Vârful şi Creasta Picăturii

Aşa cum am afirmat în precedenta postare, după ieşirea din Creasta Coştila-Gălbinele am pus ochii pe Creasta Picăturii. Şi dacă tot am pus ochii pe ea am zis că ar fi fain să punem şi piciorul, mâna... şi ce-om mai putea.

Am luat de pe net diverse descrieri şi duşi am fost. Am dormit in parcarea de la pârtia Kalinderu pentru a fi dimineaţa cât mai aproape de traseu.

La 6.30 scoatem capetele din dubiţa ce ne ţinuse loc de cort. Citisem că timpul de parcurgere ar fi cuprins între 10 ore pentru cei ce merg repede şi cunosc traseul şi 15 ore pentru cei ce mai şi ratează şi-o iau pe lângă.

În parcarea Kalinderu.. la 6.30...

Noua pârtie

Intrarea în traseu:

Se pleacă pe noua pârtie, cea din dreapta, urcând pe aceasta până aproape de portiunea finală, acolo unde apare o denivelare a acesteia. Privind pe partea dreaptă, cum urcăm, observăm o potecă destul de accentuată, potecă ce duce spre intrarea în Valea Seacă a Caraimanului. După ce trecem de intrarea în această vale continuăm pe potecă până la următorul vâlcel. Acesta este Vâlcelul Picăturii, sau Vâlcelul Spălat. Se urcă pe firul acestuia până la o săritoare destul de mare. În dreptul săritorii se face dreapta, urcând cateva serpentine până într-o mică şa după care se continuă pe curbă de nivel intrând pe firul unui vâlcel alăturat. Urcăm pe acesta spre stânga sus până ce ajungem iarăşi lângă Vâlcelul Picăturii, de unde, după ce mergem puţin pe versantul din dreapta, o săgeată scrijelită pe un brad ne indică faptul că trebuie să coborâm în firul acestuia.

Săgeata cu pricina

ATENŢIE: Noi, după ce am început să urcăm pe Vălcelul Picăturii, mai precis am început urcuşul direct pe versantul din dreapta cum urcam, am găsit o potecuţă pe care am urmat-o până am ajuns undeva spre Valea Albă. Din punctul în care puteam vedea peretele Văii Albe am încercat să ne întoarcem spre vâlcelul nostru, dar nu pe aceeaşi potecă ci urcând spre stânga în ideea că vom da de vâlcel ceva mai sus. După ce am bălăurit ceva vreme pe marginea unui vâlcel pe care eu îl credeam a fi Vâlcelul Picăturii, iar Mihai insista că nu e, întrucât văzuse venind de sus un altul, lucru pe care eu nu-l remarcasem, am ajuns pe un ţanc de unde a trebuit să facem un rapel de vreo 6, 7 metri până într-o şa din care, dându-mi seama că Mihai avusese dreptate, am luat-o spre stânga, pe curbă de nivel, până ce am ajuns exact în zona săritorii mari a cărei ocolire am descris-o mai sus. Ca o concluzie, după ce aţi intrat pe firul vâlcelului nu-l părăsiţi până la săritoare.

Revenind la traseul nostru, după ce se reintră pe firul vâlcelului se urcă pe acesta o bună bucată de vreme până ce ajungem în dreptul poienii de sub brâu. Aceasta poate fi remarcată pe partea dreaptă în sensul urcării, aproape de partea finală a vâlcelului. De aici părăsim vâlcelul intrând în poiana de sub brâu.

Mihai în poiana de sub brâu. Dincolo de el se află vâlcelul.

Traversăm poiana mergând pe curbă de nivel, iar după ce aceasta se termină urcăm câteva trepte de iarbă până ce dăm de intrarea într-un brâu îngust şi ascendent, Brâul Lung. O săgeată roşie ne indică locul de început al acestuia. Se urcă pe brâu până la Grota Picăturii, o spărtură lungă de vreo cinci metri, pentru ca, imediat după ce trecem de aceasta să ajungem la o porţiune ce necesită folosirea corzii. Este vorba de o porţiune verticală de vreo şase-şapte metri la baza careia se află două pitoane. Mihai asigură în acestea, iar eu pornesc în sus. Mai asigur la un piton şi un jneapăn apoi o iau stânga spre Hornul cu Zade. Urc puţin pe acesta şi-l aştept pe Mihai. Urcăm pe horn până ce dăm de Brâul de Sus pe care, urmându-l spre dreapta, ajungem sub hornul final.

