I travel for travel's sake: Cheile Turzii (28-29apr)

Daca de Paşte n-am putut ajunge la Vratsa speram ca măcar de 1Mai să reuşim acest lucru. Din păcate Mihai nu a reuşit să-şi ia liber şi luni pentru a lega week-end-ul cu liberul de 1mai aşa că vom fi nevoiţi să renunţăm fiind prea departe pentru două zile.
Tot căutând o altă locaţie aducem vorba de Cheile Turzii. Ne surârde atât de tare ideea de a merge acolo că nici nu mai punem la socoteală logica ilogică de-a renunţa la Vratsa în favoarea Cheilor Turzii, mai precis am renunţat la un drum de vreo 350Km pentru unul de...450km si ceva.

Plecăm, la insistenţele mele, de vineri după-amiază undeva pe la orele optsprezece şi jumătate. DN1 arhiplin. Arhiplin până pe la Ploieşti căci după s-a dovedit a fi destul de liber pentru o zi de vineri şi, mai ales, o minivacanţă de 1Mai. Dar ce zic eu "destul de liber"?! Abia dacă am întâlnit câteva maşini. Oprim la Casa Ancuţei din Buşteni pentru o mică gustare de seară apoi mai facem un scurt popas în Predeal pentru a ne întâlni cu Ruxache şi al ei Andrei ce aveau aceeaşi destinaţie cu noi. Consultăm GPS-ul şi optăm pentru varianta Braşov-Sighişoara-Tg.Mureş-Turda părându-ni-se mai bună decât cea prin Sibiu.
Pe drum, undeva printr-un sat, observ pe mijlocul drumului o mogâldeaţă mişcătoare pe care reuşesc c-o mişcare bruscă s-o iau printre roţi. Opresc şi ne întoarcem să dăm animăluţul din drum pentru că alţii poate n-au reflexe bune sau bunavoinţă. Am cules bietul arici din mijlocul drumului şi, după ce am făcut o poză de familie, l-am dus în câmp să-şi caute de lucru prin zone mai puţin periculoase.

Nu ştiu cum am apreciat noi distanţele şi timpii cert e că am ajuns la Turda undeva pe la trei noaptea, cam cu o oră şi jumătate mai târziu decât estimasem. Din Turda ne ţinem după indicaţia GPS-ului pentru a ajunge la Petreştii de Jos. Ieşirea din Turda se face pe un drum cu specific pur românesc, adică plin de gropi, crăpături şi alte elemente ce-ţi dezvoltă atenţia la volan şi-ţi duc dracului bucşele.
Ieşim din oraş şi după câţiva km trecem pe sub mica bucăţică de autostradă de 40 şi ceva de km, marea realizare a regimului Băsescianură în opt ani de dictatură. Imediat după ce se trece pe sub "autobahn-ul" mioritic dăm peste un giratoriu. La dreapta, după 10km, Petreştii de Jos. Trecem pe lângă o balastieră sau ce dracu o fi ingineria aia, alternând porţiuni de drum asfaltat cu porţiuni de drum complet pavat cu gropi. Intrăm în Petreştii de Jos, iar la zece metri de locul unde drumul coteşte brusc dreapta se află pe partea stângă un drumuleţ de ţară, neasfaltat, care ne scoate din sat şi pe care, urmându-l vreun kilometru, ajungem la locul unde se lasă maşinile. In parcare ne întâlnim cu Andrei Done, Rose Octavian şi Viorica, oameni cu care ne întâlnisem si la Veliko, de Paşte.
Peste râu de locul de parcare se află curtea unde putem campa şi unde observăm că mai sunt câteva corturi. Eu şi Mihai punem cortul, Dana, de frica căpuşelor, preferând să doarmă în maşină.

A doua zi ne trezim devreme. De data asta chiar pe la un opt jumătate, ceea ce nu ne este caracteristic, dar soarele stralucea bine de tot şi cortul se cam încălzise.
Pe-afară forfotă mare. Ii recunosc pe Cătălin Pobega, Silvia Murgescu şi Ioana, restul mişunătorilor matinali nefiindu-mi cunoscuti. Preparăm ceva de mâncare şi-o ciocolată caldă, schimbând câte-o vorbă cu cei ce cunosc zona pentru a culege informaţii despre trasee.

Pentru astăzi pusesem ochii pe Turnul Ascuţit. Mai precis Creasta Ascuţită din Turnul Ascuţit. Aflăm de la un tip foarte de treabă că traseul e lejer exceptând prima lungime unde sunt ceva paşi mai dificili, dar că, dacă nu putem la liber, avem posibilitatea de a ne trage de cuie. Bun. Dacă-i bine pitonat atunci nu-s probleme. Ne luăm echipamentul şi plecăm spre traseu.

