Muntii Lotrului- Cabana Prejba (6-8 ianuarie)

N-a trecut bine revelionul şi deja suntem cu gândul la o nouă ieşire. Undeva unde n-am mai fost, să nu fie nici periculos, ţinând cont de vremea ce se anunţa nu tocmai bună, şi să fie şi o cabană pe placul nostru. Ajungem cu căutarile prin Munţii Lotrului la cabana Prejba. Nici nu auzisem până acum de această cabană. Cu ceva informaţii scoase de pe net plecăm spre Sibiu, via Valea Oltului.

Undeva pe la jumătatea localităţii Tălmaciu un indicator marchează drumul spre Sadu. Facem dreapta pe acesta depăşind după câţiva kilometri localitatea amintită. Pe la jumătatea distanţei între Sadu şi Rîu Sadului, pe partea stângă a drumului, se află un canton părăsit. Aici dăm de un stâlp indicator cu două săgeţi. Cabana Prejba, varianta de iarnă: 3 1/2 - 4 ore. Traseul de vară fiind pe cu un timp de parcurgere estimat la 3 ore. Pe hărţile pe care le-am găsit nu am observat niciun marcaj punct roşu ci doar unul cu cruce roşie.

Plecăm pe varianta de iarnă însoţiţi de doi câini cărora le dădusem ceva hrană. Urmăm drumul forestier pe care-l părăsim după câteva sute de metri când, la liziera pădurii, acesta coteşte stânga. Continuăm pe firul unei văii. Marcajul nu pune probleme doar că, la un momentdat, când drumul coteşte brusc dreapta apoi stânga traseul părăseşte forestierul intrând în pădurea din partea stângă. Aici nu se află niciun indicator aşa că, în virtutea urmării forestierului, e posibil să se rateze urmarea marcajului.
Imediat după părăsirea forestierului traseul nostru continuă având pe dreapta o frumoasă pădure de fag, iar pe stânga, pe o pantă accentuată, o pădure de conifere. Fagii din această zonă sunt foarte ciudaţi având coronamentul foarte jos.
Poteca continuă până la o măsuţă din lemn unde întâlnim iarăşi drumul fotrestier.

Cantonul de unde porneşte traseul spre cabană

După prima curbă ne abatem spre stânga printr-un culoar de brazi, iar de aici urmăm firul pământos al unei văioage erodate de apă şi de tăietorii de lemne. Mai sus ieşim iarăşi în drum şi nu-l mai părăsim până la intrarea într-o bătrână pădure de fag presărată ici-colo cu conifere. După intrarea în pădure poteca urcă spre stânga câteva serpentine, apoi urcuşul devine lin, ieşind din pădure după vreo cincizeci de minute.

La ieşirea din pădurea de foioase avem pe dreapta o pădure de conifere, iar pe stânga o pajişte alpină. Continuăm pe curbă de nivel până ce se termină pădurea de pe partea draptă, traversăm o mică văioagă ajungând în apropierea stânei din Muma.

locul unde ne abatem spre stânga, imediat după băncuţă

culoarul de brazi

văioaga prin care avansăm

autoportret

ieşirea din pădurea de fag

Stâna din Muma

De aici continuâm în urcuş lin spre dreapta până ce ne intersectăm cu un alt drum forestier. Pe acesta îl urmăm spre dreapta intrând într-o pădure de conifere. Se lasă întunericul. Scoatem lanternele şi ne continuăm drumul prin pădurea de conifere. Urcuşul e lin şi drept. După o curbă de nouăzeci de grade spre stânga ajungem la intersecţia cu un alt forestier. Facem dreapta urmând noul drum până la ieşirea din pădure. Aici lucrurile devin mai complicate. Se lasă o ceaţă deasă. Noroc cu GPS-ul Danei care ne arată direcţia spre Vf. Prejba. Distingem pe zăpadă urme mai vechi pe care le urmăm ajungând la o cruce metalică. Imediat după aceasta urmele se bifurcă. Pe hartă cabana pare a fi cumva la S-SE de vârf aşa că le urmăm pe cele ce duc spre stânga într-o uşoară coborâre. Nişte câini ne confirmă că ne aflăm pe direcţia bună, apoi o lanterna ne alungă orice dubiu. Ajungem la cabană întâmpinaţi de cabanier şi o grămadă de câini.
Suntem primiţi cu căldură. Îl anunţasem telefonic de sosirea noastră aşa că acesta ne încălzise deja camera aflată la etaj. Ne schimbăm şi coborâm la masă unde, pe lângă mâncarea noastră, avem parte şi de o porţie de lapte cu mămăligă plus o brâză delicioasă din partea cabanierului. După ceva poveşti urcăm în cameră şi ne băgăm la somn.

A doua zi intenţionam să plecăm spre Cindrel, dar dimineaţă constatăm că trebuie să renunţăm la acest plan. A început să ningă, iar vizibilitatea este extrem de scăzută. Deci azi lenevim. Ne mulţumim cu o tură scurtă până pe Vârful Prejba după care ne retragem la cabană la poveşti.
Cabanierul, un om simplu şi primitor, creştea la cabană o vacă, un măgar, vreo şase câini, vreo zece găini şi nişte iepuri. Cel mai distractiv era noaptea când măgarul, măgar din fire, se trezea că vrea să ragă. Şi uite aşa, mai un somn, mai o poveste, mai o mămăligă cu lapte. Să treacă ziua.

magazia cu lemne pe post de garaj pentru motocicletă

Cabana Prejba

nu-i aşa că sunt simpatic?

crucea de pe Vârful Prejba

Măgarul cel măgar...

Duminică vremea e superbă. Parcă ne face in ciudă. Ne luăm la revedere de la cabanier şi plecăm pe acelaşi drum pe care venisem. În pădure, imediat după curba de nouăzeci de grade, observăm spre stânga marcajul . Aşadar, chiar dacă nu apare pe hartă, acest marcaj există. Îl urmăm. Pe alocuri avem probleme în a-l găsi, dar cu puţin efort reuşim să descifrăm linia traseului. Acesta coboară aproape de-a dreptul până ce dă de un drum forestier pe care îl urmăm până la ieşirea din pădure. De aici traversăm spre dreapta o pajişte acoperită cu tufe şi ieşim în drum lângă o fântână. De aici şi până la locul unde lăsasem maşina mai avem cam zece minute de mers.

Sadu

Sibiu

Aici dăm peste marcajul punct roşu ce coboară spre stânga

o căprioară

ia cu fân că-i hrănitoarea plină

Primul sfârşit de săptămână, prima ieşire.