Intrarea în Brâul Lung.

Pe Brâul Lung

Lângă Grota Mare a Picăturii

Primul pasaj cu asigurări. După jneapănul de sus se face stânga spre Hornul cu Zade

Hornul cu Zade

Intrarea pe Brâul de Sus, marcata cu o săgeată roşie

Pe brâu, în dreptul hornului, există un piton la care se poate asigura. Noi am urcat cele câteva trepte de iarbă până la intrarea în horn şi am asigurat acolo, la un alt piton. Pe lungimea hornului final nu întâmpinăm niciun fel de probleme fiind vorba de un horn cu trepte de iarbă pe lungimea căruia se găsesc cinci pitoane. Fereastra din partea superioară a hornului se ocoleşte prin partea dreaptă, apoi se face stânga urcând până pe Vârful Picaturii. Aici asigur cu un anou mare (2,4m) după un bolovan imens, dar se poate asigura şi la jnepeni

Intrarea în Hornul Final

Pe Vârful Picăturii... asigurând după bolovan

Blidul Uriaşilor

Vf Strungii (jos, cu jnepeni). Faţa Înaltă (la mijloc , cu multe zade). Faţa Hornurilor (peretele triunghiular de sus)

Leontopodium Alpinum

Din vârf se merge spre sud coborând până la locul din care se face primul rapel... trei pitoane legate intre ele. Coborârea în Strunga Marelui V (sau Şaua Strungii) se face prin trei rapeluri succesive. După primul rapel se ajunge pe o platformă. Regruparea se află imediat în stânga în două pitoane legate între ele cu cordelină. De aici se face al doilea rapel până pe o platformă cu jnepeni pe care mergem vreo 6 metri spre stânga până la locul celui de-al treilea rapel(două pitoane legate). Rapelurile sunt mici şi pot fi făcute cu o singură coardă de 50m.

Vf Picăturii şi locurile de rapel

Ia cu pâineee....

Ultimul rapel în strungă

Din Strunga Marelui V se urcă spre o zadă uscată de unde se merge dreapta sus, vreo 10m, până la o altă zadă de care e prinsă o cordelină veche, albă şi o carabinieră de oţel, unde se regrupează. De aici se urcă sus, puţin dreapta, vreo opt metri apoi se face stânga ascendent spre o altă zadă. Ultima lungime se desfăşoară vertical apoi stânga spre o mică platformă cu jnepeni de unde se urcă vreo cinci metri şi se ajunge pe Varful Strungii. Regruparea se vede puţin mai jos, spre stânga, în două pitoane. Recomand ca acestea să fie bine încercate înainte de folosire căci sunt bătute într-o fisură cam ciudată.

Zada cu bucla şi carabiniera.

Urcuş spre Vf Strungii

Vf Picăturii

Turnurile

Locul de rapel de pe Vf Strungii

De pe Vârful Strungii se face un rapel de vreo 20m. De aici noi am citit că e recomandabil să ocoleşti turnurile. Bine, bine... dar nu zice nimeni pe unde. După o încercare nereuşită pe curbă de nivel, terminată la o ruptură de pantă, mă întorc şi abordez o brână aflată ceva mai jos, dar tot cu emotiile parcurgerii unei porţiuni foarte friabile. Adică pe tot ce puneam mâna se rupea. După parcurgerea acestei porţiuni şi ajungerea la baza celui de-al doilea turn am remarcat că se poate ajunge aici mai uşor, ori coborând din locul de rapel vreo 50m după care se traversează stângă şi se urcă pe alt vâlcel până la al doilea turn, ori, după o mică traversare pe curbă de nivel, se poate urca pe lângă jnepeni până pe vârful primului turn de unde se coboară lejer cam 10m pe vâlcelul dintre cele două turnuri.

