Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor este situat în Peretele Coştilei. A fost deschis în 1957 de către F.Stan şi N.Calin şi a fost reamenajat de Cornel Sain şi Dănuţ Ocheşel prin 2011. Nu vă grăbiţi să credeţi, aşa cum am făcut eu, că reamenajare înseamnă schimbarea cuielor cu spituri. Nu. Reamenajarea a constat în consolidarea regrupărilor, toate fiind acum pe spituri şi lanţ, şi punerea cîtorva spituri în punctele sensibile ale traseului. Restul traseului fiind asigurat pe cuie. Oricum, e un traseu care acum se poate parcurge în siguranţă, este un traseu uşor de parcurs care urmează o linie evidentă, o înşiruire de fisuri ce brăzdează peretele de jos în sus şi de la dreapta la stînga.

Noi am fi vrut să intrăm mai de mult în acest traseu, dar de fiecare dată apărea altceva, sau alegeam alt traseu. De data aceasta am fost foarte pornit să fac acest traseu şi, cum Mihai şi Dana au fost şi ei încîntaţi de propunere, iată că vineri spre pînz plecăm din Bucureşti cu destinaţia Bucegi. După ce iniţial făcusem planul ca sîmbătă să urcăm ceva în Postăvaru, iar duminică să mergem în Balcoane pentru că vremea nu era prea bună sîmbătă, schimbăm ordinea odată cu schimbatul prognozei meteo care, vineri seară, arăta vreme relativ bună pentru sîmbătă şi ceva mai puţin bună pentru duminică.

Ca să nu ne mai spetim urcînd noaptea cu bagaj mult la refugiu alegem să campăm pe drumul spre Gura Diham unde găsim un loc bun de pus cortul. Sîmbătă dimineaţă ne bem repejor cafeluţa şi plecăm spre traseu optînd pentru o urcare directă prin pădure, sărind peste varianta cu Căminul Alpin. Şi bine am făcut căci am ajuns în poteca turistică ceva mai sus de troiţă.

Vremea nu se anunta prea buna

Ajungem destul de repede la refugiu şi ne bucurăm că suntem în grafic căci ceasul e doar zece şi jumătate. Avem timp berechet. Dar berechet am şi avut nevoie căci odată intraţi pe Valea Coştilei am întîmpinat probleme la săritori, acestea fiind umede şi mîzgoase pe alocuri, iar încălţămintea cu talpă moale nu prea ne ajuta să le abordăm cum trebuie. Pe anumite porţiuni a trebuit să ne şi asigurăm căci ploaia din ziua precedentă înmuiase tot şi se cam aluneca.

Una peste alta ne-a luat să ajungem la baza traseului cam cît ne-ar fi luat în mod normal să facem valea pe vreme uscată.

Aşadar iată-ne la baza traseului în jurul orei trei. Da, Trei. Cam patru ore şi jumătate ne-a luat să facem ceea ce ar fi trebuit să ne ia o oră şi ceva. Nu mai calculaţi căci nici nouă nu ne-a venit a crede.

intrarea in Valea Costilei

Prima saritoare

Totul musteşte de apă, e mîzgos şi alunecă aşa că pe anumite porţiuni trebuie sa ne asiguram

traversare spre dreapta pentru a reveni in firul văii. Sus dreapta se vede tăvănelul din prima lungime a Balcoanelor

Ajungerea la baza traseului e aşa:

Se urcă pe Valea Coştilei trecînd cîteva săritori apoi poteca urcă pe partea stîngă, pe nişte praguri de pămînt pentru a reveni spre firul vîii ceva mai sus. De aici mai urcăm puţin tot pe partea stîngă a văii în sensul urcării, ajungînd la o grotă mare, de fapt o zonă boltită. De aici urcăm vreo zece metri şi trebuie să facem o traversare spre dreapta pentru a intra în firul văii. După traversare urcăm pe primul fir întîlnit pînă cînd acesta se închide, loc unde spre dreapta putem urca un prag înalt de vreo trei metri. Aici avem şi o bucată de coardă de care ne putem ajuta. Odată ajunşi sus ne îndreptăm spre perete şi coborîm pe o mică brînă pînă la locul unde scrie cu vopsea albă Tr. Balcoanelor.

Angi la intrarea directa

Angi la intrarea directa

Pe tapsanul de unde pleaca varianta ocolita

Intrarea în traseu are două variante, una directă şi una ocolită. Cea directă nu prea mi-a inspirat încredre căci primele două cuie nu păreau prea bune, iar mai sus era o zonă friabilă, aşa că am optat pentru intrarea ocolită, adică cea clasică. De la locul unde e scris numele traseului am mers spre dreapta, pe o mică brînică cu iarbă, pînă la o prispă cu jnepeni unde se află ciotul unei foste zade pe care l-am folosit pe post de asigurare pentru secund. Aici, pe acest tăpşan, ne-am echipat şi am pornit căţărarea.

