Buila - Creasta Fotoreporterului si Pestera cu Lac (11-13mai)

Se pare că anul acesta vremea e cam capricioasă. Nu că-s superstiţios, dar duminică, pe 13, se anunţă ploi. Na noroc pe noi. Dar lasă c-o fentăm noi cumva. Zis şi făcut. Ca să ne bucurăm de două zile cu vreme bună, respectiv vineri şi sâmbătă, plecăm de vineri dimineaţă. Eu, Angi, Dana, Rosemarie şi Radu.

Ajunşi la Cabana Cheia ne echipăm repede şi-o tulim spre Santinelă unde sperăm să facem Hornul Îngheţat. Fac echipă cu Dana şi Angi, iar Rose şi Radu, adică echipa RR, pleacă spre un traseu mai lejer, respectiv Mignon.

Prima lungime se desfăşoară pe un diedru până pe un mic prag. Aici regrupez şi studiez următoarea lungime. Nu prea am chef de mers mai sus aşa că pun o manşă pe care se dau şi fetele. Apoi pun o manşă pe un traseu alăturat, Bachus parcă, pe care ne dăm de mai multe ori. Între timp echipa RR revine din Mignon şi urcă o lungime din Traseul Incepătorului. Rose se dă şi ea pe diedrul Hornului Îngheţat după care, lăsându-se seara, plecăm spre locul de corturi pentru a le instala. La cabană lume multă şi continuau să tot vină. Noaptea a fost zarvă mare, gălăgie de de-abia puteai dormi.

De-o viata adunate....

pregatire la baza Hornului Inghetat

Intrare in Hornul Inghetat

Prima lungime din Hornul Inghetat

pababibaaa....

Rose

Radu filand-o pe Rose pe Traseul Incepatorului

Angi in "Bachus"

La o ceasca de ceai sau cafea cu veselie

coana angelica si coana mare....

Dimineaţă ne trezim, gustăm ceva şi plecăm spre Creasta Fotoreporterului. Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lângă Santinelă până în Şaua Santinelei unde, în partea stângă a acesteia, găsim denumirea traseului scrisă cu vopsea roşie.
-Intrarea în traseu se face pe mici prispe de iarbă asigurând preventiv după un mic colţ de stâncă. Se urcă câteva praguri până într-o şa unde am regrupat după un copac. Pe această lungime am găsit un singur piton.

Creasta Fotoreporterului

Intrarea in traseu

Prima regrupare

-A doua lungime pleacă din şa pe o muchie cu blocuri de stâncă, unele dintre acesta fiind cam instabile. Duc această lungime până pe o placă unde se află un piton, de fapt un cornier, bătut vertical (singurul pe această lungime) şi de unde se coboară într-o mică strungă.

cea de-a doua lungime

Spre Cheile Cheii

Rose in doua regrupare, eu plecand pe a treia lungime

-A treia lungime urcă din strungă pe o placă verticală, pas asigurat cu un piton P. Imediat mai sus se trece cam un metru spre stânga locu unde eu am preferat să mai asigur o dată după un mic colţişor, apoi se urcă pe o faţă brăzdată de două fisuri înierbate. În partea de sus a fisurii din stânga se află un piton bătut cumva de jos în sus şi care s-a mişcat serios când am tras de el, aproape ieşind.
După trecerea acestui pasaj am cotit stânga urcând pînă la un mic ţanc de unde am făcut o mică traversare apoi un mic urcuş dreapta până la câţiva copaci unde am şi regrupat căci, deşi nu trecuseră mulţi metri de la plecare, coarda făcea un mare zigzag fiind foarte greu de tras.

Inceputul lungimii trei

Angi si Dana in mica strunga de unde incepe lungimea a treia. Deasupra lor e primul piton.

Pitonul problema. Iese daca e tractionat in jos, adica exact asa cum ar fi daca ai pica in el :)))))

pe a treia lungime

In a treia regrupare

A treia regrupare

-A patra lungime pleacă pe muchie, dacă se poate spune aşa, depăşeşte un mic ţanc apoi coboară pe partea dinspre stînga a crestei mergând paralel cu aceasta. Am făcut această lungime foarte întinsă, de 70 de metri, pentru a regrupa la mişte mesteceni mai solizi. Am asigurat doar o singură dată după un colţ de stâncă.

a patra lungime

A patra regrupare

Angi in a patra regrupare

-A cincia lungime urcă pe o faţa brăzdată de fisuri înierbate până la un mic diedru pe care îl ocolesc prin stânga, pe lângă un copac uscat, urcând apoi o treaptă nisipoasă cu jnepeni, de unde fac dreapta şi regrupez cu anou după un bolovan mare. Această lungime este destul de sinuasă ducând la o mare frecare a corzilor.

in a cincia regrupare

A cicia regrupare

-Pe lungimea a şasea plec spre dreapta ocolind un mesteacăn după care cotesc stânga urcând o placă puţin înclinată. Am continuat fix pe creastă pînă când aceasta se termină cu o porţiune verticală. Probabil că se poate descăţăra dar, neavănd asigurări, mă întorc şi ocolesc creasta pe partea stîngă, coborînd câţiva metri apoi făcînd dreapta pe o traversare pe sub creastă. Merg pînă la o şa largă unde regrupez după nişte pomi.

