E sîmbătă dimineaţă. Ne trezim greu şi simţim oboseala în oase şi muşchi, oboseala acumulată în traseul percurs cu o zi în
urmă. Pe la refugiu toată lumea se pregăteşte de cîte un traseu. Se pare că va fi aglomeraţie mare pe pereţi. Cu greu ne urnim şi
noi spre peretele Policandrului pentu a urca un traseu foarte frumos şi pe care ni-l doream de ceva vreme. Fisura Suspendată.
Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lîngă Ţancul Mic apoi ţinem în sus pe poteca ce merge pe lîngă peretele acestuia. Undeva în
dreptul traseului Flamura Roşie poteca se abate spre stînga apoi continuă pe firul pietros al vîlcelului. Cîteva zeci de metri
mai sus aceasta coteşte stînga apoi urcă printre zade spre Brîna Policandrului. Deja avem emoţii mai ales datorită faptului că
poteca e destul de expusă şi friabilă în porţiunea superioară.
Ajungem leşinaţi de căldură la baza peretelui şi constatăm că o altă echipă se pregătea să intre în acelaşi taseu. La dreapa o
altă echipă urcă pe Inominata, iar spre stînga zărim o echipă ce urcă spre Fluturele de Piatră. Asta e, aşteptăm.
După vreo jumătate de oră, poate chiar mai mult, ne urnim şi noi din loc cu Angi cap pe prima lungime ce pare uşoară la prima
vedere, dar nu-i chiar banală.
|
topo Fisura Suspendata |
LC1 - Pleacă de pe Brîna Policandrului pe un fel de hornuleţ friabil, cu trepte de iarbă şi bolovani ce nu prea inspiră încredere. Asigurăm un spit apoi, şapte, opt metri mai sus urcăm pe un prag unde asigurăm la un cui pe o placă din dreapta, apoi traseul coteşte doi metri spre stînga pînă la un horn pe care urcăm săltîndu-ne pe o brînă de iarbă. Porţiunea e ok asigurată, însă cam friabilă.
La începutul unei mari brîne de iarbă ce pleacă diagonal stînga găsimo primă regrupare, la pitoane şi spit, dar putem trece peste ea căci în iulie 2015 traseul a fost refăcut şi, la şapte opt metri mai sus găsim o altă regrupare la două spituri. Pasul lungimii mi s-a părut a fi pe la un 5+/6-.
|
Echipa dinaintea noastra si prima lungime. |
LC2 - Cu doi ani în umă o numisem "Gradina cu morcovi". Nu, nu pentru că ar fi fost asigurată cu renumitele pitoane astfel numite ci pentru ca din doi în doi metri mai culegeai din dos cîte un morcov adînc înfipt. După mine era cea mai scîrboasă lungime din traseu, asta dacă poţi numi mersul pe iarba "catarat" perniţele de iarbă nefiind foarte stabile, iar asigurările la acea vreme fiind rare pe această porţiune.
Prima jumătate nu e grea. Se urcă o brînă, în fapt, o rampă oblică plină de iarbă care avea doar vreo două cuie, iar acum are şi spituri. Se ajunge la nişte copăcei şi un prag. Aici avem pe peretele din dreapta un spit. De aici în sus se urcă o serie de praguri ce formează a doua jumătate a rampei, praguri friabile unde singurele prize sunt smocurile de iarbă. Mai urît e că şi prizele de picioare sunt formate tot din perniţe de iarbă, multe dintre ele nefiind prea bine ancorate. Trebuie multă multă atenţie şi o distribuire cît mai uniformă a greutăţii ca să nu disloci perniţele sau să nu rămîi cu vreun smoc de iarbă în mîini.
Pe vremuri porţiunea asta era asigurată cu maxim două cuie. După reamenajarea din 2015 au fost montate şi cîteva spituri. Lungimea are 50m şi se termină la o nişă unde se află o regrupare pe spituri şi lanţ.
