Traseul Lespezi 10Lc, 5A, 6+

Ne tot chinuiam de ceva vreme să intrăm în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe, dar de fiecare dată apăreau diverse obstacole şi tot nu reuşeam să ajungem.
De data aceasta sunt foarte hotărît să intru în acest traseu aşa că am urmărit toată săptămîna prognoza meteo şi, cum se anunţa bună, am decis să intru în acest traseu vineri, urmînd ca ziua de sîmbătă să o dedic altui traseu pe care mi l-am dorit mult, şi anume Fisura Suspendată.
Dar să începem cu începutul, cum s-ar zice.

Comunic, aşadar, Danei intenţia mea şi ea discută cu Mihai amîndoi reuşind să-şi ia liber vineri pentru a face împreună Lespezile. Plecăm din Bucureşti joi noaptea, după ce termin orele de serviciu aşa că ajungem la refugiu Coştila pe la ora unu cînd toată lumea dormea. Nimic rău, dar dormeu cu uşa zăvorîtă. Păi bun, şi noi?! După căteva încercări de a deschide uşa sau fereastra cineva se trezeşte şi ne deschide. Ne instalăm şi noi şi ne băgăm la somn.

Vineri dimineaţă ne trezim la ora şapte, aşa cum ne propusesem, şi, după ce ne bem cafeluţele, mîncăm o gustărică, pregătim echipamentul şi o luăm din loc cu o jumătate de oră mai tîrziu faţă de cît ne propusesem, mai precis la opt şi jumătate.

Pentru a ajunge la traseu urmăm poteca ce duce spre brîna aeriană şi, în locul numit "La Pîndă", loc ce se află cu vreo 30m mai jos de primul cablu metalic, urmăm spre stînga o potecuţă vizibilă. După cîteva zeci de metri poteca urcă spre o poiană cu multă iarba unde continuă pe curbă de nivel coborînd după alte cîteva zeci de metri în firul unui vîlcel, urcînd pe partea cealaltă a acestuia. De aici poteca coboară spre firul larg al unui vîlcel pietros aflat în Circul 1.
Aici suntem întîmpinaţi de cîteva capre negre ce-şi cresc puii în liniştea şi splendoarea acestor locuri.

o dimineata nu prea promitatoare

Ţancul Mic, printre ceturile diminetii

La Pîndă

coborim pe un mic vîlcel ce se termină în potecă

spre Cricul 1

Circul 1

Circul 1 şi vîlcelul pe care vom urca pîna la capătul de sus al acestuia

alăptare

Coborîţi pe firul vîlcelului continuăm pe acesta în amonte trecînd pe lîngă crucile a doi alpinişti ce şi-au găsit sfîrşitul căzînd din traseul Diedrul Pupezei. Încurajator, sau, mai bine zis, un avertisment că alpinismul nu e lucru de joacă.

Depăşim crucile şi urmăm vîlcelul pănă cînd acesta se termină. Aici, în cel mai de sus punct al Circului 1 se află un mare bolovan, deasupra lui aflîndu-se intrarea în mai multe trasee din acest perete printre care Fisura Albastră, Lespezile, Diedrul Pupezei, Sărutul Pămîntului...

Ne pregătim echipamentul aruncînd privirea asupra imensităţii peretelui Văii Albe. E prima dată cînd ajung în acest loc şi sunt oarecum copleşit de măreţia peisajului. Lîngă noi peretele pare o cetate imensă, imposibil de cucerit. Mai jos, hăurile Văii Albe, iar dincolo de acestea se înălţă Caraimanul cu despicăturile lui verticale, parcă tăiate cu un cuţit , despicături cunoscute şi sub numele de Albişoare. O clipă uit de traseul pentru care venisem şi rămîn cu ochii pe brînele, văile şi pantele neumblate ale Caraimanului. Ceva mai jos Vîrful Picăturii e scăldat în raze de soare.

tavanele

Imensul perete al Văii Albe

Albisoarele Caraimanului

Imi revin repede şi mă echipez de traseu. Pe primele lungimi eu şi Angi intenţionam să urcăm cap-schimbat aşa că o las pe ea să plece prima.

topo traseul Lespezi

LC1 - Plecă de deasupra bolovanului peste cîteva trepte stîncoase pînă la o spălătură verticală unde coteşte dreapta şi prinde o brînă uşor ascendentă întreruptă la mijloc de un mic horn de vreo 3m. La capătul brînei, în partea inferioară a unui horn mare, foarte vizibil, se află prima regrupare formată din trei pitoane bătute în acelaşi loc şi un spit. Lungimea are 50m şi nu pune probleme tehnice.

