Lupul cel Rau (5B, 6 A0, 7-)

Lupul cel Rău. 5LC, 5B, 6 A0, 7-

Revenim din Dolomiţi cu chef de cocoţ, însă sîmbătă lucrez aşa că, pentru duminică, ne orientăm spre un traseu relativ apropiat şi accesibil. "Lupul cel Rau" ne făcuse cu ochiul în timp ce urcasem pe Muchia Căprioarei. O echipă era atunci în el, iar fata ce era secund a cam picat în ultima lungime drept pentru care am avut ceva reţineri dacă să intru sau nu în acest traseu. Dar vazînd-o pe Angi foarte entuziastă şi convinsă că nu voi avea probleme ne hotărîm să-l încercăm.

Ca să nu pierdem vremea, şi aşa puţină, plecăm de sîmbătă noaptea spre Cheile Rîşnoavelor unde ne aşteaptă Mihai şi Dana care urcaseră pe Muchia Căprioarei.
Din Ploieşti îi pescuim pe Ruxache şi Andrei aceştia avînd şi ei gînduri de cocoţ prin zonă.

Ajungem tîrziu în Poiana Inului, punem corturile şi ne băgăm la somn cu gîndul la urs. Gandul meu zboara repede şi rămîne pe alte meleaguri căci adorm instant şi pînă dimineata puteau să ma tragă urşii afară şi să mă tîrască prin poiană că tot nu m-aş fi trezit.

Ne trezim devreme. Eu primul, cu gîndul să-mi testez noul apărăţel foto de buzunar, restul încă moţăind, dar nu prea mult.

de la stînga la dreapta: Muchia Caprioarei, Muchia Iepurasului si Muchia Lupului cel Rau

Traseul "Lupul cel Rău" se află în Peretele Animalelor din Postăvaru şi este cotat ca avînd gradul 5B cu pas de 7- la liber. Lungimile de coardă sunt relative acestea fiind mai scurte sau mai lungi după cum preferă fiecare. Noi vom intra în el în două echipe: eu cu Angi şi Mihai cu Dana.

Pentru a ajunge la traseu se urcă prin Poiana Inului, iar în partea superioară a acesteia se prinde o potecă ce urcă pe un vîlcel larg. Undeva mai sus, înainte de a ajunge la perete, poteca coteşte dreapta urcînd lin. În locul în care poteca se apropie foarte mult de perete găsim şi intrarea în traseul nostru, marcată cu vopsea neagră la baza acestuia pe o mică muchie ce se prelugeşte spre padure.

Mai jos am ataşat două schiţe ale traseului la rezolutie mare. Una grafică şi una în care am suprapus o fotografie a Peretelui Animalelor pentru o mai buna vizualizare a traseului.

Topo Lupul Cel Rau

Lungimea 1 - Traseul începe prin stînga muchiei pe care e scris numele, pe un mic hornuleţ, iar după vreo două asigurări traversează pe dreapta urmînd muchia. Pe primii 15-20m stînca este cam murdară şi neaderentă apoi totul este ok.

După vreo 20-25m întîlnim o porţiune mai verticală şi cu prize mai puţine ce ne obligă la o mică traversare spre dreapta, de vreo 3m, loc unde dăm şi de o primă regrupare intermediară. De aici urcăm puţin spre stînga revenind la linia iniţială pe care urcăm încă vreo 8-10 metri printr-o porţiune puţin mai înierbată pînă la o altă regrupare intermediară peste care noi, avînd corzi de 60m, am sărit. De aici se prinde linia unui diedru, iar la terminarea acestuia se face o mică traversare stînga, peste muchie, regrupînd la un spit şi două cuie.

Hornul diedru pe care incepe traseul

In prima lungime. Sub mine si putin in dreapta e prina regrupare intermediara

Prima regrupare

Lungimea 2 - Pleaca din regrupare în sus pe o faţă cu prize suficiente ajungînd după vreo 20 de metri la o porţiune înierbată unde se află o regrupare intermediară pe care o sărim. De aici se urcă vertical o fisură puţin înclinată spre dreapta care are în partea superioară o mică surplombă ce se trece destul de uşor. După surplombă regrupăm pe o platformă unde avem două spituri şi patru cuie.

In a doua lungime

Ruxace si Andrei in Muchia Caprioarei

A doua regrupare.

