Traseul Muchia Bondarului

Traseul Muchia Bondarului este unul dintre cele mai parcurse trasee de cățărare de mai multe lungimi sau alpinism cum îi spunem noi, ăștia mai bătrîni, ce nu ne cramponăm în terminologii plictisitoare.

Este un traseu relativ ușor, dar care necesită foarte multă atenție, mai ales din partea capului de coardă. Ușor fiind, pe alocuri asigurările sunt ceva mai depărtate. Evident, acestea pot fi suplimentate cu asigurări mobile de către cei ce doresc un grad sporit de siguranță.

Stînca este și ea un element surpriză. Nu pot spune că este un traseu friabil, așa cum am mai auzit păreri. Există foarte multă stîncă solidă, tot ce trebuie să faci este să nu tragi cu disperare de prima priză către care se îndreaptă mîna, ci să ai răbdarea să analizezi posibilitățile de la fața locului. O persoană cu experiență nu va avea probleme în a identifica stînca solidă de cea în care e bine să nu te încrezi orbește, iar persoanele mai puțin experimentate vor trebui să acorde mai multă atenție acestui aspect.

Muchia Bondarului

Citeşte tot articolul

Traseul Exodus

Este curios cum, ani la rînd, avînd o percepție eronată despre el, am ignorat acest traseu frumos, nefiind curios nici măcar de o descriere a lui sau de dificultățile lungimilor. Imi rămăsese, cumva, întipărită ideea că ar fi un traseu greu și prost tasigurat, însă, la insistențele lui Andrei Holban, am decis că ar fi timpul să îi dau o șansă. Sau , mai bine zis, să-mi dau mie o sansă. Acum regret faptul că nu am făcut-o mai din timp.

Primele cinci lungimi ale traseului ies foarte usor la rotpunkt, dificultățile întîlnite nedepășind gradul 6+ (6a), iar pitoanele sunt bune și suficiente. Ultimele două lungimi sunt, în schimb, dificile și le-am parcurs secund, mare parte din ele la liber, însă cu ceva pași de A0, mai ales la plecările pe ambele lungimi. Andrei le-a urcat la A1, deci gradele pe care le-am trecut pe schiță sunt mai mult orientative decît propuneri și sunt date doar pe porțiunile pe care le-am făcut la liber. Dincolo de asta, pitoanele pe acele lungimi, deși dese, nu inspră prea mult la o parcurgere de liber. Unele sunt foarte zdravene în timp ce altele sunt destul de îndoielnice.

Echipe nerăbdătoare la început de sezon

Citeşte tot articolul

Prin Poienile Suspendate ale Cernei

Am petrecut două zile frumoase în Parcul National Domogled-Valea Cernei, dedicînd o zi cățăratului și altă zi plimbării. Ziua de cățărat am rezervat-o parcuregerii traseului Fisura Bobot, a carei parcurgere, în compania lui Cosmin Pobleanu, am descris-o în postarea anterioară, dar voi pune aici fotografii din dimineața acelei zile, altele decît cele cu caracter tehnic pe care le-am pus la postarea sus amintită, nu de alta, dar o dimineață la cort își are amintirile ei de neuitat. Fotografiile făcute prin roua dimineții, gîzele pe care nu le observăm decît atunci cînd ne amintim că dincolo de lumea noastră de uriași există o lume a lor, un univers fascinant pe care îl ignorăm de cele mai multe ori.

un loc de cort in liniștea Muntilor Cernei

Citeşte tot articolul

Traseul Fisura Bobot

Fisura Bobot din Herculane este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am cățărat, alături de Jenci Bacsi (Cheile Turzii), Lespezile Lirei (Piatra Craiului), Innominata(Bucegi) sau Lupul cel Rău (Postăvaru). Îmbină armonios cățărarea de fisură, horn, diedru, bavareză sau față căzută, parcurgerea lui lăsându-se cu acea dorință de revenire specifică anumitor trasee.
Este un traseu bine asigurat, având regrupările pe ancore mecanice, iar lungimile sunt protejate de pitoane mai vechi sau mai noi intercalate ici-colo de spituri, în punctele grele sau esențiale. Am avut la mine și ceva frenduri și nuci, dar nu le-am folosit.

acces și retragere

Citeşte tot articolul

Traseul Muchia Salamandrei(!!!)

