Muchia Vulcanului 5LC, 4B, 6+

Traseul Muchia Vulcanului 5LC, 4B, 6+

După cum spuneam în precedenta postare, ne-a luat mai bine de o oră să dibuim poteca ce ne duce spre zona Muchia Vulcanului-Peretele Brînelor aşadar, fiind deja cam tîrziu pentru un traseu greu, am renunţat la planul iniţial de a aborda traseul Sherpa şi am ales un alt traseu uşurel, Muchia Vulcanului. La baza traseului se ajunge urcînd din partea stîngă a ultimei poieni, ce precede păduricea de la baza peretelui, pe o potecuţă ce se află în apropierea unui bolovan de stîncă pe care se află un marcaj turistic. Dacă în poiană ne abatem spre dreata, spre mijlocul peretelui, vom da de alte potecuţe care, însă, nu conduc la traseul nostru.

Tot pe această potecuţă se ajunge şi la traseele Ang Babu, Babu Chiri, Sherpa, Cumulus, Nimbus şi încă vreo cîteva.

Muchia Vulcanului este un traseu numai bun pentru relaxare, asta dacă nimereşti linia traseului căci, contrar denumirii, acesta nu urmăreşte muchia propriuzisă. Plecarea este spre extremitatea stîngă a peretelui,.

topo Muchia Vulcanului

 

LC1 - Pleacă vertical vreo cinci sau şase metri pînă la prima asigurare apoi deviază ascendent stînga pentru ca apoi să urce vertical spre un mic hornuleţ uşor surplombat dar care se trece foarte uşor. După acest obstacol mai important ne orientăm ascendent dreapta ajungînd în regrupare după vreo opt metri. Regruparea e oarecum la dreapta muchiei, pe un mic prag şi e cu pitoane. Lungimea are 35m şi pas de maxim 6+ la surplombă.

Plecarea pe LC1

LC2 - Continuă prin dreapta muchiei depăşind o mică surplombă apoi iese în creastă, mergînd pe aceasta pînă în regrupare. Această lungime pare pe alocuri mai friabilă sau că are bolovani ce nu inspiră încredere aşa că trebuie parcursă cu puţină atenţie, nu apucînd orice ne iese în cale. Lungimea are 37m şi maxim gradul 6. Regruparea este la două cuie, dar eu am mai pus un frend pentru siguranţă.

Plecarea pe LC2

 

LC3 - Continuă ascendent depăşind un mic hornuleţ apoi cîteva praguri presărate cu iarbă după care un alt mic hornuleţ de la care, după vreo opt metri, ajungem într-o regrupare comodă, cu pitoane şi un spit. Lungimea are 37m şi maxim gradul 5-.

LC3

Pe LC3 după primul hornuleţ

LC3 vazuta din R3

Dana pe LC3

 LC4 - Se traversează dreapta, peste muchie, prinzînd o fisură largă, înclinată spre dreapta, plină cu iarbă. Se urcă pe acesta pînă cînd se ajunge pe un prag mare aflat sub o arcadă, loc unde se regrupează la pitoane, dar şi la o ancoră de rapel. Regruparea e notată cu vopsea roşie cu R4. Lungimea are 20m şi maxim gradul 6+ în prima parte a fisurii înclinate.

fisura largă cu iarbă de pe LC4 ce pleaca în dreapta regrupării R3

 

ATENTIE!

Deasupra R3, undeva mai sus, pe o faţă verticală cu o mică fisurică se observă o linie de pitoane, linie foarte vizibilă şi spre care te duci glonţ, aşa cum am făcut eu, dar aceea nu e linia traseului nostru.

Aşadar, eu am plecat din regrupare şi, văzînd linia aceea de pitoane care continuă vertical şi oarecum logic pentru un traseu numit "muchia vulcanului", m-am îndreptat către ea. Am continuat vertical pînă pe un ţanc unde începe faţa verticală cu fisurica cusută cu pitoane, unul dintre acestea foarte mare şi bun de priză de picior.

M-am dus în forţă gata să încerc acea porţiune la liber, dar, ajuns pe ţanc, după primii metri lejeri, îmi dau imediat seama că sus e ceva cam mult peste ceea ce pot aşa că am scotocit prin tolbă şi am scos scăriţele. Totul decurge normal pînă cînd pun scăriţa în ultimul piton vizibil şi mă salt în ea. De aici canci pitoane, canci prize, iar pînă la un prag cu iarbă mai erau vreo 5m. Faţa verticală, foarte uşor căzută şi acoperită cu lichean nu mă îmbia deloc la o forţare a trecerii. Oricît m-am zbătut acolo nu puteam nici tehnic, dar nici psihic, să mă ridic pe acea faţă, cu picioarele la aderenţă, pe licheni, şi cu mîinile ţinîndu-mă de nimic. Eram bulversat căci în schiţa traseului era trecut gradul 6+ ca pas maxim ori aici cred că se întrezărea ceva pe la gradul 8 la liber, poate şi mai sus, doar că nu prea am eu experienţa acelor grade ca să pot comenta.
 

