Valea Costilei, Brana Aeriana... si noi... cam aerieni

După încercarea nereuşită din vară acum suntem hotărâţi să parcurgem această vale de la cap la coadă... sau de la coadă la cap... Parcurg împreună cu Angi şi Dana drumul spre Refugiul Coştila cu gândul la valea pe care nu urcasem niciodata, nici unul dintre noi.

La Coştila lume multă. Un grup de turişti ce, spre fericirea noastră, au luat-o spre Gălbinele. Prin "Căţărătorului" se dădea o echipă. În rest, liniste... multă linişte. Bineînţeles, după plecarea grupului gălăgios mai sus amintit.

O luăm şi noi, tiptil, ca să zic aşa...la deal spre vale.

Prima săritoare o ocolim lejer pe partea dreaptă în sensul urcării. Mai urcăm puţin şi dăm de o altă săritoare ce se ocoleşte prin stânga, pe trepte de iarbă şi pământ până la o zadă mai măricică de unde se face dreapta sus vreo zece metri, apoi dreapta pe curbă de nivel pentru a reveni în firul văii.

ATENTIE! Noi am făcut dreapta înainte de a ajunge la zada respectivă, urcând pe o fisură înclinată până la o buclă de cordelină albă pusă între un piton şi o fisurică(probabil cu nucă sau nod). De aici am încercat să revenim în firul văii printr-o traversare dreapta punând o balustradă, dar drumul se cam înfundă într-o altă săritoare ce pare inabordabilă aşa că am revenit la varianta descrisă mai sus.

După revenirea pe firul văii continuăm urcuşul, nu foarte mult căci o altă săritoare ne taie calea. Aici se ocoleşte tot pe stânga, se trece pe lângă o grotă după care se face o traversare dreapta pe langă un perete puţin inclinat spre spate şi care te cam incomodează mai ales dacă ai rucsac ceva mai greuţ. După traversare putem urca vreo opt metri pe primul fir până la bolovanul de mai sus unde facem dreapta căţărând un prag de vreo un metru şi jumătate sau putem traversa dreapta peste o mică muchie până în firul principal. După această săritoare valea devine mai accesibilă.

ocolirea celei de-a doua saritori mari

Se urcă apoi până la o săritoare de unde se şi părăseşte firul văii fără a mai reveni în el. Aici facem stânga pe o pantă înierbată, cu mici trepte, orientându-ne către un alt fir al văii pe care îl urmăm, depăşind vreo două săritori, până ce ajungem la o mare săritoare numită de noi "săritoare cu butoi" întrucât în partea ei superioară se află încastrat un butoi metalic. De aici continuăm urcuşul pe panta din dreapta, o faţă căzută, mergând paralel cu firul văii. Ne oprim la un pălc de jnepeni aflat la baza unui pereţel ce separă valea din stânga noastră, ce se desparte mai sus în două fire înguste, de valea din dreapta, către care ne şi îndreptăm printr-un mic traverseu.

Porţiunea de la ieşirea din firul văii secundare şi până la acest pereţel mi s-a părut de-a dreptul scâroasă, mai precis partea ei superioară. Trepte de iarbă ce stau să se smulgă, porţiuni friabile cu prize de care mai bine nu te ţii şi iarba alunecoasă mi-au creat o stare de disconfort pe această porţiune a traseului.

Revenim la valea din drapta în care am ajuns după micul traverseu. Aceasta este foarte largă şi nu mai pune niciun fel de probleme. Pe ea se urcă până în Brâul Mare al Coştilei de unde, mergând spre stânga, ajungem după puţin timp la Hornul lui Gelepeanu. Acesta se află exact în dreptul Crestei Văii Albe, locul fiind marcat şi cu o momâie. Urcăm hornul ieşind în apropiere de releul Coştila pe care îl ocolim îndreptându-ne către Cabana Omu.

