Fisura Suspendată 5A, 6LC, 7-

E sîmbătă dimineaţă. Ne trezim greu şi simţim oboseala în oase şi muşchi, oboseala acumulată în traseul percurs cu o zi în urmă. Pe la refugiu toată lumea se pregăteşte de cîte un traseu. Se pare că va fi aglomeraţie mare pe pereţi. Cu greu ne urnim şi noi spre peretele Policandrului pentu a urca un traseu foarte frumos şi pe care ni-l doream de ceva vreme. Fisura Suspendată.

Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lîngă Ţancul Mic apoi ţinem în sus pe poteca ce merge pe lîngă peretele acestuia. Undeva în dreptul traseului Flamura Roşie poteca se abate spre stînga apoi continuă pe firul pietros al vîlcelului. Cîteva zeci de metri mai sus aceasta coteşte stînga apoi urcă printre zade spre Brîna Policandrului. Deja avem emoţii mai ales datorită faptului că poteca e destul de expusă şi friabilă în porţiunea superioară.

Ajungem leşinaţi de căldură la baza peretelui şi constatăm că o altă echipă se pregătea să intre în acelaşi taseu. La dreapa o altă echipă urcă pe Inominata, iar spre stînga zărim o echipă ce urcă spre Fluturele de Piatră. Asta e, aşteptăm.

După vreo jumătate de oră, poate chiar mai mult, ne urnim şi noi din loc cu Angi cap pe prima lungime ce pare uşoară la prima vedere, dar nu-i chiar banală.

topo Fisura Suspendata

LC1 - Pleacă de pe Brîna Policandrului pe un fel de hornuleţ friabil, cu trepte de iarbă şi bolovani ce nu prea inspiră încredere. Asigurăm un spit apoi, şapte, opt metri mai sus urcăm pe un prag unde asigurăm la un cui pe o placă din dreapta, apoi traseul coteşte doi metri spre stînga pînă la un horn pe care urcăm săltîndu-ne pe o brînă de iarbă. Porţiunea e ok asigurată, însă cam friabilă. La începutul unei mari brîne de iarbă ce pleacă diagonal stînga găsimo primă regrupare, la pitoane şi spit, dar putem trece peste ea căci în iulie 2015 traseul a fost refăcut şi, la şapte opt metri mai sus găsim o altă regrupare la două spituri. Pasul lungimii mi s-a părut a fi pe la un 5+/6-.

Echipa dinaintea noastra si prima lungime.

LC2 - Cu doi ani în umă o numisem "Gradina cu morcovi". Nu, nu pentru că ar fi fost asigurată cu renumitele pitoane astfel numite ci pentru ca din doi în doi metri mai culegeai din dos cîte un morcov adînc înfipt. După mine era cea mai scîrboasă lungime din traseu, asta dacă poţi numi mersul pe iarba "catarat" perniţele de iarbă nefiind foarte stabile, iar asigurările la acea vreme fiind rare pe această porţiune.

Prima jumătate nu e grea. Se urcă o brînă, în fapt, o rampă oblică plină de iarbă care avea doar vreo două cuie, iar acum are şi spituri. Se ajunge la nişte copăcei şi un prag. Aici avem pe peretele din dreapta un spit. De aici în sus se urcă o serie de praguri ce formează a doua jumătate a rampei, praguri friabile unde singurele prize sunt smocurile de iarbă. Mai urît e că şi prizele de picioare sunt formate tot din perniţe de iarbă, multe dintre ele nefiind prea bine ancorate. Trebuie multă multă atenţie şi o distribuire cît mai uniformă a greutăţii ca să nu disloci perniţele sau să nu rămîi cu vreun smoc de iarbă în mîini. Pe vremuri porţiunea asta era asigurată cu maxim două cuie. După reamenajarea din 2015 au fost montate şi cîteva spituri. Lungimea are 50m şi se termină la o nişă unde se află o regrupare pe spituri şi lanţ.

prima jumatate a lungimii e ok

A doua jumatate e scarboasa. cu perne de iarba instabile

regruparea a doua.