De precizat că noi am intrat în traseu după o zi, sau poate mai multe, cu ploi abundente, ceea ce a făcut ca multe din pasajele traseului să fie complet ude, ba chiar şi pasajul cheie din ultima lungime nu doar că era ud, dar curgea apa pe el în continuu. De aici ni s-a tras porecla de "peştişorii din balcoane", aşa cum ne-a botezat Laura Bejenaru într-una din fotografiile ei. Cu toate acestea stînca, chiar şi udă, s-a dovedit a fi destul de aderentă.

traseul Balcoanelor

topo traseul balcoanelor

LC1 - De pe tăpşan plecăm spre stînga, uşor ascendent, pe nişte praguri destul de friabile. După cîţiva metri de la plecare dăm peste ciotul unei alte foste zade, tocmai bun de asigurat cu un anou. Continuăm spre stînga depăşind alte praguri friabile pentru ca la aproximativ 15m să dăm si de prima asigurare. De aici continuăm ascendent peste o porţiune uşurel friabilă prinzînd o fisură verticală ce duce spre tavan. Cu cîţiva metri sub tavan fisura devine orizontală. Traversăm pe aceasta spre stînga, vreo trei metri apoi continuăm vertical pe fisura ce duce spre colţul din stînga al tavanului. Imediat după depăşirea tavanului, sub un alt mic tăvănel, dăm de regrupare, amenajată pe spituri şi lanţ. Lungimea are 45m şi un grad maxim de 6+.

plecarea pe LC1

fisura din stanga tavanelului si primul contact cu flescaiala

LC1

LC2 - pleacă prin stînga regrupării urcînd pe o faţă aproape verticală care, împreună cu arcada din dreapta, formează un diedru închis, tip horn. Cinci metri mai sus diedrul e închis de o surplombă care se ocoleşte pe partea stîngă, prinzînd o fisură ce ne conduce ascendent spre o brînă înierbată unde se află şi o regrupare intermediară, pe pitoane. Prindem un diedru aflat la dreapta brînei apoi, după depăşirea acestuia, continuăm vertical depăşind un mic prag înierbat de unde mai urcăm puţin avînd pe dreapta un mic umăr. Ajungem pe o prispă comodă unde regrupăm. Lungimea are 35m şi dificultate de gradul 7- la surplomba de la plecare.

plecarea pe LC2

Fianlul LC2

R2

Dana pe final de LC2

Laura si amicii in Tancul Mic

Inghesuiala in R2

LC3 - Pleacă spre stînga ocolind un umăr al feţei la baza căreia am regrupat. După acesta urcă vertical uşor drepta peste nişte praguri mai friabile prinzînd o mică fisură ce urcă vertical stînga.

La începutul acestei fisuri se află un bolovan de mărimea unui pepene mare şi care oferă o foarte tentantă priză, dar care se mişcă foarte uşor şi care sigur aşteaptă mîna criminală care-l va trimite spre fundul văii. Mai rău e că se află pe linia corzilor şi cam deasupra regrupării.

După depăşirea acestei porţiuni ajungem la locul unde se despart două fisuri paralele, înclinate spre stînga. Urcăm pe cea din stînga avînd mare grijă la începutul acesteia unde se află o placă desprinsă şi pe care suntem forţaţi s-o cam folosim. Fisura este închisă mai sus de un bolovan mare. Aici traversăm spre fisura din dreapta, loc asigurat cu un cui şi, imediat mai sus, cu un spit. Depăşim bolovanul şi continuăm pe o fisură ce ne conduce spre o rampă orientată spre stînga. La începutul acestei rampe putem observa în dreapta sus regruparea din traseul Galiani. Eu, pentru că am folosit bucle scurte şi nici nu am avut grijă la cum asigur, am fost forţat să regrupez aici căci nu mai puteam trage corzile, dar lungimea mai continuă cu încă vreo zece metri. Aşadar după depăşirea bolovanului şi urcarea fisurii continuăm spre stînga pe o faţă înclinată aflată sub o arcadă. După depăşirea arcadei ajungem pe o faţă compactă, dreaptă pe care urcăm uşor spre stînga apoi facem o descăţărare uşoară spre stînga ajungînd pe un prag comod unde regrupăm. Lungimea are 50m şi gradul 6+ la trecerea sub bolovan. Pînă în regruparea din Galiani sunt cam 40m.

MIhai la plecarea pe LC3

LC3

LC3

LC3 inainte de fisurile paralele

Bolovanul diuntre fisuri

LC3 deasupra bolovanului

problemele din LC3

Un cap de Angelica itit din R2

LC3. Eu, sus, in regruparea din Galiani

Traversarea finala din LC3 spre regruparea corecta. De unde sunt eu(stinga sus) se mai descatara 2m diagoanl stanga

Angi inaintea descatararii

LC4 - Pleacă vertical pe o faţă mai tehnică care formează o mică fisură cu arcada din dreapta. Aici este pasul cheie al traseului, cotat cu gradul şapte. Este bine asigurat avînd cam patru spituri şi vreo două cuie.

Prinzînd această porţiune plină de apă şi mîzgă, nu am reuşit să trec la liber, cel puţin mai jos căci mai sus, chiar dacă am pus scăriţa, nu am ajuns la spitul următor cu nici un chip. Aşa că am fost obligat, de voie, de nevoie, cu mari emoţii şi morcovi, să fac cîteva mişcări impuse pentru a aigura unul dintre spituri.

