Peretele Suspendat 3(5)LC, 4B, 6+

Ne trezim dimineţă după o noapte dormită bine in ciuda scandalurilor făcute de rataţii noştri vecini de corturi. Bem o cafeluţă delicioasă, binevenită în răcoarea dimineţii, luăm şi un mic dejun la fel de binevenit apoi ne pregătim pentru un traseu nu foarte lung ţinînd cont că vremea e cam schimbătoare.
Alegem un traseu în Colţul Sanşil pentru că era uşor de ajuns la el şi uşor de reras în caz de vreme rea.
Traseul Peretele Suspendat are trei lungimi de coardă pînă la ieşirea în Creasta Sanşil, iar de acolo încă două lungimi comune cu aceasta. Primele două lungimi sunt foarte frumoase, oferă o căţărare foarte plăcută pe un perete uşor căzut, cu rocă compactă, excepţie făcînd intrarea în traseu care este puţin alunecoasă datorită vegetaţiei. După primele două lungimi se poate retrage prin două rapelulri succesive.

Apropierea: De la campingul din amonte(Petreştii de Jos) se intră în chei urmînd cursul Hăşdatelor pînă în apropierea Şipotului Cheilor, un pîrîiaş ce curge pe partea dreaptă şi de unde se poate face alimentarea cu apă. La aproximativ 20m înainte de acest pîrîiaş, pe partea dreaptă, din poteca turistică se ramifică o potecuţă ce urcă peste un prag stîncos de vreo 2-3m înălţime. Se continuă pe această potecuţă care ne duce, după un urcuş abrupt şi puţin alunecos în perioadele ploioase, pe o brînă de unde ponesc cîteva trasee printre care Creasta Sanşil şi Fekete Macska. Aici poteca coboară şi ocoleşte stînca intrînd pe vîlcelul din dreapta, cum privim la perete şi se termină la o mică platformă de pămînt de unde începe şi traseul nostru.
Noi am preferat să urcăm încă vreo şase metri şi să pornim de pe un bolovan de piatră aflat lîngă un copac mare pe care l-am folosit pe post de punct de asigurare pentru secund.
Important de reţinut este faptul că traseul nostru este asigurat exclusiv cu pitoane, excepţie făcînd regrupările care sunt pe spituri şi sunt comune cu traseul Fekete Macska. Deci, orice altă linie de spituri reprezintă un alt traseu şi nu trebuie abordată.

Topo Peretele Suspendat

LC1 - Pleacă diagonal dreapta peste cîteva trepte stîncoase, presărate cu iarbă, ajungînd după vreo 5 metri la o primă asigurare, un piton care nu prea mi-a inspirat încredere şi pe care l-am dublat cu o nucă. De aici următoarele asigurări se văd destul de sus şi ai impresia că trebuie să cateri ceva ceva pentru a ajunge la ele, doar că lucrurile sunt mult mai uşoare decît par căci asigurările sunt destul de dese si de bune, dar sunt ascunse prin alveole sau smocuri de iarbă şi sunt vizibile doar cînd ajungi lîngă ele. Aşadar, de la prima asigurare, traseul urcă vertical, plasîndu-ne de acum pe un perete uşor căzut, cu rocă compactă. Căţărarea urmăreşte linia de pitoane ce urcă vertical-stînga, combinînd mici fisuri cu alveole şi buzunare specifice calcarului. Lungimea are aproximativ 30m şi se termină la o regrupare pe spituri, regrupare comună cu cea a traseului Fekete Macska. Cu vreo 8-10m înainte de regrupare se află şi pasul primel lungimi, pas cotat cu 6+.

Intrarea in traseu

pe prima lungime

pe LC1

Putin inainte de traversarea spre regrupare

amuzament in pas

Iuliana si Ramona in Creasta Sanşil

Echipa din Sanşil. (una dintre ele )

Iuliana si Ramona in Sanşil

Turnul Ascutit, Grota lui Hili si Peretele Porumbeilor

LC2 - Pleacă spre stînga, uşor ascendent, ajungînd la nişte praguri presărate cu iarbă unde urcăm vertical-dreapta vreo 6-8 metri pînă la o faţă spălată pe care trebuie s-o traversăm spre dreapta pentru a ne înscrie pe o fisură. Urcăm pe fisură pînă cînd aceasta se închide cu o surplombă deasupra careia se observă un diedru deschis şi un spit. Traseul nostru nu urcă pe diedru ci traversează stînga, pe sub surplombă, urcînd imediat pe după aceasta. Aici se află şi o posibilă veche regrupare. De la regrupare urcăm vertical pe lîngă un mic umăr apoi ne orientăm spre dreapta spre un prag bun unde întîlnim regruparea pe spituri. Lungimea are aproximativ 28m şi un pas de 6+ la surplombă. De aici putem să ne retragem cu două rapeluri sau putem continua spre Creasta Sanşil.

