Memorial Jenci Bacsi 9LC, 5B, 7 (5A1)

Cu un an în urmă, coborînd din traseul Csipkes, priveam cu admiraţie şi respect Peretele Uriaş. Mi se părea ceva de vis. Un perete în care mi-ar fi plăcut să caţăr, dar care mi se părea prea mare pentru posibilităţile mele. Traseele de opt, zece sau mai multe lungimi de coardă mi se păreau ceva de neatins. Peretele părea cu adevărat uriaş. Însă după vacanţa de anul trecut din Germania, unde am căţărat trasee de pînă la treisprezece lungimi, pereţii nu au mai părut atît de "înspăimîntători".

După un prim contact cu Peretele Uriaş, atunci cînd am făcut traseul Quo Vadis, am rămas cu dorinţa intensă de a urcă şi alte trasee ce se desfăşoară pe acesta. Şi iată că, la scurt timp după vacanţa de 1Mai, petrecută tot în Cheile Turzii, revenim pentru a urca un nou traseu în peretele cel mare.

Ajungem tîrziu, spre miezul nopţii ce separă vineri de sîmbătă. Ne punem corturile şi ne bucurăm de linişte. Doar broaştele din Hăşdate se aud, dar cîntecul lor dă nopţii un farmec aparte. E răcoare şi iarba e plină de rouă. Ne culcăm punînd ceasurile să sune devreme. Mîine avem de căţărat un traseu lung.

Jenci Bacsi ne fusese recomandat de Dana si Gabi Baza şi, aşa cum Csipkes, recomandat tot de ei, ne-a lăsat amintiri plăcute, şi acest traseu avea să ne rămînă în amintire pentru frumuseţea pasajelor.Traseul combină o mulţime de tipuri de obstacole. Întîlnim feţe căzute sau verticale, hornuri, diedre, fisuri, surplombe, praguri. Per ansamblu are stîncă bună, compactă, fiind bine asigurat. Regrupările sunt toate(fără plecarea în LC8) cu spituri noi sau manufacturate, iar mare parte dintre pitoane sunt vopsite fie galben fie cu argintiu ceea ce, mai ales în cazul vopselei argintii, face ca acestea să fie mai greu de reperat pe anumite porţiuni. Au fost momente cînd, chiar dacă erau la jumătate de metru mai sus decît mine, cu greu reperam pitoanele. Ţin minte că pe LC8 am văzut un piton doar privind în jos, cand deja era la nivelul genunchilor, iar pe LC9 al doilea piton se vede de jos în sus, lîngă un smoc de iarbă, dar ajuns pe pragul respectiv nu am reuşit să-l mai reperez. A trebuit să cobor puţin pentru a mă uita din nou de jos în sus ca să văd unde era amplasat. Sunt bine camuflate :))
Traseul oferă o căţărare liberă foarte frumoasă, toate lungimile ieşindu-mi la liber, însă nu şi legat.

Topo Jenci Bacsi

Apropiere: Vedind dinspre Petreştii de Jos se merge pe poteca turistică din chei pînă ce trecem de Şipotul Cheilor apoi, înainte de a ajunge la cel de-al doilea pod peste apă, coborîm din potecă spre stînga, spre o porţiune cu copaci apoi traversăm rîul cam pe unde putem spre o prispă de piatră aflată la baza peretelui, prispă pe care se află un copăcel stufos. La vreo doi metri dreapta de acest copăcel se află intrarea în traseu, scrisă cu vopsea roşie, dar destul de ştearsă.

Admirand maretia Peretelui Urias

Numele traseului aproape sters

Intrarea in traseu

A se remarca copacul de linga care porneste traseul

LC1 - Pleacă vertical peste o faţă căzută, presărată cu iarbă, ajungînd după vreo cinci metri pe un mic prag la baza unei arcade. Aici ne orientăm spre stînga urcînd spre o faţă ceva mai tehnică, cu o mică fisurică, pe care urcăm vertical apoi, la vreo zece metri de la plecare, traversăm dreapta pe un mic prag de unde ne orientăm vertical vreo opt metri spre o zonă cu stîncă gălbuie. Aici traversăm dreapta şi, după ce asigurăm ultimul cui din porţiunea gălbuie avem două variante.
-Prima, pentru cei care nu cunosc linia traseului, este să prindem o fisură orizontală aflată ceva mai jos decît asigurarea şi pe care o folosim la mîini pentru a traversa spre dreapta vreo trei metri unde asigurăm o ancoră, apoi urcăm spre regrupare vreo doi metri.
-A doua variantă şi cea corectă este ca de la ultima asigurare din porţiunea galbenă să urcăm diagonal dreapta pe o faţă unde avem o asigurare ascunsă într-o alveolă, asigurare care nu se vede de jos. De aici continuăm ascendent dreapta spre o altă asigurare mascată de o tufă de iarbă apoi traversăm dreapta descendent un metru jumătate spre regrupare. Noi am folosit prima variantă căci, nevăzînd asigurările de mai sus, am presupus că linia traseului se îndreaptă spre asigurarea din dreapta, singura pe care o reperasem.