Odată depăşit pasajul acesta traseul traversează spre stînga pe sub o arcadă, cu picioarele pe o faţă uşor căzută şi cu prize bune. La terminarea arcadei urcăm vertical stînga spre o zadă aflată pe o brînă înierbată. Continuăm spre stînga pe această brînă pîna ce ajungem în regrupare, de fapt sunt două regrupări alăturate. Lungimea are 25m şi gradul 7 imediat după plecarea din regrupare.

Angi in R3

Sapun aveti ca apa avem noi?!  Pasul cheie al traseului.

traversarea din LC4 de dupa pasul cheie

Amgi in pasul cheie, la plecarea pe LC4

pasul cheie

Angi la iesirea pe brana

Dana la terminarea traseului

Fericiti tare.

LC5 - Este o lungime pe care noi nu am mai făcut-o dar care, din auzite, duce spre stînga apoi vertical peste praguri înierbate şi mai friabile apoi continuă printre jnepeni pînă în Creasta Coştila-Gălbinele unde se termină după aproximativ 70m.

Noi am preferat să rapelăm din regruparea a patra, aici aflîndu-se o za pentru rapel.

Cu corzi de 60m am rezolvat retragerea din doar două rapeluri. Primul rapel are fix 60m. ATENŢIE, FIX 60m. Se face vertical uşurel dreapta(cum stăm cu faţa la perete) ajungînd la o regrupare cu piton şi spit cu za, regrupare aflată în Hornul din peretele Coştilei. De aici mai dăm un al doilea rapel diagonal dreapta spre firul Văii Coştilei, rapel ce măsoară vreo 50m.

Mihai pe primul rapel, cam unde te duc corzile. De aoclo se dirijeaza spre dreapta pana se fac fix 60m

Cel de-al doilea rapel

Eu am avut ceva probleme la găsirea celui de-al doilea punct de rapel căci am dat primul rapel fix vertical, ajungînd după 50m pe o mică brînă înierbată ce duce spre un tăpşan de unde nişte echipe ce fuseseră înaintea noastră coborîseră pe picioare, însă nu mi-a surîs acea coborîre aşa că am dat un telefon şi am aflat că de fapt trebuia să fac rapelul puţin spre dreapta si fix de 60m. Mulţumesc lui Cornel Sain pentru informaţiile date.

Cu corzi mai mici am înţeles că s-ar face mai multe rapeluri folosindu-ne de regrupările din traseul Cezar Vergulescu.

Odată ajunşi în vale am continuat coborîrea pe firul acesteia printr-o serie de mai multe rapeluri.

Primul piton se afla chiar în dreaptul intrării în traseul Balcoanelor. Puţin mai jos de locul unde e scris numele traseului, acolo unde începe brîna care ne-a conus pe prispa cu jnepeni, coborîm în firul văii dînd peste un piton cu cordelină roşie de unde facem primul rapel. De aici coborîm pe picioare pînă la următoarea săritoare unde găsim pitoanele pe peretele din dreapta (în sensul coborîrii), legate cu cordeline, dar şi cu o coardă groasă. După efectuarea acestui rapel continuăm pînă la următoarea săritoare unde avem pitonul bătut chiar pe firul văii şi are şi acesta o buclă de cordelină. De aici coborîm pînă deasupra celei de-a doua săritori pe care am depăşit-o la urcare. Pitonul se afla pe peretele din dreapta şi mai este dublat de o chingă ce are nodul prins într-o fisură. Acest rapel l-am dat foarte lung depăşind primele două săritori urcate, coborînd mai jos de brîul de piatră pe care am ajuns, la urcare, în firul văii. Ultimul rapel l-am dat din două cuie cam şubrede bătute într-un bolovan din stînga cum stai cu faţa spre vale sau dreapta cum cobori în rapel. Pitoanele sunt legate cu mai multe cordeline, iar din ele am făcut un rapel lung, trecînd peste podurile de zăpadă de la baza văii.

Toate aceste detalii le dau pentru a le fi de folos celor care au "norocul" săi prindă noaptea pe retragere, aşa cum ne-a prins pe noi.

De aici am coborît pe piciore ajungînd la refugiu pe la ora unu şi jumătate noaptea, iar la corturi am ajuns la trei şi un sfert. Aşadar, după aproximativ nouăsprezece ore, suntem din nou jos.

Aşa am încheiat încă o zi de aventură în stilul nostru caracteristic, adică retragere pe întuneric, rapeluri pe întruneric, căţărat pe fleşcăială, ajunşi la corturi cînd oamenii normali la cap sunt la al doilea sau al treilea vis.

A fost frumos, dar nu stiu ce se întîmplă cu pereţii din Bucegi căci de la an la an îmi par mai friabili, mai fărîmiţoşi. O fi doar o iluzie?!
Duminică am lenevit, am devorat pepeni şi am inhalat fumul grataragiilor.
Multumiri pentru fotografiile puse la dispozitie Danielei Ene, Laurei Bejenaru, Adi Costache şi Mihai Daitoiu.