Lungimea 3 - Se face o mică traversare descendentă spre stînga, vreo 2m, pentru a prinde linia unui diedru-fisură de cîţiva metri pe care urcăm vreo 10-12m pînă la o regrupare intermediară. De aici traseul urmează vertical un diedru mare cu o fisură largă şi numai bună de urcat în bavareză. După vreo 10m, datorită lipsei prizelor în diedru, suntem nevoiţi să trecem spre dreapta, peste muchia diedrului, pentru a ne folosi de prizele mult mai bune aflate aici. Revenim în diedru după vreo 4-5m urcînd pe acesta pînă pe un prag de piatră aflat la baza unei arcade mari. Aici dăm peste o regrupare nu tocmai bună, dar pe care o putem sări, traversînd spre stînga vreo 5-6m pînă la o altă regrupare ceva mai comodă, la un spit şi trei cuie. Traverseul intersectează linia traseului Diedrul Corbilor ce continuă pe diedrul format de arcada uriaşă ce se ridică deasupra naostră

Atenţie! Din regruparea intermediară şi pînă la regruparea comodă se mai asigură o singură dată la piton bătut vertical într-o fisură aflată pe o placă puţin înclinată, piton care, dacă e tracţionat în sus, iese.

In a treia lungime

A treia redrupare de dupa traverseul din LC3. Pitonul in care e asigurata coarda verde iese daca e tractionat in sus

Angi pe lungimea 3

Angi si Mihai pe lungimea trei

Putina odihna nu strica...

Lungimea 4 - Se traversează stînga şi se prinde un mic diedru de vreo 5-6m din care am ieşit spre dreapta puţin mai sus de jumătatea lui pentru a profita de prizele bune de pe muchia din dreapta. De la ieşirea din diedru urcăm diagonal dreapta pînă la baza diedrului de sub arcadă urcînd pe acesta vreo 3-4m apoi traversăm spre stînga 4m, descendent 1m, apoi orizontal stînga încă vreo 8-10 metri după care urcăm vreo 8 metri pînă în regrupare. Aici avem un spit şi trei cuie.

Inainte de a urca cei 8m pînă la regrupare se poate vedea spre stînga,la vreo 7m , un piton mare. Iniţial am crezut că pe acolo e traseul dar nevăzînd cuie mai sus de acela am preferat să nu mă duc către el, urcînd pe linia fisurii din ultima lungime pană sub aceasta, loc unde am dat de regruparea ce nu e vizibilă de pe linia traverseului.

Primul diedru din LC4 in stanga, iar eu intru pe al doilea diedru

Dana in LC3

Mihai si Angi in regruparea 3

Regruparea 5

Dana pe ultimul diedru din LC4 si traversarea spre stanga

Lungimea 5 - Din regrupare se pleacă în sus pe o fisură mai tăricică ce are o surplombă în partea superioară. Aici se află şi pasul cheie al traseului, cotat cu 7-, deşi aş putea spune că diedrul din lungimea a treia mi s-a părut mai de anduranţă. Pasul cheie nu e foarte dificil, dacă stai să-ţi calculezi mişcările, el ieşind cu o mişcare mai mult de poziţionare decît de forţă. Bine, pe mine m-au ajutat şi cei 1,82m astfel că am putu să prind o priză aflată ceva mai sus. După depăşirea acestui pasaj traseul pierde din verticalitate ieşind într-un mic horn cu bolovani şi iarbă pe care îl urmăm în sus pînă la nişte jnepeni, ieşind din traseu spre dreapta şi regrupînd la un copac.

Corzile pe ultima lungime

In regruparea din Caprioara

O nectarina zemoasa dupa traseu ... ca premiu

se apropie toamna

Retragerea: Pentru coborîre se urcă diagonal dreapta pînă se ajunge la ieşirea din Muchia Căprioarei şi Muchia Iepuraşului de unde se coboară pe potecă sau se traversează pe curbă de nivel pînă prindem aceeaşi potecă, dar varianta asta mi s-a părut mai complicată datorită pantei destul de înclinate şi frunzelor alunecoase.

asteptand cealalta echipa

"Lupul cel Rău" este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am parcurs pînă acum cu o căţărătură frumoasă şi sigură fiind bine asigurat, iar roca, exceptînd partea murdară de la bază, este aderentă şi compactă cu foarte puţine zone friabile. Diedrul din lungimea a treia este un adevărat deliciu.