I travel for travel's sake: Basarbovo - Primul cocot pe 2013 (10 martie 2013)

duminică, 24 martie 2013

Basarbovo - Primul cocot pe 2013 (10 martie 2013)

Ardem de nerăbdare să ieşim la cocoţ numai că vremea nu ne-a lăsat pînă acum.
Duminică, însă, se anunţă vreme bună după ora 10.30 aşa că nu mai stăm pe gînduri şi plecăm repejor dpre Basarbovo. Ajungem pe la ora 10 şi observăm două corturi şi nişte maşini cu număr de Romania. Hm, alţii au venit de ieri. Cît despachetăm noi echipamentul încep să iasă la lumină ocupanţii corturilor, nimeni alţii decît Octavian Ceama şi Viorica, Andrei Done şi Andreea Corodeanu, Dorian şi Ana. Ne salutăm, mai schimbăm o vorbă, o impresie despre vreme, mai ales că începuse să picure, dar, după cum anunţaseră pe site-urile meteo, urma să se însenineze în curînd. Aşa a şi fost. Ploaia nu a durat mai mult de 20 de minute, iar în depărtare se vedea un petic de cer albastru ce se apropia de noi.

Mă echipez repede, nerăbdător să caţăr primul traseu pe acest an. Am eu unul pe care nu l-am făcut pînă la capăt anul trecut, White Balance-gradul 6, aşa că direct la el mă duc. Şi-l fac fără nici un fel de probleme. Angi mă urmează şi ajunge sus destul de dezamăgită de forma în care se află. Rapelăm şi trecem la un alt traseu pe care nu reuşisem să-l fac cu un an în urmă - Hilti 7+. De data aceasta toate merg lejer pînă la ultimul pas dinaintea topului. Cum o dădeam cum o răsuceam nu găseam poziţia din care să mă salt. Pînă la urmă, cu o mică forţare, a ieşit şi ăsta.

Vine rîndul unui traseu aflat pe muchia peretelui din stînga. Un traseu ce pleacă cu o mică surplombă. Aici am avut ceva emoţii în partea superioară căci, neştiind unde e topul (acesta are o singură ancoră) am trecut de el şi m-am trezit că nu mai găsesc nici o asigurare. Nici la stînga, nici în sus, nici la dreapta. Urc pe un prag apoi o iau diagonal stînga şi, la vreo trei metri jumătate de la ultima asigurare, dau de o ancoră din alt traseu, ascunsă după muchia din stînga a peretelui. Asigur şi simt că mi se ia o piatră de pe inimă. Continui pînă pe vîrf unde regrupez în topul traseului Raw sau Carp (cele de după colţ, pe o mică potecă ce urcă). Sunt surprins că vrea şi Angi să vină şi ajunge chiar repejor. Rapelăm pe linia traseului în al cărui top am ajuns căci pe unde urcasem nu puteam. Coarda de 60m nune era suficientă.

Ajunşi jos Angi vrea să se dea cap pe traseul pe care rapelasem aşa că o filez bucuros că şi-a făcut curaj să încerce. Încearcă şi ajunge sus fără nici un fel de probleme apoi mă ia şi pe mine secund. Brrr, ce senzaţie ciudată e să urc secund.

După ce ne dăm jos îmi încerc puterile pe o linie scurtă de la peretele din dreapta. Cred că Dynamic Range de grad 6.

Cît ne-am dat noi, Mihai şi Dana au făcut şi ei o serie de trasee, cam aceleaşi pe care le-am făcut şi noi. S-a lasat noaptea şi am rămas ultimii. Ne-am strîns echipamentul şi am plecat spre casă mulţumiţi de prima ieşire la stîncă de anul acesta.

Mai jos o serie de poze, unele dintre ele făcute de Octavian, Andreea sau Dorian, motiv pentru care le multumesc pe această cale încă o dată.