Bivuacul Caprelor (17iunie 2012)

BIVUACUL CAPRELOR 3B

Traseul Bivuacul Caprelor se află în peretele Vâlcelului Stîncos din Bucegi. Pentru a ajunge la el se urcă spre refugiul Coştila, iar din dreptul Ţancului Mic se prinde spre stânga poteca ce urcă spre Brîna Aeriană. Imediat după Ţancul Mic poteca traversează un mic vîlcel. Aici este locul în care trebuie să fim atenţi pentru a nu greşi direcţia. Poteca cea mai vizibilă şi care urmează curba de nivel este cea care duce spre Valea Albă. Poteca spre Brîna Aeriana porneşte imediat după trecerea vîlcelului urcând spre dreapta. Este mai puţin vizibilă şi de aceea mulţi ratează intrarea pe ea.

Drumul până la baza traseului este ceva mai complicat. Cu puţin înainte de a ajunge la Vîlcelul Stîncos poteca se apropie de un perete. Eu am urcat pe aici apoi am prins spre stânga o cărare de capre pe alocuri friabilă. M-am ajutat de copaci şi smocuri de iarbă pentru a căpăta altitudine. Se ajunge la un momentdat la un mic tăpşan plin cu căcăreze de capră, probabil de aici derivînd şi numele traseului.

În faţă avem o placă puţin căzută, iar în partea ei stîngă se află o ancoră chimică. Am început urcarea din partea dreaptă montînd un frend, traversîd apoi spre stînga pînă la ancora chimică apoi tot stînga spre un mic diedru de vreo 6m la baza căruia este inscripţionat cu vopsea albă numele traseului. Diedrul are în partea inferioară un anou de care te poţi ajuta la nevoie (actualizare iulie2013- anoul nu mai este) iar pitoanele sunt suficiente şi bune. Căţărarea lui nu pune probleme. La ieşirea din diedru se traversează spre dreapta vreo doi sau trei metri apoi se urcă o mică burtă de vreo 4 metri uşor dreapta şi în sus pînă în regrupare. Regruparea este comodă şi bine asigurată. De aici şi pînă jos nu cred sa fie mai mult de cincisprezece metri.

topo bivuacul caprelor

pregatiri

Intrarea pe placa inclinata. In dreapta am montat un frend.

Pe primul diedru.

In prima regrupare

Mihai ajungind in prima regrupare

Lungimea a doua poate fi legată cu prima, ambele fiind foarte scurte însă corzile ar face un zigzag ce ar duce la o tracţionare dificilă aşa că am preferat să le facem pe rînd.

Din prima regrupare se traversează cîţiva metri spre dreapta apoi se prinde un mic diedru cu o fisură în a carei parte superioară se află înfiptă o pană de lemn de la înaintaşii nostri. E prima pană de lemn pe care o văd aşa că stau puţin şi-o studiez. Puţin mai sus se iese din diedru spre stînga pe o mică faţă burtită pentru ca imediat după acest pas să ajungem în regrupare.
Lungimea e bine asigurată, iar pe faţa burtită sunt cuie destul de apropiate cît să te ajuţi de ele dacă nu poţi trece la liber.

Plecarea pe lungimea a doua incepe cu o traversare dreapta

Dupa traversare urmeaza un alt diedru cu o fisura unde se afla infipta o pana de lemn.

In a doua regrupare

Portiunea finala a celei de-a doua lungimi

Studiind descrierea urmatoarei lungimi

A treia lungime pleacă în sus spre un horn întunecat. Aici trebuie puţină atenţie la o placă aflată imediat în dreapta regrupării aceasta fiind desprinsă de perete. Am preferat să nu mă folosesc de aceasta pentru înaintare.