Lungimea are 35m şi pas de 7-. Regruparea e pe spituri manufacturate şi e incomodă. Deşi unii spun că e comună cu prima regrupare din Vaya con Dios, nu e, chiar dacă e pe linia acestuia din urmă. LC1 din Vaya con Dios are 45m şi se termină ceva mai sus.

In prima regrupare

LC1

LC2 - Pleacă vertical pe o faţă cu prize bune pînă ce întîlneşte regruparea din Vaya con Dios. Aici traversăm dreapta spre un diedru cu fisură pe care urcăm pînă cînd acesta se închide, loc unde traversăm spre stînga pe un prag unde regrupăm relativ comod, cu picioarele pe prag, dar sprijiniţi în ham. Lungimea are 30m şi maxim 6+.

Angi si Miai in prima regrupare, Eu pe LC2

Angi pa diedrul final din LC2

Mihai pe LC2

LC3 - Pleacă pe o faţă căzută, cu mici praguri, pînă ce prinde un mic horn ce se trece la liber. După depăşirea acestuia se urcă puţin şi se ajunge la o surplombă cu o despicătură pe mijloc prin care se trece. Deasupra acesteia prindem un alt horn cu o fisură ce mai sus formează spre stînga o mică arcadă-surplombă şi pe care o traversăm folosind tehnica de bavareză inversă. Sub surplombă avem două asigurări, una pe dreapta fisurii şi un cui fix sub surplombă, dar care cred că e pus pentru scăriţă căci e bătut de jos in sus şi nu cred că ar rămîne pe poziţie în urma unei căderi. Următoarea asigurare deasupra surplobei e la un metru si ceva. După ce depăşim surplomba urcăm ascendent dreapta vreo trei metri pînă în regrupare. Lungimea are 40m şi pas de 6+, iar regruparea nu e foarte comodă.

In prima parte a LC3

Prima parte din LC3 pozata din hornulet

Pitonul de sub surplomba. Nu, nu e rotita fotografia :)))

LC3

Vedere din R3

Gasca in R2

Surplomba de la finalul LC3. Mihai in regrupare.

Dana pe aLC3

LC4 - Pleacă vertical depăşind o mică surplombă cu o fisură inversă apoi continuă tot în sus pînă ce prinde o arcadă pe care se urcă aproximativ o treime din ea, poate mai mult, după care se traversează dreapta vreo doi metri jumătate pe o faţă unde e şi pasul traseului, cotat de mine cu 7-/7. Are cîteva prize bune la mîini, dar la picioare e mai subtil. Mi-a luat ceva vreme şi cîteva încercări pentru a găsi succesiunea de mişcări cu care s-o scot la liber. După mica traversare urcăm vertical apoi diagonal stînga ieşind pe un fel de brînă foarte înclinată spre dreapta unde putem observa spre stînga şi puţin mai sus, pe o faţă căzută, regruparea cu două spituri. Deşi în alte descrieri scrie că regrupăm pe brînă nu e deloc aşa, această regrupare fiind una dintre cele mai chinuitoare din tot traseul. Nici verticală, ca să stai în ham, nici suficient de înclinată ca să te sprijini pe picioare. Practic trebuie să stai cu picioarele la aderenţă. Lungimea are 38m şi, deşi pasul e dat pe anumite schiţe ca fiind 7+ cred că nu depăşeşte gradul 7. Eu l-am cotat cu 7-/7 şi este pe faţa de după traversarea arcadei.

Arcada din LC4

Pe LC4 la traversarea arcadei

Traversarea arcadei

Finalul LC4

vedere spre stînga din R4 si spiturile noi ale regruparii

Un nene curaţînd sau bătînd un nou traseu. Solitar.

LC5 - Pleacă vertical spre un horn mai întunecat care are în partea superioară o surplombă ce se trece direct. Deasupra acestuia urcăm vertical pe o faţă cu mici fisuri şi praguri ajungînd la un bolovan pe care îl ocolim prin dreapta. Continuăm deasupra bolovanului şi, după vreo şase metri ajungem la o faţă uşor tehnică unde avem un pas ce mi s-a părut a fi 7-. Imediat deasupra acestei feţe este regruparea. Lungimea are 40m, pas de 7- la trecerea surplombei şi la faţa de sub regrupare. Regruparea e în ham.