Pentru a ajunge la baza traseului trebuie să trecem râul în apropierea Şipotului Cheilor, un mic pârâiaş ce vine dinspre dreapta, apoi să urcăm un grohotiş cam enervant, numit Zuruşul Lung. Eu aleg pentru traversare metoda "salt mortal ecologic". Adică dibuiesc cei mai apropiaţi doi bolovani si ţuşti. Ori reuşesc ori voi face baie si voi stârni hohote de râs. Din fericire reuşesc. Dana alege metoda mai puţin ecologică. Adică se descalţă şi trece direct prin apă. Cu această ocazie anunţ amatorii de pescuit la păstrăv să nu-şi mai piardă vremea pe râul Hăşdate. Mihai optează, după lungi calcule, pentru varianta mea, nu de alta, dar daca işi băga ăsta picioarele în râu mureau şi peştii din deltă.
Odată traversat râul începem urcuşul pe grohotiş după principiul un pas înainte doi paşi înapoi, mergând paralel cu Turnul Despărţitor. În partea de sus a acestuia cotim dreapta şi după câţiva metri ajungem la baza peretelui Turnului Ascuţit unde ne echipăm şi pornim la atac.

Hai baiatu'... curaj

Na c-ai reusit

Descriere treseu:
LC1 -Începe cu câteva trepte de iarbă şi piatră apoi continuă cu o fisură oblic-dreapta după care revine puţin spre stânga pe o faţă cam lipsită de prize cotată cu gradul 7-. Aici sunt două inele mari, de fier, prinse de un cui. Nu aici este regruparea, deşi aşa ar părea. Se urcă vertical vreo zece metri apoi oblic dreapta încă pe-atât, ajungându-se în prima regrupare după vreo 45m de la baza peretelui. Regruparea e bine asigurată. Pe lângă cuiele clasice se află şi câte o plăcuţă metalică solidă, cu inel, prinsă de stâncă în două puncte.

LC2 -Începe puţin oblic-dreapta apoi câţiva metri în sus după care se traversează o placă spre dreapta. De aici se urcă vertical, oarecum stânga până în cea de-a doua regrupare.

LC3 -Pleacă pe o brână înierbată, ascendent stânga, urcându-se apoi o placă spre o a doua brână, iar spre finalul lungimii se iese pe muchia crestei. Aici pot apărea probleme datorită friabilităţii zonei. De la pietre mici ce fug pe sub picioare la bolovani mari care stau aşezaţi într-un echilibru precar aşteptând mâna neatentă care să-i trimită spre fundul cheilor. Totul se termină la a treia regrupare, comodă şi aceasta şi bine asigurată.

LC4 Pleacă din regrupare vertical prin dreapta, fix pe muchie. Cuiele nu se văd din dreptul regrupării lăsând loc de dubii asupra continuării traseului, mai ales că spre stânga se află o brână de iarba destul de înşelătoare. Se urcă vertical pe niste placi cu fisuri largi apoi se ţine muchia crestei până la o regrupare incomodă. Aceasta se află pe o placă puţin înclinată spre dreapta iar cuiele se află la buza acestei plăci. Dacă stai în ham un picior e pe placă şi altul în aer. Dacă stai pe placă ai asigurările spre dreapta. Placa e şi ea aplecată puţin spre dreapta aşa că disconfortul e la el acasă. Nu înteleg de ce n-au pus regruparea pe brâna din stânga unde e şi loc berechet şi placă solidă pentru spituri.

LC5 -Se desfăşoară tot pe linia crestei. Cred că am depăşit fără să-mi dau seama locul regrupării cert e că m-am trezit că nu mai dau de cuie şi mai aveam şi puţină coardă, aşa că am regrupat într-o porţiune largă a crestei la un anou şi o nucă.

LC6 -Continuă pe o muchie relativ orizontală, cam ca şi Creasta Ascuţită din Colţii Morarului şi pe a cărei parte dreaptă se află câteva trasee de escaladă. Cuie sunt puţine. Spre finalul acesteia se descaţără o porţiune de vreo zece metri până într-o mică strungă sau se face rapel scurt după ultimul cui găsit aflat cu puţin înainte de porţiunea descendentă.

De aici strângem corzile şi urcăm pe trepte de iarbă până la Crucea Sânduleştilor sau Crucea Sandului (am găsit ambele variante). Puţin în stânga crucii se coboară spre partea superioară a unui vâlcel urcându-se apoi în platou de unde se urmează marcajul ce ne conduce la locul de corturi.
Seara îşi face apariţia şi Dorian care se pare că ne cam urmăreşte în ultima perioadă. Stăm la o vorbă asortată cu mici, bere, vin... unii mai puţin alţii mai mult după posibilităţi, după capacităţi...