Al doilea turn se ocoleşte pe la baza lui pe o potecă foarte clară ajungându-se într-o şa de unde putem vedea Faţa Înaltă. Aceasta se poate parcurge pe trei variante pe care le puteţi observa în fotografia ataşată.

Faţa Înaltă.

Cele trei variante de parcurgere a Feţei Înalte.

Deşi multă lume preferă varianta hornului din stânga (cu galben), după ce am citit că pe acolo cineva a rămas cu un cui în mână, am ales să abordam acest pasaj pe varianta din dreapta ( cu albastru).

Din şa se urcă fix printre jnepenii din faţă apoi pe unde găseşte fiecare o porţiune mai accesibilă. Ajunşi la baza porţiunii de căţărat asigurăm după un jneapăn. Pe fisură putem asigura la două pitoane apoi la o zadă. După ieşirea din fisură se urcă vertical, puţin stînga, pe o faţă căzută până se termină coarda sau până găsim o zadă după care să regrupăm, apoi tot în sus până ajungem la Faţa Hornurilor.

Faţa Hornurilor este tăiată de trei hornuri. Primul şi al doilea nu sunt accesibile urcarea făcându-se pe cel de-al treilea. Pe la baza acestei feţe se poate observa un brâu ce duce spre dreapta. Acesta trece printr-un palc mare de jnepeni iar deasupra lui se află două pâlcuri mai mici. După ce trecem de cel de-al doilea pâlc de jnepeni ajungem la cel de-al treilea horn de pe această faţă, acesta fiind şi cel pe care se urcă. După câteva serpentine găsim pe partea dreaptă un piton la care asigurăm, urcăm apoi căteva trepte de iarbă şi pământ foarte friabile, ce se dezintegrează şi fug uşor de sub picioare. Asta mi s-a părut o porţiune foarte urâtă unde pioletul tehnic mi-a fost de un real folos. Imediat după aceste câteva trepte asigur la un jneapăn... pentru ca imediat mai sus să dau de un alt piton apoi o traversare stânga pe alte prize friabile cu asigurări după alte două pitoane, după care sus, pe o faţă căzută şi înierbată unde mai dau de alte două pitoane în care asigur. Regrupez ceva mai sus la un jneapăn gros. De aici urc până la baza unui perete unde se află un brâneag, loc în care strângem coarda, aici terminându-se porţiunile ce necesită asigurări.

Brâul de la baza Feţei Hornurilor

Parcurgerea Feţei Hornurilor

Pe Faţa Hornurilor

Pe brâneg

Urmărim brâneagul spre dreapta, ocolim muchia şi urcăm apoi stânga sus spre un vâlcel larg ce se poate observa in partea superioară şi care ne scoate în vecinătatea Crucii Eroilor la ora 18 si 30minute, după 11 ore şi jumătate, pierzând mai mult de jumătate de oră cu rătăcirea intrării în Vâlcelul Picăturii. Suntem foarte mulţumiţi de acest timp şi mai ales de ieşirea pe lumină din traseu

Porţiunea finală a traseului

De la cruce coborâm pe Brana Mare a Caraimanului până la Cabana Caraiman şi apoi pe Valea Jepilor, spre Buşteni. Prin pădure dăm pe potecă de o pasăre decapitată...... El Ciupacabra mişuna prin zonă... :)))

Duminică am dat o fugă prin Cheile Râşnoavei la o relaxare pe Muchia Generalului şi pe un alt traseu de cocoţ de prin zonă.

Materiale folosite:

• O coardă de 60m
• Am avut la noi vreo 20 de bucle dar sunt suficiente vreo 10 (3-4 scurte pentru pasajele verticale şi 6-7 lungi pentru feţe).
• Carabiniere cu siguranţă şi reverso pentru rapel vertical. Filajul secundului pe feţele căzute am făcut-o cu semicabestan pentru o mai rapidă manevrare a corzii.
• Eu, ca şi cap, am urcat la espadrile pentru mai multă aderenţă şi un plus la moral, secundul însă a venit în ghete.
• Un piolet tehnic pentru zonele în care iarba alunecă sau e foarte friabil.
• Patru anouri.