|
prima jumatate a lungimii e ok |
|
A doua jumatate e scarboasa. cu perne de iarba instabile |
|
regruparea a doua. |
LC3 - Pleacă cu o descăţărare spre stînga traversînd vreo doi metri, peste o muchie, apoi prinde linia unui horn ieşind mai sus, spre dreapta, pe o fisură înclinată. Se urcă, apoi se face uşor stînga pînă la un mic prag unde se prinde o altă fisură lungă pe care urcăm pînă în Brîna Suspendată unde dăm de o zadă. Urcăm prin dreapta acesteia apoi traversăm spre stînga vreo opt metri peste o placă înclinată. După trecerea plăcii şi depăşirea unei muchii ajungem la regruparea veche. Aceasta se află puţin la dreapta de un mare horn ce mai sus se transformă în diedru. Regruparea nouă este la vreo şase metri mai sus, fix sub diedru. Lungimea are 50m şi un pas maxim de 6 pe fisura de sub Brîna
Suspendată.
|
a treia regrupare |
|
o echipa in Inominata |
LC4 - Pleacă vertical pe o fisurică din dreapta unor bolovani/praguri mari aflaţi la baza unui mare
horn/diedru. Se urcă pe aceşti bolovani/praguri apoi se prinde linia diedrului care, în parte superioară, se termină cu un tăvănel. Trecerea tavanului e cotată cu 7-, poate chiar 7, dar merge la artificial. Deasupra surplombei, intr-o adîncitură a fisurii largi ce începe aici, se află două cuie mari de care ne putem folosi pentru trecerea la Ao a surplombei. Regruparea se află imediat deasupra surplombei într-un spit şi cîteva cuie şi este aeriană, adică în ham. Lungimea are 23m şi este foarte bine asigurată, atît cu pitoane cît şi cu spituri. Dacă se doreşte se poate continua cu următoarea lungime, ambele însumate avînd cam 48-50m.
|
Hornul diedru din LC4 |
|
Regruparea de deasupra tavanului din LC4. Noi asteptam sa plece echipa
din fata. |
|
Diedrul si tavanul vazute de jos |
|
LC4 din regruparea suspendata. |
LC5 - Pleacă fix în sus pe o fisură largă, cu ceva iarba pe la mijloc, şi se termină după 25m pe un mic prag
înclinat(incomod). E bine asigurată. Lungimea e pe la gradul 6 poate un maxim se 6+ la plecare. Regruparea veche e la două pitoane, iar în dreapta s-a montat regruparea noua, la două spituri. Recomand să se mai urce încă patru metri din următoare lungime şi să se asigure un spit apoi să se coboare în regrupare. Eliminăm astfel riscul unei eventuale căderi de factor în plecarea pe LC6, plecare ce necesită atenţie.
|
O fisura larga cu ceva iarba. iarasi asteptam sa se elibereze urmatoarea
regrupare |
|
baietii din Inominata |
|
LC5 vazuta de sus |
LC6 - Pleacă din regrupare vertical pe un mic horn ce se închide mai sus formînd o fisură. Dacă am asigurat deja spitul putem urca cu încredere, altfel trebuie puţină atenţie în acest pas. Puţin mai sus de spit avem două opţiuni. Prin fisura sin dreapta, mai dificilă, sau prin stînga pe o placă ce sună a gol. Eu am optat pentru varianta din stînga, aceasta fiind ceva mai accesibilă. Deasupra spitului mai avem un spit pus la reamenajarea dn 2015, apoi sunt trei pitoane, dintre care două sunt proaste, iar mai sus de acestea mai e pus un spit.
De la placa respectivă facem o traversare dreapta, apoi continuăm în sus pe această fisură, ce devine uşor friabilă, pînă la un pîlc de jnepeni pe care îl ocolim prin dreapta, urcînd apoi pe un horn pămîntos, friabil.
Aici trebuie să avem grijă căci coarda dislocă pietre trimiţîndu-le fix în capul secundului sau chiar în capul altor echipe, aşa cum am păţit noi în LC4 şi LC5 de la echipa ce intrase în traseu înaintea noastră.
După depăşirea jnepenilor şi asigurarea unui spit aflat pe muchia din dreapta ajungem la regruparea care se afla pe peretele din stînga şi pe care o sărim. De aici mai sunt cam 10m pînă în şaua din creastă unde regrupăm fix în şa la un spit nou şi unul arhaic, din cornier. Lungimea are cam 20m pînă în regrupare şi încă vreo 8-10 pînă în şa avînd un pas cam de 6+ în porţiunea de după hornuleţul de la plecare.