Prin Postavaru sunt câteva trasee istorice, neparcurse de ani de zile, unele poate niciodata de la premieră, drept pentru care localizarea lor in teren este foarte dificilă, aproape imposibilă din cauza lipsei informatiilor. Noi bănuim că ceea ce am urcat ar fi Muchia Salamandrei, un traseu mai puțin cunoscut de-al domnului Viorel Nicolaescu.

Pentru a ajunge la traseu se pleacă pe o potecă abia vizibilă situată în amonte de bolovanul prostului, urcarea făcându-se diagonal dreapta pentru a atinge bazele unor țancuri stâncoase vizibile din parcare.

Traseul are plecarea din partea dreaptă a unui țanc mărginit de două vâlcele, țanc pe care se află și traseele "Stinge Țigara" și "Idealist" ce deschid seria de trasee din zona Aboland. Cum intrăm pe vâlcelul din dreapta vom observa pe partea dreaptă un piton (bătut de Viorel Nicolaescu la o parcurgere recentă a traseului alături de Andrei Holban și care poate fi folosit ca asigurare pentru secund. La stâga avem rămășița unui copac uscat, loc de unde începe și traseul nostru.

Citeşte tot articolul

Dupa ani si ani, ma voooi intoarceeee

Ultimii ani ne-au ținut puțin mai departe de munte. Turele au fost mai rare. Uneori câte o drumeție mai lungă sau mai scurtă, alteori câte o ieșire la cățărat. De fiecare dată dragostea de natură și în special de munte, ne-a făcut să ne întoarcem, pe cât am putut, în mijlocul ei.

De parcă nu au fost suficiente motivele ce ne-au ținut departe de munte, 2020 ne-a adus și pandemia ce ne-a ținut izolați o lună și jumătate, iar, ca un făcut, luna iunie aduce mai mult cu perioada musonică decât cu vara unei clime temperat continentală.

Cu toată ploaia anunțată plănuim o tură, chiar cu riscul de a merge bună parte din ea uzi. Cum cele mai mici șanse de ploaie sunt prin Iezer, aceasta va fi destinația noastră pentru ziua de sâmbătă.

Citeşte tot articolul

Traseul Cataratorului

Aflat în Țancul Ascuțit, în imediata vecinătate a Refugiul Coștila, traseul Cățărătorului se desfășoară pe parcursul a trei lungimi de coardă, nefiind un traseu banal, avînd pe parcursul lui cîteva porțiuni cu mici pași tehnici. Intrarea in traseu este se face de pe platforma de sub refugiu, acolo unde incepe să coboare poteca ce merge pe la baza Țancului Ascuțit.

Citeşte tot articolul

Traseul Furcile 5LC,6+

Traseul Furcile este situat în Peretele Gălbinelelor si este un traseu istoric, fiind primul traseu de perete de la noi din tară. A fost deschis de Nicolae Baticu în 10 octombrie 1935, cu ajutorul lui Dan Popescu și Ion Trandafir.

Cum nu l-am parcurs pînă acum, iar vremea caniculară ne gonea către pereți umbriți, mi s-a părut o ocazie foarte bună de a-l parcurge.

Insoțit de Angi, care mai parcursese acest traseu cu doi ani în urmă alături de Andrei Holban, îmi iau inima în dinți și decid că e cazul să-l trec și pe acesta la capitolul parcurse. Zic inima-n dinți pentru că zvonurile despre acest traseu nu-s dintre cele mai plăcute, asta pentru că se zice că ar avea asigurări proaste și rare. Vom vedea.

Citeşte tot articolul