Lumea în regrupare începuse să intre şi ea la idei şi mă întreba dacă nu cumva traseul o lua spre dreapta, iar eu răspundeam răspicat că de ce ar lua-o spre dreapta cînd fix pe muchie e linia de pitoane şi traseul ar trebui să fie, teoretic, pe muchie?! Şi cum stăteam eu aşa, în impas, Mihai şi Angi se tot chiorau spre dreapta spre o altă variantă şi numai ce-i aud zicînd "auzi, nu cumva acolo sus scrie R4 cu roşu?". Şi imediat se apelează la aparatul foto cu care se face un zoom ce ne confirmă că R4 era mult în dreapta faţă de locul unde mă aflam eu acum.

Urmează manevre de rapel, renunţarea la o za rapidă, special cărată pentru astfel de momente, şi traversarea spre fisura largă şi înclinată din dreapta.

porţiunea de artificial care nu e din traseu

din R3 NU se urcă în sus

Inaintea pasului de artificial

Si dă-i şi luptă....

şi dă-te jos c-ai luat-o aiurea

 

LC5 - Pleacă din regrupare vertical pe lîngă o arcadă aflată pe stînga apoi cinci metri mai sus traversăm un metru şi jumătate dreapta pentru a depăşi o mică surplombă. De aici continuăm vertical uşor stînga apoi vertical uşor dreapta peste mici feţe verticale, cu prize bune, intercalate de praguri presărate cu iarbă. După vreo patruzeci, patruzeci şi cinci de metri ajungem la capătul lungimii de unde Mihai a observat spre stînga, la vreo şapte metri, staţia de rapel comună traseelor Ang Babu, Cumulus, Sherpa şi Muchia Vulcanului. Eu nu am văzut punctul de rapel aşa că am continuat în sus ajungînd la un piton mare de unde am mers pe o potecuţă plină de boscheţi şi mărăcini. De aici am început să mă lupt la propriu cu mărăcinii şi boscheţii pentru fiecare metru parcurs.

Am regrupat în pădure, la un bolovan, printre tufe foarte dese. Lungimea are în jur de 40-45m pînă la punctul de rapel şi cam 55-60m pînă la bolovanul la care am regrupat eu.

arcada şi surplombiţa de la plecare pe LC5

a înebunit şi ăsta...

de pe LC5

Angi in R4

 Retragere:

 

Varianta 1 - se face o serie de patru rapeluri. Primul duce în R4, al doilea duce puţin spre dreapta, pe un diedru, coborînd vreo 30m pînă la o staţie de rapel cu lanţ, al treilea coboară vertical întîlnind mai întîi o primă staţie de rapel, dar care mie nu mi-a surîs pentru că mai jos de ea erau numai boscheţi şi posibilitatea de agăţare a corzilor era mare aşa că am continuat rapelul încă vreo 8m spre dreapta(stînd cu faţa la perete) pînă la o altă staţie. De aici se face un ultim rapel pînă pe un prag mare şi înierbat aflat sub un copac. De pe prag se coboară spre stînga (privind spre vale) prinzîndu-se o potecuţă care ne scoate la începutul traseelor Ang Babu şi Sherpa. (această variantă de retragere am folosit-o după traseul făcut în zilele următoare).

Varianta 2 (folosită de noi) - Din pădure se continuă spre stînga(cum priveşti în susul pantei), NU IN SUS. Se merge pe curbă de nivel sau uşor descendent, după posibilităţi, şi se merge aproximativ 150-200m pînă se iese în vîlcelul aflat la dreata peretelui Zăganului. De aici coborîm pe poteca marcată. Ultima porţiune pînă în vîlcel e descendentă. E ceva de boschetărit, dar cu puţină atenţie şi simţ de orientare se poate dibui un culoar accesibil printre copaci şi tufe dese.

In vîlcelul de lîngă peretele Zăganului

năluca din munţi

azi ne-a ratat, dar va fi fost şi mîine o zi

 

Mulţumiri echipei Mihai-Dana pentru fotografiile puse la dipoziţie.