|
Regruparea consolidata si cu spitul de mai sus. |
Retragerea:
Sunt două sau trei variante"
1- de la iesire se merge pe brănă cîţiva metri pînă la o adă micuţă în spatele căreia se află un spit cu maillon. De aici dăm fix în jos un rapel de 55m care ne dece în Vîlcelul Pietros de unde coborîm pe picioare, descăţărînd o mică săritoare pînă ce pe partea dreapta cum coborîm dăm peste două pitoane cu cordelină. În locul rapelului lung se mai poat efectua două rapeluri, unul de vreo 35m tot în jos apoi, la ruptura de pantă ţinem pe lîngă peretele din stînga(cum stăm atîrnaţi in coardă) ajungînd în cîţiva metri la punctul de rapel din Innominata. De aici un rapel de fix 60m, spre vîlcel, ne duce la vreo cinci metri mai sus de pitoanele amintite mai sus.
2- De la ieşirea din traseu se traverseazp ep curba de nivel pînă ce se intră pe firul vîlcelului pe care vom coborî pînă la o săritoare mare. Aici, pe bolovanul din spatele nostru, se află un piton cu cordelină roşie şi un spit cu maillon de unde facem rapel cît ne ţin corzile apoi pe picioare pînă la pitoanele amintite mai sus.
3- De la primul piton de rapel descris la varianta 2, il loc sa facem rapel ne orientăm spre stînga cum coborîm intrînd pe Muchia cu Jnepeni. Mie nu-mi place această variantă drept pentru care nu o voi descrie pentru că necesită o atenţie foarte sporită şi o eventuală alunecare pe ea ar fi un eveniment tragic.
Aşadar, după ce ajungem la cele două pitoane bătute pe partea dreaptă cum coborîm, dă mun rapel de 30m pînă la buza Hornului Vîlcelului Pietros, iar de aici un rapel de 60m ne duce la un alt spit de rapel de unde mai efectuăm un alt rapel lung. După acestea rapeluri coborîm pe picioare pînă ce pe partea stîngă vîlcelul se apropie de perete, loc în care părăsim vîlcelul apropiindu-ne de perete pe o mică potecuţă ce ne duce spre un copac mare. De aici coborîmpe o potecă pămîntoasă avînd pe partea stîngă o grotă mare. In partea inferioară a grotei prindem spre dreapta o potecă ce ne duce la o zadă mare care are pe ea un mănunchi de cordeline. De aici mai facem un ultim rapel de 55m care ne scoate pe pantele de iarbă din dreptul Strungii Veveritei, iar de aici în jos pe picioare pe lîngă Ţancul Mic.
|
In strunga aceea se termina traseul |
|
In dreapta nu vad nici un vilcel |
|
in stinga e un vilcel pronuntat |
|
Peretele Costilei |
|
Puţin la dreapta de vîlcel e o pantă cu trepte de iarbă. Ţancul cu
cordelina de unde am rapelat e incercuit. |
|
Incercuit cu galben -punctul de rapel pe Hornul Policandrului |
|
Hornul Policandrului |
|
Rapel pe Hornul Policandrului |
|
Strangem corzile |
|
Un rapel scurt, de vreo 5m. |
|
in jos, pe Vilcelul Pietros. |
|
Iata si o alta perspectiva a Tancului Mic |
|
Poteca coboara la un moment dat pe linga peretele din stinga |
|
La baza arcadei gasim o brînă spre dreapta ce ne duce la o zadă
mare |
|
Zada de după care am facut un ultim rapel de 60m, fix pina în
poteca. |
|
Ultimul rapel |
Am terminat traseul în cinci ore, dar, scăzînd vreo 40minute de aşteptare în regrupări, să plece echipa dinaintea noastră,
cred că l-am fi terminat în 4 ore şi douăzeci de minute. Vreo patru ore ne-a luat retragerea căci ne-am foit mult pînă am găsit
primul punct de rapel, ţancul cu cordelină. Sunt curios pe unde trebuia s-o luam, de fapt, pentru a ajunge la pitonul din
Inominată, sau asa ceva.
Traseul în sine este foarte frumos, exceptînd grădina cu morcovi din a doua lungime. Dacă voi mai ajunge pe-aici cred că voi
lăsa vreo două pitoane pe LC2 şi unul sau două pe LC6. Merită.