Urcarea hornului nu-i tocmai grea precum pare mai ales că e foarte bine asigurat. N-am putut să urc hornul prin ramonaj aşa că am ales un şpraiţ pentru trecerea primei porţiuni apoi m-am angajat pe faţa lui stîngă. Pitoanele fiind foarte dese am scos unele asigurări de mai jos pentru a micşora frecarea. Din horn se iese spre stînga pe o placă înclinată lungă de vreo cincisprezece metri. Pitoanele sunt ceva mai rare, dar suficiente. Trebuie puţină atenţie căci o alunecare pe placă n-ar fi lucrul cel mai plăcut.

Imediat după ce se termină placa traseul urcă vertical vreo patru metri spre două cuie, iar de aici coteşte dreapta spre alte două cuie aflate la vreo cinci metri distanţă. Probabil una dintre acestea este regruparea. Mie nu prea mi-au plăcut cuiele şi nici regruparea nu ar fi fost comodă şi, cum pînă sus la jnepeni nu mai era mult, am hotărît să leg lungimile trei şi patru. Aici am făcut nişte manevre mai dubioase. Din primele două cuie (prima posibilă regrupare de după placa înclinată) am coborît pînă la capătul placii si am dezasigurat cuiul de acolo, mai ales că nu prea mai aveam suficiente bucle, apoi din următoarele două cuie apropiate(ceea ce pare a fi o altă posibilă regrupare) am coborît iar pînă la primele două dezasigurînd si de acolo. Toate astea pentru că frecarea corzilor era destul de mare şi le trageam greu. După ultima posibilă regrupare traseul urcă vertical apoi puţin stînga spre o zadă mare pe care o folosim ca punct de regrupare. Cu cîţiva metri înainte de a ajuge la treptele de iarbă am pus un frend în apropierea unei alte pene de lemn pentru că pe ultimii metri ai traseului m-am luptat din răsputeri cu trasul corzilor. Nu-mi dau seama cum le-am pus, dar veneau extrem extrem de greu. La un momentdat aveam impresia că îmi va fi imposibil să mai urc, dar m-am infipt cu mâna într-o buclă iar cu cealaltă am tras vreo trei, patru metri de coardă după care am lăsat-o liberă. A mers ceva mai bine.

Cu excepţia ultimilor metri unde ar mai fi mers un piton(acolo unde este pana de lemn şi unde eu am pus un frend) traseul este foarte bine asigurat.

Hornul dun lungima a treia

La baza hornului

In sprait pe peretii hornului

Regruparea finala

O alta pana de lemn in apropierea iesirii din traseu. Aici ar fi mers un piton.

Pentru retragere am făcut un rapel lung pe semicorzi de 60m pînă mai jos de baza traseului Surplomba cu Pendul, dar se poate face şi din două bucăţi căci pe aceeaşi linie se află doua regrupări din acest traseu sau chiar si cu doua corzi de 50m căci de la baza traseului mai sus menţionat noi am mai mers cam 7-8 metri pe treptele de iarbă după care ne-au mai rămas nefolosiţi cam 3 metri de coardă.

Atenţie mare trebuie să aibă cei care fac rapel primii căci la cîţiva metru sub zada de după care facem rapel corzilă trec peste un prag friabil de unde se desprind pietre. De asemenea, în cazul în care se face un singur rapel, corzile cad pe o placă iar pietrele desprinse se duc fix pe aceeaşi direcţie.

De la baza preretelui, pentru a evita coborîrea pe pragurile de iarbă alunecoasă, am mai făcut un rapel mic spre Vîlcelul Stîncos de unde am prins poteca ce coboară din Brîna Aeriană.

In ultima regrupare

Zada folosita ca punct de regrupare si rapel

Rapel spre baza traseului Surplomba cu Pendul

Acolo jos trebuie sa ajungem

De acolo venim. In dreapta se vede Surplomba cu Pendul

Un rapel luuuuung

Peretele Vilcelului Stincos

Ultimul rapel spre firul Valcelului Stincos

Surplomba cu Pendul

Peretele Vulturilor. In stinga jos se vede peretele Valcelului Stincos

Per ansamblu, Bivuacul Caprelor este un traseu ce mi-a lăsat o impresie plăcută. Frumos de urcat şi bine asigurat.