LC3 - Pleacă cu o descăţărare spre stînga traversînd vreo doi metri, peste o muchie, apoi prinde linia unui horn ieşind mai sus, spre dreapta, pe o fisură înclinată. Se urcă, apoi se face uşor stînga pînă la un mic prag unde se prinde o altă fisură lungă pe care urcăm pînă în Brîna Suspendată unde dăm de o zadă. Urcăm prin dreapta acesteia apoi traversăm spre stînga vreo opt metri peste o placă înclinată. După trecerea plăcii şi depăşirea unei muchii ajungem la regruparea veche. Aceasta se află puţin la dreapta de un mare horn ce mai sus se transformă în diedru. Regruparea nouă este la vreo şase metri mai sus, fix sub diedru. Lungimea are 50m şi un pas maxim de 6 pe fisura de sub Brîna Suspendată.

a treia regrupare

o echipa in Inominata

LC4 - Pleacă vertical pe o fisurică din dreapta unor bolovani/praguri mari aflaţi la baza unui mare horn/diedru. Se urcă pe aceşti bolovani/praguri apoi se prinde linia diedrului care, în parte superioară, se termină cu un tăvănel. Trecerea tavanului e cotată cu 7-, poate chiar 7, dar merge la artificial. Deasupra surplombei, intr-o adîncitură a fisurii largi ce începe aici, se află două cuie mari de care ne putem folosi pentru trecerea la Ao a surplombei. Regruparea se află imediat deasupra surplombei într-un spit şi cîteva cuie şi este aeriană, adică în ham. Lungimea are 23m şi este foarte bine asigurată, atît cu pitoane cît şi cu spituri. Dacă se doreşte se poate continua cu următoarea lungime, ambele însumate avînd cam 48-50m.

Hornul diedru din LC4

Regruparea de deasupra tavanului din LC4. Noi asteptam sa plece echipa din fata.

Diedrul  si tavanul vazute de jos

LC4 din regruparea suspendata.

LC5 - Pleacă fix în sus pe o fisură largă, cu ceva iarba pe la mijloc, şi se termină după 25m pe un mic prag înclinat(incomod). E bine asigurată. Lungimea e pe la gradul 6 poate un maxim se 6+ la plecare. Regruparea veche e la două pitoane, iar în dreapta s-a montat regruparea noua, la două spituri. Recomand să se mai urce încă patru metri din următoare lungime şi să se asigure un spit apoi să se coboare în regrupare. Eliminăm astfel riscul unei eventuale căderi de factor în plecarea pe LC6, plecare ce necesită atenţie.

O fisura larga cu ceva iarba. iarasi asteptam sa se elibereze urmatoarea regrupare

baietii din Inominata

 

LC5 vazuta de sus

LC6 - Pleacă din regrupare vertical pe un mic horn ce se închide mai sus formînd o fisură. Dacă am asigurat deja spitul putem urca cu încredere, altfel trebuie puţină atenţie în acest pas. Puţin mai sus de spit avem două opţiuni. Prin fisura sin dreapta, mai dificilă, sau prin stînga pe o placă ce sună a gol. Eu am optat pentru varianta din stînga, aceasta fiind ceva mai accesibilă. Deasupra spitului mai avem un spit pus la reamenajarea dn 2015, apoi sunt trei pitoane, dintre care două sunt proaste, iar mai sus de acestea mai e pus un spit. De la placa respectivă facem o traversare dreapta, apoi continuăm în sus pe această fisură, ce devine uşor friabilă, pînă la un pîlc de jnepeni pe care îl ocolim prin dreapta, urcînd apoi pe un horn pămîntos, friabil. Aici trebuie să avem grijă căci coarda dislocă pietre trimiţîndu-le fix în capul secundului sau chiar în capul altor echipe, aşa cum am păţit noi în LC4 şi LC5 de la echipa ce intrase în traseu înaintea noastră.

După depăşirea jnepenilor şi asigurarea unui spit aflat pe muchia din dreapta ajungem la regruparea care se afla pe peretele din stînga şi pe care o sărim. De aici mai sunt cam 10m pînă în şaua din creastă unde regrupăm fix în şa la un spit nou şi unul arhaic, din cornier. Lungimea are cam 20m pînă în regrupare şi încă vreo 8-10 pînă în şa avînd un pas cam de 6+ în porţiunea de după hornuleţul de la plecare.

Regruparea consolidata si cu spitul de mai sus.