Ajungem la refugiu unde dăm peste şi mai multă lume. Ba chiar sunt şi persoane exotice cum ar fi un yoghin alpinist sau o
persoană ce urmăreşte OZN-uri în peretele Coştilei. Am aflat cu ocazia asta că sunt extraterestru din neamul Dropienilor, ca
mulţi de pe-acolo, dar că printre noi sunt strecuraţi şi cîţiva Hamieni, ba chiar şi un Reptilian. :)))
|
Peretele Policandrului la lăsarea înserării |
Duminică am lenevit. Nu mai aveam chef de nimic, şi mai ales, nu mai aveam energie. Am coborît spre Buşteni pentru a prinde un
tren ce ne-a dus acasă după unul dintre cele mai frumoase sfîrşituri de săptămînă din ultima perioadă.
|
In tren, ascultînd poveşti despre dropieni, hamieni, sfinti, civilizatii
ce traiesc interiorul Pamantului si cate si mai cate... |
8 comentarii:
am citit cu mare placere si vreau sa-ti spun Cristi ca m-am simtit si eu de parca eram acolo...ai talent la scris,,fotografiat si catarat...tine-o tot asa
Cred ca in schita traseului s-a strecurat o mica neconcordanta, in sensul ca ar trebui schimbat titlul. A ramas Tr. Lespezi, desi schita este pentru Fisura Suspendata. In rest traseul a fost foarte bine documentat, in special retragerea!
Multumesc frumos Mihaela pentru apreciere, dar mai ales pentru corectură. Am modificat titlul schiţei. Mea culpa.
S-auzim de foarte bine!
Salut.
Dupa ce am fost sambata in traseu (cu descrierea ta :-) ), as adauga urmatoarele:
In prima parte din LC2 am gasit 5 pitoane din care 2 unul langa altul, batute partial si indoite; in a doua parte doar 1 piton, aproape de regrupare. Daca tu ai gasit doar 2 probabil ai regrupat mai sus dupa prima lungime.
Pasul din LC4 mi s-a parut 6+ ca secund.
Mai exista o varianta de retragere: din strunga mergi pe curba de nivel vreo 8m pana la o zada mica. In poza cu descrierea "In strunga aceea se termina traseul" cam la mijlocul distantei dintre fotograf si strunga este zaduta respectiva si pe stanga ei (spre strunga) e un spit nou cu veriga rapida (era acolo si in iunie 2013, cand ne-am retras din Creasta Vulturilor). Din spit se rapeleaza cam 33 m peste panta de iarba si un hornulet friabil pana la o branita unde pe perete se afla 2 cuie vechi si un spit nou cu cordelina si de acolo se rapeleaza in valcel. Apoi am descatarat pe fir si am rapelat la pitonul de tabla pomenit de tine vreo 5 m si din nou pe picioare pana la marginea Hornului Negru.
Adi Cos
Salut Adi.
S-o luam pe rand:
Pe LC2 cand ma refeream la doua cuie ma refeream strict la a doua parte a lungimii. Pe schita sunt trecute mai multe pitoane in prima parte a lungimii si chiar siun spit. Pe a doua jumatate nu am prea gasit asigurari.
Pasul final din LC4 l-am simtit ca 7- in postura de cap insa e posibil sa nu fie chiar atat. Poate nu am gasit miscarea castigatoare desi cred ca pe acolo se situeaza.
Despre retragere stiu ca este o alta varianta pe care mi-a explicat-o Cornel Sain ulterior si care incepe cu un rapel din spitul din strunga. La vremea aceea nu stiam incotro se face rapelul si nici care-i topografia locului.
Cele bune!
LE: Sunt bune si informatiile tale referitoare la retragere caci daca nu stii zona e cam dubios, zic eu.
Cristi, impecabilă schiță, felicitări!
Doar că la scurt timp după trecerea ta pe acolo, au apărut spiturile lui Cornel, care fac viața mult mai frumoasă. Traseul și-a păstrat caracterul alpin - e departe de fi fost transformat în escaladă.
Cât despre retragere, varianta optimă este cea descrisă de antevorbitorul Adi Cos. Din strunga unde se termină traseul (în Creasta Vulturilor), se merge pe curba de nivel aprox 15m până la o zadă mică, lângă care e un spit cu maillon. De aici urmează seria de rapeluri.
Vali Aldea
Multumesc Vali. Stiu ca au aparut modificari privind asigurarile, doar eram cel care il cobora pe Cornel in timp ce repara linia. Spitul de la zada nu l-am gasit acum trei ani cand am facut prima data traseul. Acum stiu de el si va aparea la urmatoarea modificare a descrierii. Spor!
Trimiteți un comentariu