Muchia Zăganului 5LC, 3B, 6+. Căţărare în Buceş-Vulcan

Ne-am învîrtit de trei ori peste cap şi am reuşit să ne luam cu toţii liber de Rusalii aşa că avem trei zile numai bune de dedicat cocoţului. Şi pentru că putem merge mai departe Dana ne sugerează ca destinaţie Munţii Buceş-Vulcan. Ideea e foarte bună şi repede acceptată de toată lumea.

Plecăm la drum vineri la prînz, din Băneasa, şi facem o oră numai pe centură (Oprescule! marş de-aici cu podurile tale că nu de ele era nevoie). După un drum destul de lung ajungem în cele din urmă în zona Abrud de unde ne orientăm spre Buceş-Vulcan. Părăsim drumul national 74 care leagă Abrudul de Brad şi purcedem pe un drum care iniţial e asfaltat, dar nu pentru mult timp căci foarte repede acesta se transformă în drum de piatră şi pămînt. Urcăm pe acesta pînă ce se face o ramificaţie spre stînga, ramificaţie pe care o luăm intenţionînd să ajungem undeva unde, cu ajutorul Google Earth, intrezărisem ceva posibilităţi de campare. Cătălin Popega ne dăduse ceva indicaţii despre zona de campare, dar noapte nu prea reuşeam să ne orientăm aşa bine.

Mergem pe acest drum de pămînt trecînd pe sub niste fire de înaltă tensiune, loc unde se află şi sursa de alimentare cu apă, şi mai continuăm încă vreo două sute de metri lăsînd maşina într-o porţiune mai larga a drumului. Începem să căutăm locuri propice pentru campare, dar poienile sunt cam în pantă, iar unde eu găsisem ceva ok Mihai mi-a atras atenţia că sunt baligi, deci e zonă de păşunat aşa că ne orientăm spre un alt loc găşit de Angi. Iniţial voiam să punem corturile doar pentru o noapte ca apoi să le mutăm, dar locul ales a fost destul de bun aşa că acolo le-am lăsat în toate cele trei nopţi.

Ne băgăm la somn, fiind ora trei noaptea, sau dimineaţa, trezindu-ne a doua zi cu chef de căţărat.

Pentru că nu ştiam cum sunt cotate traseele în zona alegem ca prim traseu unul destul de uşor cu doar cinci lungimi şi maxim 6+ ca grad de dificultate.

Muchia Zăganului este alegerea noastră pentru acasată zi. Este muchia unui ţanc ce se află între cei doi mari pereţi ai zonei. Se ajunge la ea urcînd prin poieniţe pline de flori, apoi trecînd printr-o mică pădurice pentru ca la final să urcăm pe un grohotiş puţin cam instabil. Aici, la baza ţancului, găsim scris cu vopsea numele traseului.

Stanga- Peretele Corbilor si Turnul Galben. In centru e zona Peretii Zaganului, iar in spatele Angelei e Pintenul Vulcanului

topo Muchia Zaganului.

LC1 - Pleacă vertical pentru ca după vreo opt metri să facă un mic traverseu spre dreapta, de vreo trei metri, apoi vertical peste o placă cu un pas mai tehnic care este de fapt şi cel care dă gradul traseului, adică un 6+. De aici se urcă vertical pînă în regrupare urmînd muchia. Regrupare se află în partea stîngă a unui mic ţanc şi este marcata cu vopsea roşie (R1). Lungimea are 48m şi pas de 6+.

Plecarea in traseu

pe LC1

Pasul din LC1

Regruparile sunt notate. R1 e cu 2m mai sus de doua peuri albe ce imbie la regrupat.

Angi pe LC1 si peurile albe mai jos cu 2m de R1

LC2 - Se coboară în spatele ţancului apoi se urcă pe o faţă căzută vreo opt, zece metri apoi se traversează stînga intrîndu-se pe un jgheab cu trepte mari şi vegetaţie. Se urcă pe acesta urmînd linia pitoanelor apoi, ghidaţi de o săgeată roşie, se iese în creastă unde se regrupează cam incomod. Lungima are 38m şi maxim gradul 6 la traversarea pe faţa căzută.

