa lungă de pe munte nu mă lăsa să fiu mulţumit cu o tură prea scurtă aşa că am căutat o variantă de a lungi puţin traseul care urma să se termine tot la Casa Folea. Împreună cu Angi stabilim că ar fi fain dacă am pleca spre Curmătura apoi să mergem la Casa Folea cu un ocol pe la "La Table". Propun acest lucru şi celorlalţi ce urmau să meargă şi Mihai cu Dana sunt interesaţi de propunerea făcută, dar Mircea şi Diana nu vor aşa că rămîne să mergem pe căi diferite.

Lăsăm maşinile în parcarea de la Gura Rîului unde suntem taxaţi cu 10lei/noapte/autoturism. Au mai găsit domnii un mod de a mai suplimenta veniturile.
De aici plecăm spre Fîntîna lui Botorog loc unde ne despărţim de Mircea şi Diana, ei plecînd spre Folea pe drumul forestier ce urcă spre stînga. Noi, spre Curmătura.

Ajungem neaşteptat de repede în poiana Zănoaga şi ca de fiecare dată, drumul de aici şi pînă la cabană este mai lung decît mă aştept să fie. Nu ştiu de ce, dar mereu am impresia că din poiană şi pînă la cabană mai sunt 20 de minute însă am făcut 45 de minute.
Ne oprim la cabană pentru a savura delicioasa ciorbă de fasole cu afumătură şi un ceai cu rom. Da' cu rom, nu glumă. Un păhărel de rom la o cană de ceai, veselie maximă.

După acest popas o luăm din loc spre zona numită "La Table" numai că pe drum ne sucim, ne-nvîrtim şi schimbăm planul. Mai precis de pe Valea Brusturetului (Cheia) părăsim marcajul triunghi roşu şi continuăm pe triunghi galben urcînd muchia Vlăduşca şi coborînd în valea cu acelaşi nume apoi urcînd Muntele Toancheş şi coborînd pe partea cealaltă, prin Padina Priporului spre Casa Folea.
Traseul e frumos, pitoresc. Ba chiar am avut o altă perspectivă asupra Curmăturii Craiului.

La cabană îi găsim pe ceilalţi şi ne aşezăm la masă apoi ne întindem la vorbă pînă seara, tîrziu. Dimineaţă, după micul dejun, mai lenevim o leacă apoi plecăm spre maşini pe drumul ce leagă satele Peştera şi Măgura coborînd pînă la fîntîna lui Botorog.

Asta a fost prima ieşire pe acest an, scurtă şi "de tratament".