Săritoarea cu butoi

Faţa căzută, friabilă ... recte "scârboşenia"

Ieşirea în Brâul Mare al Coştilei

Creasta Picăturii

Am plecat de la Refugiul Coştila la 12.30 ieşind în Brâul Mare al Coştilei după şase ore, adică la 18.30 ,iar la orele 19.00 ieşeam din horn. Şase ore ne-a luat parcurgerea văii. Cam mult, dar nici nu ne-am grăbit.

Pe platou, în apropiere de Şaua Şugărilor, se lasă întunericul şi trecem la frontale. iar spre Vf Omu deja mergem printr-o ceaţă deasă de abia mai vedeam la zece metri. După o oră şi trei sferturi de la ieşirea din Hornul lui Gelepeanu suntem la cabană. Ieeeee... Căldură şi ciorbiţă....aaa şi somn. Bine, somn pentru cine poate să doarmă în preajma unui tractor. Eu am putut, dar Angi nu prea... Tractoru' şi el, ca tractoru'... toată noaptea a arat...

Noaptea, la Cabana Omu...

Dimineaţă ne-am trezit ultimii. Am luat un ceai şi am plecat spre Mălin. Nimeni nu ştia cum se ajunge pe această vale din platou. În dreptul releului dăm un telefon, ba chiar două, din care aflăm cum se intră pe vale. Mda, nu pare deloc îmbietor şi n-am niciun chef, dar nici măcar unul să cobor pantele alea scârboase. Poate voi încerca asta după ce voi urca această vale astfel încât să ştiu cam cum stau treburile pe ea.

Valea Cerbului

Coborând spre Cerdac

Valea Cerbului

În Şaua Şugărilor

Abandonăm Mălinul şi ne îndreptăm spre hornul pe care am urcat în ziua precedentă hotărâţi să coborâm, dacă vremea permite, pe Creasta Văii Albe şi Brâna Aeriană.

Puţin înainte de a ajunge la horn avem parte de o mică surpiză. Din faţa noastră o zbugheşte un dita-i iepuroiul, alergînd haotic spre naiba ştie unde. Sper totuşi că nu s-a speriat atât de rău încât să se arunce în hăul spre care se îndrepta.

După ce coborâm hornul ne avântăm pe creastă. Înjur de mama focului că vremea e ca dracu, adică e ceaţă şi nu mă pot bucura de priveliştea hăurilor din Valea Albă.

Coborârea pe Creasta Văii Albe. În fundal se vede Hornul lui Gelepeanu

Nu durează mult şi suntem la intrarea în Brâna Aeriană. Aici se mai ridică puţin din ceaţă aşa că pot face una-două poze. Brâna nu e chiar ce îmi imaginam. E mai uşoară, destul de expusă, dar e asigurată cu cablu.

După terminarea brânei continuăm coborărea pe nişte vâlcele, printre jnepeni... adică urmăm poteca ce ne duce la Refugiul Costila, trecând pe lângă placa memorială a doi alpinişti, Koritar Csongor şi Schonberger Janos, decedaţi pe 2 octombrie 1983. Adică fix acum douazeci şi opt de ani. Încercăm să ne imaginăm în ce condiţii şi-or fi găsit sfărţitul, puţin mai jos de locul de amplasare al placutei aflându-se un horn destul de înclinat, asigurat acum cu lanţ, dar care, pe vreme rea şi fără ajutorul lanţului, devine destul de scârbos.

Pe tăpşanul din care porneşte Brâna Aeriana

Brâna Aeriană

Pe Brâna Aeriană

Balet la înălţime

Albişoarele

Brâna Aeriană

Ţancul Ascuţit

Refugiul Coştila

Vf. Picăturii, Strunga Marelui V, Vf. Strungii

Postăvaru

Ajungem cu bine jos şi ne continuăm coborârea până în Buşteni, la Căminul Alpin, unde lăsasem maşina. De aici... spre casă.

Pe curând...