Intr-o frumoasă săptămînă din august eu şi Angi ne hotărîm să încercăm traseul Lespezile Lirei din Piatra Craiului.
Auzisem multe poveşti despre el. Ba că ar fi greu, ba că ar fi rar asigurat, ba ca nu e aşa greu, ba că e un traseu foarte frumos. Evident, ne interesăm încolo şi încoace despre ce şi cum şi pornim spre Crai cu emoţia firească.
Ajungem în Plaiul Foii noaptea şi campăm, cu echipamentul gata pregătit pentru a doua zi.
Ne trezim foarte devreme, aprope pe întuneric, şi plecăm spre firul Padinei lui Călineţ pentru a ajunge la refugiul Speranţelor de unde cotim stînga pe Brîul Ciorînga Mare pe care îl continuăm pînă la intrarea pe firul Canionului Ciorînga. Aici părăsim brîul şi urcăm pe firul canionului vreo douăzeci de metri unde, pe partea stîngă în sensul urcării, găsim hornul de acces în traseul vizat.
Acest horn, decris şi fotografiat de alţii, cu menţiunea ca nu are asigurări, stîrnise o oarecare nelinişte în capul meu, dar ajuns la baza lui îmi dau seama că perspectiva e alta şi dracul, în cazul nostru hornul, nu e chiar aşa de negru.
Traseul poate fi făcut din mai multe sau mai puţine lungimi, funcţie de preferinţele fiecăruia. Noi am optat pentru lungimi mai scurte, dar mai multe.
Prima lungime o va urca Angi.
|
topo Lespezile Lirei |
LC1 - Din firul canionului se urcă spre stînga pe un horn uşor căzut şi lipsit de asigurări, dar care nu e aşa dificil pe cît pare. Sunt mici praguri la picioare de care ne putem folosi pentru înaintare. După vreo 15-18 metri se iese din acesta pe un mic tăpşan apoi se continuă trei, patru metri spre dreapta spre baza unui horn larg, pe care urcăm vreo şase-opt metri pînă ce dăm de primul piton, bătut chiar pe mijlocul hornului. Continuăm pe horn pînă ce se închide, deasupra lui fiind niste jnepeni şi un copac uscat. Aici facem dreapta pe o faţă cu praguri pe care urcăm vreo zece metri pînă cînd se termină jnepenii apoi facem stînga prin spatele unui copăcel continuînd încă vreo zece metri pe un brîu cu jnepeni pe stînga şi stîncă pe dreapta, pe care mai găsim un piton. Brîul se termină chiar sub diedrul fisură vizibil de jos. Regrupăm la un piton şi un copăcel.
Lungimea este uşoară, are 57m şi două asigurări. Se mai poate asigura la jnepeni daca se simte nevoia.
|
O bufnita |
|
hornul de la intrarea in traseu |
|
hornul si scocul de deasupra lui (spre jnepenii din dreapta) |
|
Angi pe horn. |
|
diedrul fisura catre care tintim |
|
pe prima lungime, la iesirea din primul horn |
|
spre Muchia Bondarului |
|
In prima regrupare |
LC2 - Se pleacă din regrupare uşor spre dreapta, traseul urcînd la început cam la 2-3 metri distanţă de diedru. După ce asigurăm vreo două sau trei cuie traversăm spre stînga şi continuăm pe diedru, acesta fiind întrerupt în vreo două locuri de mici praguri ierboase. În partea superioară a diedrului asigurările sunt mai rare însă se pot monta asigurări mobile. Se regrupează sub o arcadă surplombată, destul de incomod, sau se poate continua cu următoarea lungime.
