Făgăraş. Valea Rea - Vf. Moldoveanu

Uneori mă întreb şi eu cum de nu am ajuns pînă acum pe cel mai înalt pisc de la noi din ţară. Poate că răspunsul stă în faptul că nu am urmărit şi nu urmăresc să ating recorduri de nici un fel, sau că vîrful cu pricina mi se părea atît de neinteresant încît nu merita organizarea unei ture special pentru el.

Citeşte tot articolul

O zi la Veliko. Cocoţ şi voie bună.

Am plecat la Veliko pentru a profita de ultimele zile cu temperaturi propice căţăratului. Drumul a trecut pe nerăsuflate şi ajungem la falezele de la Sveta Troiţa unde ne desfăşurăm echipamentul şi ne alegem liniile. Vremea e foarte plăcută, un soare blînd, de toamnă, ne încălzeşte atît pe noi cît şi peretele.

Citeşte tot articolul

Basarbovo. Cocoţ de toamnă.

După ce ne-am întors din Germania nu prea am mai avut timp de ieşiri. Dar o lună şi jumătate deja e prea mult asă că pregătim o mică tură la Basarbovo, la cocoţ.

Mergem într-o formulă nouă: Manea, Ioana, Mati, Angi şi eu.
La faleze e aglomeraţie mare. Echipe peste echipe şi corzi peste corzi. Aproape toate rutele sunt ocupate aşa că nu prea am de unde alege, drept pentru care mă bag pe un 7+ şi nu reuşesc pasul. Urcăm apoi ce trasee prindem libere după care punem cortul şi, după o cină "la izopren", ne băgăm la somn.

Citeşte tot articolul

Alpinism in Germania

După doi ani de Cortina d'Ampezzo şi Arco alegem să ne facem vacanţa de vară într-o altă zonă ce oferă rute de alpinism de o deosebită frumuseţe. Zona Berchtesgaden. Pentru că ar fi ca şi cum am zice" am fost în Făgăraş" fără a preciza unde anume, voi detalia puţin.

Toată această zonă montană se află în sud-estul Germanie, la graniţa cu Austria, cîţiva kilometri sud de Salzburg. Sau, mai bine zis, chiar pe graniţă. Este o zonă deosebit de frumoasă cu nenumărate trasee de alpinism, de toate gradele şi pentru toate grusturile. Stînca este calcar, iar majoritatea rutelor sunt echipate cu spituri. Noi am căutat trasee care să aibă patru stele la cotarea asigurarilor, adica foarte bine asigurate, dar am făcut şi un traseu de trei stele. Asigurările sunt mai rare faţă de cum suntem noi obişnuiţi. La grade de pînă în 5+ asigurările pot avea şi 6m sau mai mult între ele. Pasajele mai grele sunt mai des asigurate însă nu excesiv.

Citeşte tot articolul

Fisura Suspendată 5A, 6LC, 7-

E sîmbătă dimineaţă. Ne trezim greu şi simţim oboseala în oase şi muşchi, oboseala acumulată în traseul percurs cu o zi în urmă. Pe la refugiu toată lumea se pregăteşte de cîte un traseu. Se pare că va fi aglomeraţie mare pe pereţi. Cu greu ne urnim şi noi spre peretele Policandrului pentu a urca un traseu foarte frumos şi pe care ni-l doream de ceva vreme. Fisura Suspendată.

Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lîngă Ţancul Mic apoi ţinem în sus pe poteca ce merge pe lîngă peretele acestuia. Undeva în dreptul traseului Flamura Roşie poteca se abate spre stînga apoi continuă pe firul pietros al vîlcelului. Cîteva zeci de metri mai sus aceasta coteşte stînga apoi urcă printre zade spre Brîna Policandrului. Deja avem emoţii mai ales datorită faptului că poteca e destul de expusă şi friabilă în porţiunea superioară.

Citeşte tot articolul

Traseul Lespezi 10Lc, 5A, 6+

Ne tot chinuiam de ceva vreme să intrăm în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe, dar de fiecare dată apăreau diverse obstacole şi tot nu reuşeam să ajungem.
De data aceasta sunt foarte hotărît să intru în acest traseu aşa că am urmărit toată săptămîna prognoza meteo şi, cum se anunţa bună, am decis să intru în acest traseu vineri, urmînd ca ziua de sîmbătă să o dedic altui traseu pe care mi l-am dorit mult, şi anume Fisura Suspendată.
Dar să începem cu începutul, cum s-ar zice.

Comunic, aşadar, Danei intenţia mea şi ea discută cu Mihai amîndoi reuşind să-şi ia liber vineri pentru a face împreună Lespezile. Plecăm din Bucureşti joi noaptea, după ce termin orele de serviciu aşa că ajungem la refugiu Coştila pe la ora unu cînd toată lumea dormea. Nimic rău, dar dormeu cu uşa zăvorîtă. Păi bun, şi noi?! După căteva încercări de a deschide uşa sau fereastra cineva se trezeşte şi ne deschide. Ne instalăm şi noi şi ne băgăm la somn.

Vineri dimineaţă ne trezim la ora şapte, aşa cum ne propusesem, şi, după ce ne bem cafeluţele, mîncăm o gustărică, pregătim echipamentul şi o luăm din loc cu o jumătate de oră mai tîrziu faţă de cît ne propusesem, mai precis la opt şi jumătate.

Citeşte tot articolul

Creasta Coarnele Caprei - 6LC, 7-, (6 A0)

Creasta Coarnele Caprei este un traseu de care am tot auzit în ultima perioadă şi, fiind în Piatra Craiului, muntele meu favorit, l-am trecut în agenda cu dorinte. Aşa se face că în mijlocul unei săptămîni ne luăm liber să percurgem acest traseu. De ce taman în cursul săptămînii? Pentru că norii îşi găsesc de lucru tocmai la sfîrşitul săptamînii. Aşadar eu şi Angi plecăm spre Plaiul Foii unde lăsăm maşina şi o luăm cătinel la deal pe Firul Pdinei lui Călineţ urcînd limbile de grohotiş aduse de viitură. 

Citeşte tot articolul

Bivuacul Caprelor cu Angi

Dacă tot nu am reuşit să intrăm în Lespezi, în ziua următoare urcării Însoritei ne hotărîm să urcăm traseul Bivuacul Caprelor, traseu pe care-l parcursesem cu Mihai şi Dana. Topo-ul Traseului şi descrierea lui le puteţi vedea AICI.
 Dar, mai-nainte de asta zăbovim o leacă în faţa refugiului la o cafeluţă, c-aşa-i bine dimineaţa.

Citeşte tot articolul