Deasupra grotei din LC5

Pe LC5

LC5

LC6 - Pleacă vertical pe o faţă cu mici fisuri şi alveole pînă ajungem la un bolovan gălbui şi foarte friabil care sună a gol. De aici urcăm vertical, puţin dreapta faţă de bolovan, prinzînd o fisură în care se ascunde o asigurare mai puţin vizibilă, apoi urcăm tot în sus pînă ce se termină ţancul. Aici facem o traversare spre stînga peste niste praguri înierbate şi pămîntoase pentru a regrupra la umbra unor copăcei ce se află la baza unui vîlcel înierbat. Este prima regrupare cu adevărat comodă din traseu şi primul loc cu umbră după ce ne-a prăjit soarele pe ultimele patru lungimi. Lungimea are 35m şi maxim gradul 6.

LC6

Coltul Crapat

Iesirea din LC6

Mihai in R6

LC7 - Pleacă pe vîlcelul înierbat depăşind pe la jumătatea lui un mic prag stîncos. Se ajunge într-o şa unde facem stînga. Urcăm puţin apoi coborîm vreo doi metri pînă în regruparea de unde vom face un scurt rapel de 10m. Lungimea are 35m şi e uşoară, dar e şi mai slab asigurată.

Vîlcelul înierbat din LC7

Rapelu scurt

Traversare LC7 - LC8: Din locul unde am făcut rapelul urcăm printre perete şi o placă înclinată, căzută, pînă la un copac mare de unde continuăm vreo şase metri pe la baza peretelui apoerit cu iederă, apoi poteca coboară puţin spre stînga printr-o zonă puternic acoperită cu vegetaţie urcînd apoi spre un amfiteatru larg pînă ce spre dreapta observăm un mic tăpşan cu o placă, iar mai sus şi spre stînga o tufă mare. Traversăm dreapta vreo 7-8m pe pantele de iarbă spre mica platformă unde găsim două cuie pentru asigurare.

se urca prin dreapta acestui bolovan

Soparla la soare. In spate se vede vegetatia prin care ne indreptam spre LC8

Angi la punctul de plecare in LC8

Cuiele bine camuflate de la plecarea pe LC8

Fiecare cu pasiunea lui

Jur ca nu s-au ofilit de la ciorapii mei.

LC8 - Pleacă deasupra regrupării foarte uşor spre stînga, depăşind mai multe praguri cu fisuri şi alveole unde asigurările trebuiesc bine căutate. După vreo 30m traseul deviază uşor spre dreapta ţintind un prag aflat sub o zonă mai negricioasă a peretelui. Aici regrupăm foarte comod. Lungimea are 43m şi maxim gradul 6.

La plecarea în LC8

Peretele final

Pe LC8

LC8

LC8 din alta perspectiva

LC9 - Pleacă spre dreapta peste o faţă înclinată unde avem prima asigurare apoi vertical peste nişte praguri unde se observă o asigurare care, odată ajuns pe pragul acesteia, ne e mai greu să o reperăm, fiind acoperită de iarbă. De aici ascendent dreapta pentru a prinde o fisură largă ce ne duce spre o arcadă orientată spre stînga. Depăşim arcada în prima treime a acesteia, trecînd peste o surplombă ce ne conduce spre o altă fisurică orientată uşor spre dreapta. Continuăm apoi vertical pe linia pitoanelor ieşind pe un tăpşan plat unde regrupăm la două spituri. Lungimea are 40m şi pas de 6+ la trecerea surplombei.

Plecarea pe LC9 si, punctat, linia ultimei lungimi

Pe prima fisură din LC9

Aproape gata si traseul asta...

Angi la iesirea din trseu

De la regrupare continuăm vertical încă vreo 60m pînă la Crucea Sînduleştilor.
 Cum spuneam şi la începutul acestei postări, traseul Jenci Bacsi este unul dintre cele mai frumoase trasee de alpinism în care cu siguranţă voi reveni pentru a mă rebucura de pasajele frumoase pe care le are.

Coltul Rotunjit

Colţul Crăpat

Cheile Turzii

MIhai si Dana la ieşirea din traseu

Retragerea spre corturi

Colţul Crăpat

Asfintitul unei zile de neuitat.

Ne-am retras la corturi unde ne-am întilnit cu Darius, Andreea, Codruţa şi Sandu cu care am împărtăşit impresii despre trasee apoi ne-am băgat la somn fericiţi că am terminat un traseu atît de frumos.

Duminică oboseala şi-a spus cuvîntul aşa că am dormit mult apoi am lenevit sub soarele torid după care am strîns bagajele şi am plecat să vizităm salina din Turda.

Spre casa...

Dacă cineva îmi zicea că voi bate atîta drum pentru a face un singur traseu mă uitam la el cel puţin chiorîş, dar acum sunt convins că a meritat din plin.