Fisura Insorita 5A, 5LC, 7+, 6+A1

Pentru ca la sfîrşitul săptămînii nu se anunţă o vreme prea bună, aşa cum, de altfel, ne-am obişnuit, ne luăm două zile libere în timpul săptămînii pentru a da o tură în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe. Numai că, socoteala de acasa nu se potriveşte cu cea de la perete şi, datorită unor neîntelegeri şi a lipsei comunicării, Mihai şi Dana rămîn cu impresia că noi nu mai mergem, drept pentru care nu işi iau liber. Fără ei renunţăm la ideea de a intra în Lespezi şi ne orientăm spre alte trasee.

Ajunşi la refugiu întîi şi întîi tragem un mic pui de somn la soare. Nu mult căci soarele se piteşte în spatele unei pături de nori ce avea să nu mai plece toată ziua. Imediat cum se lasă frigul ne trezim din moţăială şi încercăm să decidem ce traseu să facem ca să nu pierdem ziua.

Păi, dacă tot e frig afară şi soarele nu vrea să se arate măcar să facem noi o însorită, ne gîndim, aşa că asta să fie.

inca e zapada pe Valea Costilei

Batranul Refugiu

Fisura Însorită ne atrăsese atenţia încă de cînd căţărasem Hermann Buhl. Părea un traseu cu o intrare dură ce nu prea îmi dădea nici o şanşă.
Ne pregătim la baza traseului aruncînd din cînd în cînd căte o privire asupra intrării. Pare grea, dar, din fericire, e şi foarte bine asigurată.

Topo Fisura Insorita

LC1 - Pleacă pe o mică placă apoi prinde un diedru uşor înclinat spre stînga şi puţin surplombat pentru ca, după terminarea acestuia, să cotească stînga, uşor ascendent, pe o fisură înclinată. După cîţiva metri prinde o fisură verticală uşor înclinată spre dreapta, fisură pe care o urmăm pînă sub un bolovan unde regrupăm. Unii preferă să treacă peste această regrupare şi să meargă pînă la următoarea. Noi am regrupat aici căci Angi atot auzea foşnete prin jurul ei şi nu dorea să mai stea singură jos.

Lungimea asta nu are mai mult de 20 de metri. Diedrul de la intrare e cotat cu 7+, dar e foarte bine asigurat. Mi-a ieşit doar cu prizele naturale însă odihnidu-mă în cuie. Regruparea e cu ancoră chimică şi pitoane. Ancorele, din păcate, sunt prost montate. Găurile nu au fost protejate cu răşină astfel că se vede în interior iar apa, bacteriile şi timpul nu se stie ce efecte vor avea asuprea adezivului.

Intrarea in Fisura Insorita

Fisura Insorita - pe prima lungime

a doua parte a LC1

un piton pansonat

LC2 - Pleacă spre dreapta peste un prag apoi urcă vertical prinzînd un diedru continuat de o placă ce ne duce spre regruparea aflată lîngă un fel de ţanc. Dincolo de acest ţanc, spre dreapta, se află regruparea din Fisura Răsucită. Lungimea este uşoară şi o estimez pe la un 5+/6- şi o lungime de vreo 20 de metri.

Fisura Insorita - LC2

O ancora montata aiurea, fara rasina de protectie la suprafata

LC3 - Pleacă din regrupare pe peretele din stînga, vertical, vreo doi metri apoi se face o traversare orizontală spre stînga, vreo 3 metri, peste o placă ceva mai lipsită de prize. Aici este un pas cotat cu 6+. La finalul traversării urcăm vertial stînga pe o fisură uşurică pînă pe un prag unde se află o altă regrupare intermediară. De aici urcăm vertical pană la baza unei serii de praguri surplombate ce urcă ascendent stînga. Pragurile respective sunt cotate cu gradul 6+. Pe ultimul prag am urcat cu ceva emoţii căci cuiul de asigurare, o ţeavă cu inel, e căzută într-o fisură dintre prag şi peretele din dreapta. După trecerea pragurilor urmăm o fisură largă, înierbată, ce ne duce spre nişte jnepeni, apoi, după vreo 5 metri de traverseu orizontal stînga, regrupăm la un copac foarte solid. Lungimea aceasta o estimez la 45m şi recomand folosirea de bucle lungi căci sus, înainte de a ajunge la copac, corzile freacă destul de mult.

De aici traseul mai continuă cu cîteva lungimi uşoare noi preferînd să ne retragem căci noaptea se apropia cu repeziciune.

LC3 - putin mai sus de portiunea cu traverseu

LC3 ( LC4 daca nu sarim o regrupare intermediara)

LC3 - de pe pragurile de sub arcada

R3 la copac. De aici am rapelat.

Retragerea după aceste lungimi se face prin două rapeluri. Primul de 20m ne duce pe ţancul unde se află prima regrupare din Hermann Buhl. De aici facem un al doilea rapel de 40m. Dacă nu avem corzi suficent de lungi se poate proceda la un rapel intermediar de pe prima lungime din Hermann Buhl, aceasta fiind echipată cu ancore chimice.

Ar mai exista şi o variantă pe care nu am probat-o şi anume din regruparea din HB să continuăm pe a doua lungime a acestuia cu traversarea descendentă stînga pînă în cel mai de jos punct. Acolo se află o ancoră chimică din care putem rapela, doar că nu stiu foarte bine cîţi metri. La o primă vedere par a fi în jur de 25m.

Am revenit la refugiu unde am stat pînă tîrziu bucurăîndu-ne de liniştea din jur.

Las' ca pun eu piciorul si pe Picatura...