prima lungime si hornul din a doua lungime

Angi pregătindu-se să plece cap pe LC1

si....porniiim

Angi in prima regrupare. In spatele ei e hornul din LC2

Mihai aproape de regrupare

Angi in regrupare

LC2 - Pleacă puţin spre dreapta apoi se urcă o rampă diagonal dreapta pînă se prinde linia hornului a cărei căţărare nu depăşeşte gradul 5+. Trebuie avut totuşi grijă la rucsac întrucît acesta devine incomod îngreunînd pe alocuri înaintarea. Işirea din horn ne duce la marginea unei mari poieni pline de iarbă şi presărată pe alocuri cu zade. Această poiană poartă denumirea de "Terenul de Fotbal". La marginea de jos a acestuia, la cîţiva metri de la ieşirea din horn, se află regruparea a doua, la un spit şi un piton cu inel. Lungimea are 45m, iar pe parcursul ei se găsesc patru sau cinci asigurări.

plecarea pe LC2

in horn pe LC2

la iesirea din horn

LC3 - Pleacă vertical spre o mica zadă şi de acolo tot în sus spre marginea superioară a Terenului de Fotbal pînă la capătul unei brîne ce pleacă din acesta spre stînga. La capătul brînei se află un piton în care acum stă atîrnată o vestă sau o bucata de ham vechi, din chingă. De aici se continua spre stînga pe brînă pînă la capătul acesteia unde găsim o regrupare pe spituri şi lanţ. Lungimea aceasta are aproximativ 65m, deci secundul trebuie sa iasă din regrupare mergîndu-se puţin concomitent. Dacă nu se doreşte acest lucru, pe la mijlocul brînei se află un spit care marchează începutul traseului Sărutul Pămîntului. La acesta se poate încropi o regrupare.

La baza Terenului de Fotbal

Angi traversînd spre regruparea de sub "La Ruine"

Mihai pe Terenul de Forbal

Prima parte a traversarii spre "La Ruine"

Angi in regruparea de sub La Ruine

Regruparea de sub "La Ruie" Eu deja plecasem pe urmatoarea lungime

LC4 - Pleacă ascendent stînga pe un hornuleţ-fisură cam sfărîmat apoi vertical printr-o zonă cu ceva trepte de stîncă şi iarbă, porţiune numintă "La Ruine". Puţin mai sus întîlnim o placă ce fornează un mic diedru, iar după depăşirea acesteia, la cîţiva metri mai sus şi uşor dreapta, pe o mică brînă, se află regruparea formată dintr-un spit şi un piton cu inel. Lungimea măsoară 40m şi are cam şapte asigurări dintre care două sunt spituri.

vechea regrupare aflata la 2m mai sus de cea noua, pe spituri si lanţ

La Ruine. Prima portiune a lungimii

La Ruine. Partea superioara a lungimii si placa de dinainte de regrupare

Regruparea de după lungimea "La Ruine"

LC5 - Traversează dreapta vreo 8m pe brîna de iarbă apoi prinde un hornuleţ care mai sus se transformă în renumita "Fisură Ascunsă" care în partea superioară are un piton mare cu inel. De la acesta se traversează puţin dreapta urcînd uşor diagonal pe o porţiune cu iarbă pînă se prinde brîna de iarbă numită "Marea Traversare". Se ajunge la o regrupare din traseul Fisura Albastră, aflată pe brînă. De aici se merge către dreapta pînă aproape de un mare diedru (Diedrul Pupezei) la baza căruia se află regruparea noastră. Lungimea are 50m şi un pas aproximativ 5+ în fisura ascunsă.

brîna ce duce spre Fisura Ascunsă

Pe Fisura Ascunsă

Fisura Ascunsă

Mihai pe Marea Traversare

Regruparea de pe Marea Traversare (lîngă Diedrul Pupezei). Eu deja plec pe următoarea lungime.

Marea Traversare şi Aripa din Memorial

Aripa din Memorial

Fisura Albastră

Hornul de sub Tendor, cel care dă numele traseului Fisura Albastră

LC6 - Pleacă spre dreapta depăşind Diedrul Pupezei. Urcă pe o treaptă de iarbă apoi prinde un umăr ce coboară imediat în dreapta Diedrului Pupezei şi formeayă mai sus un fel de rampă. Din regrupare se poate observa vreo 10m mai sus, pe muchia acestui umăr, un piton mare spre care trebuie să ne îndreptăm. Se continuă diagonal dreapta pînă ce se prinde un horn vertical cu o mică surplombă la capătul lui. După trecerea surplombei ajungem pe un mic tăpşan unde se află o regrupare intermediară. Continuăm pe un al doilea horn ce ne scoate pe un prag comod unde regrupăm la două spituri cu lanţ. Lungimea are 50m şi un grad estimat la 5+ la trecerea surplombei din primul horn.

plecarea pe LC6 e pe hornuleţul din dreapta

Pe umăr

Angi si cealalta echipa pe Marea Traversare

Angi si Mihai la plecarea pe LC6

LC6. Partea superioară a umărului

a doua porţiune a hornului din LC6, imediat după regruparea intermediară. Sus se vede hornul dinLC7

Al doilea horn din LC6.