Pe lungimea a sasea, putin inainte de regrupare

A sasea regrupare

-A şaptea lungime plecă pe o faţă ceva mai înclinată, prin partea draptă a acesteia, iar mai sus ocoleşte un bolovan prin stânga apoi urcă spre dreapta până pe muchie. De aici se descaţără puţin spre o placă înclinată pe care se urcă oarecum la aderenţă. Dup depăşirea acestui pas se ajunge pe o placă înclinată unde sunt trei pitoane, două dintre ele fiind legate cu o buclă de coardă groasă. De la placa urcată la aderenţă, în loc să se urce pe linia crestei, se poate ocoli spre dreapta pînă se întâlnesc două asigurări solide, o ancoră chimică şi un spit. De aici avem o frumoasă privelişte asupra ultimei porţiuni, partea cea mai dificilă a traseului, hornul ce duce spre Poiana cu Mesteceni. Pentru a ajunge la horn se rapelează vreo 10-15 metri până într-o strungă de unde începe următoarea lungime.
Din păcate renunţăm aici la continuarea traseului căci, nu foarte departe, se buluciseră nişte nori din care se scurgeau ceva ploi, iar imaginea unui horn ud nu-mi surâdea deloc, mai ales că nu eram sigur de cum e asigurat hornul.

A saptea regrupare. Cea de unde se rapeleaza pana in strunga si de unde noi ne-am retras

Ultima portiune pe care noi nu am facut-o.

Aşadar, rapelăm spre dreapta vreo 35 de metri până la un mesteacăn de unde, pe o mică brână, ajungem în penultima regrupare, cea dintre lungimile 6 şi 7. De aici coborâm vâlcelul ce ne duce spre pădure de unde prindem o potecuţă pe care o urmămpînă în Şaua Santinelei, având mereu pe partea dreapă creasta.
Ajunşi la baza Santinelei, pentru că ploaia nu venise, ne oprim să mai urcăm o lungime din Diedru cu Brazi.

toporasi

Rapelul de retragere

oposum de padure

Pe Diedrul cu Brazi

Ca tot furam azi pe Creasta Fotoreporterului...

Şi uite-aşa, tot dându-ne, le lăsă pe nesimţite înserarea. La lumina frontalei strângem manşa pusă şi ne retragem la corturi unde dăm peste puhoi de lume. Evident că toată noaptea a fost iarăşi gălăgie numai că, de data asta, am dormit relativ bine datorită oboselii acumulate peste zi.
Duminică dimineaţă ne trezim sub un plafon de nori gri, mohorâţi, foarte joşi şi care nu anunţau altceva decât ploaie. Strângem repede corturile şi bine facem căci, la câteva minute dupa ce terminăm de împachetat, începe să plouă. Ne băgăm într-un foişor acoperit unde bem cafea caldă şi jucăm table.

atentie la Dana ca triseaza...

coltari, pitoane, pene si alte elemente arhaice

sase sase....

hai cu martzul...

am prins-o trisand pe Dana...

oposumul de padure dupa ce-a mancat ciuperci

După ce se mai potoleşte ploaia, conduşi de Cristi, mergem să vizităm Peştera cu Lac... Verde.
De la cabană coborâm până la râu pe care îl traversăm continuând să mergem în aval câteva sute de metri până ce dăm de un grohotiş. Urcăm pe acesta până ce, pe partea dreaptă, dăm de intrarea în peşteră.
Intrarea se face pe burtă sau, pentru cei cu muşchi, un fel de mers în patru labe în poziţia de făcut flotări. După câţiva metri galeria devine accesibilă pentru mers normal. Peştera are câteva galerii, una dintre acestea ducând la un lac cu o culoare verde smarald. Galeria continuă dar necesită echipament special.

La intrarea in Pestera cu Lac

Intrarea in pestera

galeria ce duce la lac

o noua specie de oposum... de caverna

Radu, Rose, Cristi, Dana
eu si Angi

porcusorii

Genesis

După ce am vizitat atât cât se poate vizita doar la frontală, fără alt echipament, ne-am întors la cabană plecâd apoi spre Bucureşti.

melc homeless

un pui de melc de vreo 6 mm

La final tin sa multumesc tuturor membrilor echipei pentru fotografiile puse la dispozitie.