Lungimea are 38m şi gradul 6.
|
LC2 incepe cu o ocolire pe dreapta a diedrului |
|
Surplomba cu regruparea a doua |
|
Un pasaj cu asigurarea mai departata |
|
R2 |
LC3 - Se pleacă spre dreapta pe sub arcadă, peste o faţă uşor căzută şi cu puţine prize la picioare. Atingerea celui de al treile piton necesită acum ceva mai multă delicateţe căci o priză de mînă foarte tentantă stă să se smulgă şi nu mai poate fi folosită. După trecerea acestei porţiuini se ajunge la o fisură verticală unde avem un piton foarte solid. Traversăm dreapta peste fisură (nu în sus spre pitoanele ce se văd pe aceasta) ajungînd la o faţă verticală unde avem două pitoane, unul avînd în el o buclă de corelină. Se traversează fix spre dreapta şi, dacă eşti foarte lung în braţe, poţi prinde la dreapta o muchie sănătoasă. Mişcarea este de echilibru, undeva pe la 6+/7-. Traversarea de vreo doi-trei metri se termină pe un prag cu iarbă care are la nivelul picioarelor un piton ce nu se vede pînă nu ajungi pe prag. De aici continuăm vreo 6 metri ascendent dreapta pînă la un fel de grotă unde regrupăm. În partea stîngă a grotei avem un piton, iar pe o fisură din dreapta grotei avem două pitoane solide, dar mai puţin vizibile, căci stînca e neagră şi pitoanele se camuflează uşor. Lungimea are 25m şi o dificultate de 6+/7- la treversarea pe faţa verticală.
|
Traverseul de pe LC2. Incercuit cu rosu e pitonul de dupa traverseu. Bucla rosie e intr-un frend care ajuta secundul in cazul unei caderi pe traverseu |
|
pitoanele din R3 cam greu detectabile. Mai usor se vede la stanga de acestea un piton argintiu dar subtire.(nu e in poza) |
LC4 - Se pleacă diagonal dreapta peste cîteva praguri uşoare, cu asigurări rare, apoi prindem o fisură frumoasă pe care urcăm pînă la un prag înierbat unde ne orientam ascendent dreapta spre un mic colţ de stîncă aflat la baza unei feţe uşor căzute. Aici se află o regrupare cu două pitoane ce nu inspiră încredere mai ales că următorul cui se află la vreo şapte metri mai sus. Intenţionînd să asigur şi următorul cui apoi să cobor în regrupare descopăr că regruparea poate fi lejer mutată mai sus căci la un metru mai sus de cuiul pe care-l ochisem se află un alt piton foarte solid, astfel că de la ţancul respectiv traversăm puţin spre dreapta prinzînd un jgheab de coroziune (lapiez parcă se numeşte dar nu sunt sigur) care oferă prize generoase atît la mîini cît şi la picioare. Urcăm pe acesta vreo şase-şapte metri apoi traversăm stînga spre cuiul vizibil de la ţanc, iar mai sus cu un metru de acesta găsim pitonul foarte solid care ne oferă posibilitatea amenajării unei regrupări comode si sigure, pe un mic prag.
Lungimea are 38m şi gradul 6- pe fisura de dinaintea ţancului.
|
Plecarea pe LC4 mai slab asigurata, dar lejera. Se pot pune mobile. |
|
Fisura e bine asigurata |
|
Vedere de pe pragul ineirbat a fisurii din LC4 |
|
Regruparea clasica, de la ţanc. |
|
Regruparea amenajata de mine la 7-8m mai sus de cea clasica. Pitonul de sus e foarte solid |
|
ţancul cu regruparea clasica si şanţul de coroziune din dreapta ei. |
|
Angi la terminarea fisurii |
|
şanţul pe care se urca. Lejer, prize bune. |
|
Angi pe 'ancul cu regruparea clasica |
LC5 - Se pleacă vertical peste cîteva praguri ţintind spre un mic horn deasupra căruia ajungem pe o brînă înierbată pe care continuăm ascendent stînga pînă la terminarea ei. De la intrarea pe brînă şi pînă la capătul ei nu mai găsim decît un singur piton. Regruparea este comodă, la două pitoane bune.