Mihai la ieşirea din LC6

Dana la iesirea din LC6

Regruparea dintre LC6 si LC7

LC7 - Continuă vertical pe un horn bine asigurat pe dreapta la plecare apoi,la vreo 8 metri cu un spit pe placa din stînga. Partea superioară a hornului e obturată de un bolovan mare care se ocoleşte prin stînga. Sub bolovan mai avem un spit, iar la baza bolovanului e o ţeavă mare cu inel. Pasul nu e greu, mai greu părîndu-mi-se porţiunea de la jumătatea hornului,în dreptul primului spit, pas pe care-l estimez la 6+. După ieşirea din diedru se urcă vertical uşor dreapta pe trepte de iarbă pînă la o placă unde se află o regrupare intermediară. Aici se face un traverseu dreapta de vreo şapte metri şi se prinde un horn fisură uşor friabil a carui parte superioară e obturată de un prag ierbos surplombat. Aici se face o traversare stînga de vreo trei metri apoi se urcă diagonal dreapta pe pragul ierbos unde se află regruparea. Lungimea are 45m şi un grad de 6+ în hornul de la plecare.

hornul din LC7 şi cel mai greu pas din traseu

Pe hornul din LC7

Deasupra hornului

Finalul lungimii a saptea

LC8 - Pleacă pe hornul de deasupra regrupării iar la jumătatea lui, în dreptul a două pitoane mari cu inel, se traversează stînga prinzînd un alt horn mai mic ce se transformă în fisură. Urcăm pe acesta pînă la un mic bolovan unde, spre dreapta, se conturează o brînă subţire de iarbă ce se află fix deasupra hornului de la plecare şi la baza unui ţanc. Traversăm pe această brînă spre dreapta pînă la o poiană de iarbă pe care urcăm diagonal dreapta spre regrupare.

O altă variantă (pe care am parcurs-o eu) este ca, în loc să se faacă dreapta pe brînă, se poate continua în sus spre vîrful micului ţanc. Aici se traversează puţin dreapta pînă ce se întîlneşte un piton în care se află o carabinieră. De aici descăţărăm spre dreapta pînă la poiana de iarbă pe care mergem tot spre dreapta pînă în regrupare. Descăţărarea nu e grea, bolovanul avînd o muchie mare de care ne putem ţine,iar la picioare găsim prize generoase. Lungimea are 35m şi un grad de 6- în hornul fisură din stînga. Regruparea este pe două spituri cu lanţ şi carabinieră.

hornul din LC8

cele doua variante, brana de jos si descatararea tancului de unde vin corzile

LC9 - Pleacă spre dreapta cu o descăţărare de vreo 3-4m şi prinde o fisură. Se urcă pe aceasta iar mai sus se iese spre dreapta spre o placă continuînd ascendent dreapta, pe smocuri de iarbă, pînă la baza unui horn unde se observă un piton cu coardă. Aici se face o traversare dreapta de vreo 6m peste o faţă uşor căzută asigurată cu două pitoane. La capătul traversării se urcă spre o nişă unde, pe o placă oblică, se află regruparea la două spituri. Este şi singura regrupare incomodă din traseu. Lungimea are 40m şi un grad maxim de 6- pe fisura de la început.

LC9 incepe cu o coborîre

fisura pe care ne înscriem după coborîre

Angi inainte de traverasrea finala spre regrupare

Portiunea finala a LC9, inainte de traversarea spre regrupare

Traverseul spre regrupare

Mihai pe traversare

Rregruparea incomodă

LC10 - Deasupra regrupării se află două fisuri, traseul urmînd-o pe cea din dreapta. Se urcă pe aceasta, iar ceva mai sus se iese din ea şi se continuă spre dreapta pentru a intra într-un horn larg şi ierbos unde dăm peste o regrupare intermediară, la pitoane. Continuăm pe horn pînă la capătul acestuia, ieşind în creasta Văii Albe unde regrupăm la un spit şi un peu galben. Lungimea are 35m şi un grad maxim de 6 pe fisura de la plecare.

fisurile de deasupra regruparii. Traseul e pe cea dindreapta

Hornul final ce ne scoate in Creasta Văii Albe

Regruparea intermediară din horn

Angi in hornul final

Ajunsi în creastă. Ultima regrupare

Mihai pe horn

Gata, l-am făcut şi pe-ăsta

Pentru retragere am urmat poteca de pe Creasta Văii Albe apoi pe Brîna Aeriană.

Traseul Lespezi este un traseu uşor, cu multe porţiuni de iarbă, dar şi cu porţiuni frumoase de căţărare. Oferă o perspectivă frumoasă asupra Circului 1, a renumitei Fisuri Albastre şi a Memorialului.

privelişte din Creasta Văii Albe, între peretele Coştilei şi Caraiman

Peretele Coştilei

Căţărător pe vîrful Ţancului Mic

Am ajuns la refugiu unde se adunase şi mai multă lume. Oboşiţi, ne-am băgat la somn urmînd ca a doua zi să urcăm un alt traseu frumos şi anume Fisura Suspendată.