Traverseul peste faţa spalata si traverseul stanga pe sub surplomba

Angi sub surplomba si Mihai pe traverseul spre stinga de la plecarea in LC2

Angi sub surplomba si Mihai in portiunea cu praguri si iarba.

Urcarea de dupa surplomba. Ocolirea umarului

Iuliana in Sansil

Mihai sub surplomba

Echipa in Sansil

LC3 - Se urcă diagonal dreapta vreo 5m apoi se traversează spre dreapta peste muchie şi se prinde un mic horn uşor friabil pe care se urcă vreo 4m. Aici sunt două variante. Putem continuă vertical pe un horn ce pare friabil sau putem traversa spre stînga, peste muchie, urcînd apoi vertical spre Creasta Sanşil. Continuăm pînă ajungem în regruparea acesteia. Lungimea are aproximativ 20m şi este de maxim gradul 5+.

Laura in Creasta Memorial Hans Gora

Portiunea comuna a LC3 cu Creasta Sansil. Regruparea este unde sunt primele doua persoane.

De aici mai avem două lungimi uşoare pe Creasta Sanşil.
 Retragere: De la sfîrşitul crestei putem coborî spre stînga, pe firul unui vîlcel cu grohotiş instabil ce ne conduce la Şipotul Cheilor sau, mai lejer, coborîm spre dreapta pe o potecuţă care după vreo zece metri se bifurcă, un fir ducînd în jo pe la liziera pădurii, iar un alt fir întrînd în pădure, spre stînga. Continuăm pe acesta din urmă pe curbă de nivel şi, la puţin timp după ce trecem de niste bazine din beton, coborîm spre dreapta pe poteca ce ne scoate pe un tămpşan unde se află un marcaj turistic şi de unde se vede campingul.

Penultima lungime

Dana pe final de LC3

Pe Creasta Sansil

Pe Creasta Sanşil

Dana si Ramona

Angi face autostopul. Succes!

Iuliana la iesirea din traseu

Traseul mi s-a părut foarte frumos şi uşurel şi nu pune probleme nicăieri, fiind foarte bine asigurat.
In timp ce noi ne aflam în traseu Creasta Sanşil era asaltată de alte echipe de căţărători care ne-au fotografiat şi pe care i-am fotografiat la rîndul nostru. Cu totul cred ca am fost vreo douăsprezece persoane pe Colţul Sanşil.
Sus am mai zăbovit o leacă aşteptînd-ui pe Mihai şi Dana, bucurîndu-ne de priveliştea minunată asupra Cheilor Turzii, făcînd poze şi profitînd de aerul curat şi vremea încă bună. Incă bună pentru că, odată ajunsă şi cealaltă echipă, a început ploaia, iniţial cîţiva stropi apoi din ce în ce mai tare pînă cînd a devenit o adevărată ploaie torenţială.

Creasta Turnului Ascutit

Vine Ploaia

Dana pe final de traseu

Uraaaaa! L-am termiat si pe-astaaaa!

Am coborît acoperiţi de celofane şi pelerine, pînă la cuptorul din camping unde ne-am delectat cu bere, ciuperci la grătar şi mici, astea în lipsa mult aşteptatului gulaş.
Ne-au ţinut companie Andrei Holban şi Laura Bejenaru care se întorseseră din Creasta Hans Gora.
Seara a fost frumoasă pînă la momentul culcării cînd dăm iarăşi peste prostovanii de vecini beţi. Certurile lor au luat amploare şi cred că s-au cam lăsat cu bumbăceală. Tot ce mi-a rămas în minte e că cel mai cretin, gălăgios şi certăreţ dintre ei îşi tot căuta sacul de dormit."Băăă, undhie mhi-e saaacul mieeeu? Unde ie sacuul mhieeuuu cu libielulăăăăă? Bă vă omuooor, băăă, Unde-i sacul mieeu cu libielulăăăă băăă?" Nu ştiu cît a ţinut-o aşa că am adormit.