Vf. Lespezi - Făgăraş

Cum spuneam în postarea precedentă, pentru primul sfîrşit de săptămînă din an aveam deja planificată o tură în Făgăraş. La revelion i-am cooptat pe Ruxi şi Andrei aşa că gaşca s-a mărit şi astfel ne-am grupat în două maşini. Într-o maşină Florin, Angi, Anca şi eu, iar în altă maşină Ruxi, Andrei şi Sorina.
Plecăm din Bucureşti puţin decalaţi şi ne dăm întîlnire la barajul Vidraru, iar de acolo continuăm spre complexul Piscul Negru unde parcăm maşinile şi ne ocupăm de alimentat burţile la restaurantul unuia dintre hoteluri.

După îndestulare ne echipăm şi pornim pe marcajul punct roşu, marcaj ce pleacă chiar de lîngă parcarea în care am lăsat maşinile.

lacul de acumulare Vidraru 

traseul marcat cu punct rosu pleaca exact din parcarea de la Piscul Negru 

Apus cu semiluna

Poteca urcă lejer prin pădure şi după aproximativ 40/45 minute ajungem la stîna de pe Piciorul Lespezilor, o stînă recent construită, bine izolată, dar care miroase pregnant a brînză. Nu ne deranjează atît de tare mirosul atîta vreme cît înăuntrul ei putem dormi comod şi bine adăpostiţi.

În interiorul ei sunt trei camere, cea principala, unde se face şi focul, o cameră în mijloc unde se găsesc cîteva priciuri, fix pentru şapte persoane cîte eram noi, şi încă o cameră mare unde se depozita brînza şi care mirosea foarte tare, dar care poate fi şi ea utilizată la nevoie. În afara acestora mai există o cameră care are intrarea de pe prispa stînei şi care e curată, nu miroase şi are vreo două priciuri bune unde încap vreo patru cinci persoane.

Odată ajunşi ne-am pregătit paturile, ne-am întins izoprenele, am lăţit un prici pentru a încăptea două persoane apoi ne-am adunat cu toţii în camera mare unde am încins un foc straşnic în jurul căruia am stat la poveşti şi glume pînă tîrziu, după mizul nopţii cînd, obosiţi, ne-am băgat la somn.

Dimineaţă ne trezim şi constatăm că vremea s-a înrăutăţit. Dacă ziua precedentă a fost frumos, senin, soare acum totul era acoperit de nori joşi şi o ninşoare uşoară începu să cadă.

După ce am mîncat şi ne-am echipat am plecat spre vîrf urmînd marcajul care, în mare, urmează culmea Piciorului Lespezilor.

În prima parte traseul combină porţiuni de iarbă cu porţiuni acoperite cu zăpadă aşa că nu ne-am pus colţarii deşi uneori ar fi fost mai lejer cu ei, mai ales pe porţiuni cu iarbă alunecoasă.

Pe la jumătatea muchiei, dincolo de un fel de ac, in fapt o lespede verticală, ascuţită cu un marcaj pe ea, vremea începe să se strice făcîndu-şi prezenţa vîntul şi ceaţă. Dăm de o porţiune stîncoasă fix pe mijlocul culmii pe care urcam, porţiune pe care o ocolim prin dreapta în sensul urcării. Nu mult după ea zăpada acoperă totul şi panta finală pînă pe vîrf ne obligă la săpat trepte.

Valea Pîrîului Lespezilor

Piciorul Lespezilor

zona cu stîncărie pe care a m ocolit-o prin dreapta (la urcare)

Ajungem pe vîrf unde vîntul suflă destul de tare şi priveliştea lipseşte căci sunten complet înconjuraţi de nori, aşa că ne grăbim să facem cîteva fotografii. Sub o lespede de la baza rozei vînturilor găsim o sticluţă mică cu un lichid. Cineva zice: O fi ţuică sau o fi apă? Mai în glumă mai în serios îi răspund că, dacă e îngheţată, e apă, dacă e dezgheţată e ţuică, pentru că alcoolul nu îngheaţă. Şi ca şă vezi, nu era îngheţată şi era chiar ţuică. Aşa că luăm fiecare cîte un gît să ne încălzim şi ce rămîne lăsăm la loc, sub lespede, poate ajută şi pe alţii.

Roza Vînturilor de pe Vf. Lespezi

Roza şi Ruxa Vînturilor

Sub pietre se poate observa dopul roşu al sticlei cu ţuică.

La întoarcere ne punem coţarii că-i mai dificil la coborîre. Ajunşi la stînca pe care am ocolit-o la urcare Andrei o escaladează direc şi, la îndemnul lui, mă bag şi eu la o mică cocoţare. Cu ceva emoţii reuşesc să caţăr cele cîteva stînci şi să ajung deasupra. Nu prea am eu experienţă la căţărat stînci cu colţarii dar, ajutat de piolet şi de încurajările lui Andrei, m-am descurcat.

Continuăm coborîrea pe acelaşi traseu pe care am urcat şi ajungem la stînă unde Florin, care nu ne însoţise în tura pe vîrf, era cam zgribulit. Mîncăm repede apoi strîngem bagajele şi o luăm la vale spre măşini.
Asa a fost prima tură din acest an, cu un foc pe cinste la o stînă super şi cu muuuuultă multă veselie.