Mihai si Angi in R1. Mai sus de ei e fata cazuta de la inceputul LC2 unde
se traverseaza stanga pe valcelul cu iarba

Angi in LC2 la partea de traversare

Mihai pe jgheabul cu praguri de pe LC2

Partea finala a LC2

LC3 - Urmăreşte linia crestei, cu mici abateri stînga-dreapta, terminîndu-se după 40m la o regrupare aflată lîngă un arbust. Pe dreapta avem un scoc apoi o alta muchie care nu face parte din traseu. Gradul lungimii nu depăşeste 5+.

LC3

Pe LC3

Mihai si Angi in R2

Angi plecand pe LC3

LC4 - Urcă vertical pe muchia din stînga a unui scoc cu cîţiva copăcei după care se trece pe partea stîngă a acesteia. Se urcă pînă cînd găsim un piton bătut pe peretele din dreapta, ceva mai sus. Aici avem două variante. Fie urcăm în creastă si continuăm pe aceasta încă vreo opt metri pînă în regrupare, fie continuăm pe sub creastă ajungînd în regrupare tot după vreo opt metri. Aici e bine să avem cel puţin un anou foarte lung căci regruparea e situată pe muchie la vreo patru metri deasupra unui prag ceva mai confortabil. Lungimea are 40m şi cel mult gradul 5+.

Plecare pe LC4 pe muchia din stînga hornuletului

LC5 - Pleacă vertical urmînd muchia crestei, căţărarea devenind mai mult un mers, gradul scăzînd spre un cel mult 4. Pe aici Angi, care a mers cap, nu a pus nici o asigurare căci ori nu a găsit, ori nu sunt cuie. Şi oricum, nu prea e nevoie. După vreo 45m ajungem pe un mic tăpşan unde dăm de două cuie, probabil o veche regrupare. Dar, cu corzi mai lungi, putem continuă pînă în pădure unde regrupăm la un copac. Lungimea pînă în pădure are 55m şi grad de 4.

LC5 e foarte lejera

Retragere: Ajunşi în pădure urmăm spre dreapta un marcaj care ne conduce spre vîlcelul din dreapta Muchiei Zăganului, cum privim de la baza acesteia. Atenţie, nu se coboară pe primul vîlcel întîlnit ci se caută cu atenţie marcajul care la un moment dat pare că se pierde. Acesta ne conduce spre o poieniţă unde, pe un bolovan, e desenată cu vopsea roşie o săgeată ce ne indică spre dreapta intrarea pe vîlcel. Urmăm poteca, marcată şi ea, ajungînd la baza traseului.

Odată ajunşi jos, pentru că era doar ora paisprezece, ne hotărîm să căutăm un alt traseu pe care să urcăm şi pentru că citisem la Silvia ceva descrieri despre Ang Babu şi Sherpa, ne orientăm spre peretele pe care se află acestea pentru a arunca o privire la ele.

Coborînd de la Muchia Zăganului prindem o potecuţă ce ne conduce pe curbă pe nivel spre o poiană aflată la baza zonei Muchia Vulcanului-Peretele Brînelor. Doar că, din schiţa de pe net, reiese că poteca de acces spre baza pereteleui este mult la dreapta de Muchia Vulcanului, punct de orientare foarte vizibil. Depăşim o potecuţă ce duce spre Muchia Vulcanului şi căutăm a doua potecuţă care pare că duce spre mijlocul peretelui. Şi uite cum bălăurim vreo oră printre tot soiul de tufe, mărăcini şi liane în căutare unei căi de acces spre perete pentru ca, într-un final, să abandonăm idea şi să revenim la poteca ce duce spre Muchia Vulcanului.

Aici întîlnim alte două echipe ce făceau escaladă. Găsim şi intrarea în traseele Sherpa, Angba Babu şi Babu Chiri, dar, pentru că e deja derstul de tîrziu, renunţăm şi ne orientăm spre ceva mai lejer cum ar fi Muchia Vulcanului, dar descrierea ei va urma în povestea viitoare.