Retragerea:
Sunt două sau trei variante"
1- de la iesire se merge pe brănă cîţiva metri pînă la o adă micuţă în spatele căreia se află un spit cu maillon. De aici dăm fix în jos un rapel de 55m care ne dece în Vîlcelul Pietros de unde coborîm pe picioare, descăţărînd o mică săritoare pînă ce pe partea dreapta cum coborîm dăm peste două pitoane cu cordelină. În locul rapelului lung se mai poat efectua două rapeluri, unul de vreo 35m tot în jos apoi, la ruptura de pantă ţinem pe lîngă peretele din stînga(cum stăm atîrnaţi in coardă) ajungînd în cîţiva metri la punctul de rapel din Innominata. De aici un rapel de fix 60m, spre vîlcel, ne duce la vreo cinci metri mai sus de pitoanele amintite mai sus. 2- De la ieşirea din traseu se traverseazp ep curba de nivel pînă ce se intră pe firul vîlcelului pe care vom coborî pînă la o săritoare mare. Aici, pe bolovanul din spatele nostru, se află un piton cu cordelină roşie şi un spit cu maillon de unde facem rapel cît ne ţin corzile apoi pe picioare pînă la pitoanele amintite mai sus. 3- De la primul piton de rapel descris la varianta 2, il loc sa facem rapel ne orientăm spre stînga cum coborîm intrînd pe Muchia cu Jnepeni. Mie nu-mi place această variantă drept pentru care nu o voi descrie pentru că necesită o atenţie foarte sporită şi o eventuală alunecare pe ea ar fi un eveniment tragic. Aşadar, după ce ajungem la cele două pitoane bătute pe partea dreaptă cum coborîm, dă mun rapel de 30m pînă la buza Hornului Vîlcelului Pietros, iar de aici un rapel de 60m ne duce la un alt spit de rapel de unde mai efectuăm un alt rapel lung. După acestea rapeluri coborîm pe picioare pînă ce pe partea stîngă vîlcelul se apropie de perete, loc în care părăsim vîlcelul apropiindu-ne de perete pe o mică potecuţă ce ne duce spre un copac mare. De aici coborîmpe o potecă pămîntoasă avînd pe partea stîngă o grotă mare. In partea inferioară a grotei prindem spre dreapta o potecă ce ne duce la o zadă mare care are pe ea un mănunchi de cordeline. De aici mai facem un ultim rapel de 55m care ne scoate pe pantele de iarbă din dreptul Strungii Veveritei, iar de aici în jos pe picioare pe lîngă Ţancul Mic.

In strunga aceea se termina traseul

In dreapta nu vad nici un vilcel

in stinga e un vilcel pronuntat

Peretele Costilei

Puţin la dreapta de vîlcel e o pantă cu trepte de iarbă. Ţancul cu cordelina de unde am rapelat e incercuit.

Incercuit cu galben -punctul de rapel pe Hornul Policandrului

Hornul Policandrului

Rapel pe Hornul Policandrului

Strangem corzile

Un rapel scurt, de vreo 5m.

in jos, pe Vilcelul Pietros.

Iata si o alta perspectiva a Tancului Mic

Poteca coboara la un moment dat pe linga peretele din stinga

La baza arcadei gasim o brînă spre dreapta ce ne duce la o zadă mare

Zada de după care am facut un ultim rapel de 60m, fix pina în poteca.

Ultimul rapel

Am terminat traseul în cinci ore, dar, scăzînd vreo 40minute de aşteptare în regrupări, să plece echipa dinaintea noastră, cred că l-am fi terminat în 4 ore şi douăzeci de minute. Vreo patru ore ne-a luat retragerea căci ne-am foit mult pînă am găsit primul punct de rapel, ţancul cu cordelină. Sunt curios pe unde trebuia s-o luam, de fapt, pentru a ajunge la pitonul din Inominată, sau asa ceva.

Traseul în sine este foarte frumos, exceptînd grădina cu morcovi din a doua lungime. Dacă voi mai ajunge pe-aici cred că voi lăsa vreo două pitoane pe LC2 şi unul sau două pe LC6. Merită.

Ajungem la refugiu unde dăm peste şi mai multă lume. Ba chiar sunt şi persoane exotice cum ar fi un yoghin alpinist sau o persoană ce urmăreşte OZN-uri în peretele Coştilei. Am aflat cu ocazia asta că sunt extraterestru din neamul Dropienilor, ca mulţi de pe-acolo, dar că printre noi sunt strecuraţi şi cîţiva Hamieni, ba chiar şi un Reptilian. :)))

Peretele Policandrului la lăsarea înserării

Duminică am lenevit. Nu mai aveam chef de nimic, şi mai ales, nu mai aveam energie. Am coborît spre Buşteni pentru a prinde un tren ce ne-a dus acasă după unul dintre cele mai frumoase sfîrşituri de săptămînă din ultima perioadă.

In tren, ascultînd poveşti despre dropieni, hamieni, sfinti, civilizatii ce traiesc interiorul Pamantului si cate si mai cate...