Lungimea are 38m şi gradul 5.
|
pe brana, spre diedrul din ultima lungime |
|
brana lin LC5 |
|
pitoanele din R5 |
LC6 - se pleacă vertical pe diedru spre o primă surplombă pe care o ocolim prin dreapta apoi ne abatem spre dreapta cîţiva metri pentru a evita o porţiune foarte spălată revenind în diedru puţin mai sus. Continuăm vertical spre o a doua surplombă pe care o ocolim tot pe dreapta ajungînd la o a treia surplombă. Aici avem asigurarea spre dreapta, după o muchie. Eu, nevăzînd-o decît după ce am iniţiat traversarea, am pus un frend înaintea acestei porţiuni.
Trecem pe sub surplombă, tot spre dreapta şi imediat cum începem să urcăm, linia pitoanelor traversează surplomba spre stînga ascendent peste o placă spălată unde nici pitoanele nu sunt dintre cele mai sănătoase, ba chiar sunt şi pitoane de înaintare care nu ar ţine o cădere. Pasajul acesta l-am văzut într-o descriere ca fiind cotat cu 7-, dar nu cred ca la liber are acest grad. Mi-a ieşit doar la A1 şi asta cu destul de multă muncă. După ce începem traversarea surplombei, la vreo doi metri mai sus se află un piton foarte solid, ultimul din traseu, unde ne putem odihni si fotografia ultima lungime. De aici continuăm spre creastă printr-o porţiune lejeră, ajungînd la o zonă cu jnepeni unde regrupăm la bolovani cu anouri sau mobile.
Lungimea are 58m, e relativ bine asigurată, dar e mai susţinută. In general are cam gradul 6+ cu excepţia trecerii surplombei finale unde estimez că la liber ar fi cel puţin un 7+ doar că la cum sunt pitoanele de acolo nu prea îţi vine să-i dai la liber.
|
ultima lungime si devierea de dupa prima surplomba |
|
Dupa trecerea ultimei surplombe |
|
o privire de ansamblu asupra ultimei lungimi |
Retragerea:
He He! Dacă v-a obosit ultima lungime ar fi bine să vă relaxaţi puţin înainte de a începe retragerea căci veţi avea de luptat cu jnepenii.
Deci, de la bolovanii de unde am regrupat se urcă vertical spre un ţanc de stîncă ce poate fi ocolit prin dreapta pe un mic vîncel cu jnepeni apoi se revine deasupra acestuia continuînd vertical pe cît posibil pe praguri de piatră. Se merge drept în sus, prin jnepeni, întîlnind din loc în loc mici brîie pe care nu ne abatem.
Continuăm în sus pînă ce pe stînga se cască o vale largă deasupra careia putem observa brîul de sus, ţinta noastră. Noi mergem tot în sus, uşor drapta, urmînd o vagă potecă prin jnepeni, pînă ce aceştia se termină şi ajungem în brîu urmîndu-l spre dreapta pînă la Acul de la Amvon de unde coborîm spre Vîlcelul cu Fereastră.
|
braul de sus |
|
tot in sus pana unde se termina jnepenii din partea dreapta |
|
si da-i, şi luptă |
|
pe muchia din fundal am urcat noi |
|
braul de sus |
|
Acul de la Amvon |
|
nelipsita poza de la fereastra |
|
rapelurile de pe Vîlcelul cu Fereastră |
|
Gata şi acest traseu. Am mai bifat un vis. |
Traseul confirmă varianta celor care-l dau ca fiind foarte frumos. Nu este foarte dificil(cu excepţia trecerii surplombei finale), are asigurari bune(tot cu excepţia surplombei finale), dar mai rare pe anumite pasaje însă se pot monta asigurări mobile cam peste tot.
Duminică am lenevit apoi ne-am dus să ne ospătăm c-o ciorbă de fasole în bol la celebra Casa a Ancuţei după care am plecat spre casă cu gîndul la traseul pe care tocmai l-am parcurs.
|
Daca nu e stanca atunci macar un copac sa cocoţăm si noi |
|
"socializarea" moderna. Credeam ca doar cei din generatiile mai mici sunt dusi cu capul, dar se pare ca virusul e agresiv rau. A, si tanti in galben isi avea jucaria doar ca nu am apucat eu sa pozez. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu