Fisura Cenuşie (3-5LC, 4A, 7? )

Fisura Cenuşie (3-5LC, 4A, 7? )(2 sept 2012)

Duminică toată lumea urcă spre Diana. Ajungem la refugiu unde, plictisit şi fără chef, mă tolănesc la soare pe-o scîndură. Cu greu mă desprind de starea de lene şi pornim spre baza traseului.

Pentru a ajunge la baza acestuia se urcă poteca spre Padina Popii mergînd pînă la Hornul Festivalului. Aici, pe partea stîngă, în peretele Trunului Galben al Dianei, găsim intrarea în traseu.

Suntem nevoiţi să aşteptăm ca o altă echipă să plece pe lungimea a doua pentru a ne putea băga şi noi în traseu.

Lene mare

Topo Fisura Cenusie

LC1 - Porneşte pe o succesiune de diedre cu prima asigurare destul de sus, urcîndu-se doar pînă la al doilea piton. ATENŢIE! De la al doilea piton NU se continuă în sus pe diedru, cu toată linia de pitoane ce existentă mai sus, ci se începe o traversare spre dreapta de vreo 10-12metri. Imediat după prima burtă pe care trebuie s-o traversăm orizontal se află un piton de asigurare. De aici mai sunt cam 5-7m de traversat spre dreapta şi puţin în sus pînă în prima regrupare ce se află fix sub fisura din lungimea a doua. Iniţial dăm peste două pitoane foarte proaste, unul bătut într-o zonă friabilă iar altul bătut după o placă mică ce stă să se rupă şi care, ciocănită, suna foarte sec. La 2m mai la dreapta de aceste două pitoane şi puţin mai sus sunt alte două pitoane consolidate cu o cordelină. Aici se regrupează, stînd atîrnaţi în ham.

O alta echipa plecind pe lungimea a doua

In prima regrupare

Inceputul LC2

Traversarea din prima lungime

LC2 - Porneşte în sus pe o fisură tăricică, puţin înclinată spre stînga cu suficient de multe asigurări. Din păcate nu am putu s-o scot la liber odihnindu-mă destul de des. Estimez că pasajul ar avea gradul 7, oricum sigur peste 6+. La ieşirea din aceasta sunt două cuie problematice. Unul nu e foarte solid, iar cel de-al doilea, aflat ceva mai la dreapta, se mişcă în toate direcţiile. De scos nu am reuşit să-l scot, dar nici măcar de moral nu prea poţi să-l foloseşti. Puţin mai sus am montat un frend scăpînd astfel de emoţia cuiului săltăreţ.

La cîţiva matri mai sus de fisură se află regruparea, cam incomodă pentru noi trei aşa că de aici am preferat să mai urc cîţiva metri apoi am traversat stînga ajungînd la o regrupare foarte comodă şi solidă, consolidată cu cordelină şi avînd o za rapidă, aflată pe o prispă înierbată.

In regruparea a doua (cea comoda)

LC3 - Se pleacă din regrupare spre stînga vreo 3 metri apoi se urcă un mic diedru nesigurat. După ce am urcat puţin am reuşit să asigur cu un anou după un bolovan încastrat în diedru. Deasupra acestui pas se prinde spre dreapta o rampă înierbată. La capătul ei se urcă un prag şi se ajunge la o regrupare intermediară, dar nu prea confortabilă pentru trei persoane.

De aici, din ce am citit pe net, sunt două variante de continuare, respectiv două hornuri. Cel aflat imediat deasupra regrupării şi la capătul căruia se observă un mare jneapăn, şi un altul aflat ceva mai la dreapta.

Pentru ca prima asigurare de pe primul horn mi se părea a fi cam sus am optat pentru hornul din dreapta. Asigurările sunt puţin mai rare, dar paşii nu sunt dificili însă oboseala şi lipsa de chef mi-au cam anulat orice plăcere de a urca. Am ajuns într-un final la capătul hornului unde, trecînd de nişte jnepeni şi un brăduţ, am dat de două pitoane. De aici mai urmează un urcuş vertical, de vreo 5-7m, relativ uşor, dar pentru că nu mai aveam coardă am rămas la cele două pitoane.

La capatul hornului din dreapta.

Si pentru ca m-a batut soarele in cap, incep sa vad chipuri pe pereti...

Dupa rapel

După lungi calcule, gîndiri şi răsgîndiri am optat să nu le mai chem pe fete pînă aici pentru că era deja tîrziu aşa că am consolidat cele două pitoane cu două bucle de cordelină şi am rapelat pînă la regruparea de sub primul horn. Am avut mari emoţii la trasul corzii căci rapelul se desfăşoară pe diagonală şi, cam la 8m de regrupare, coarda s-a agăţat după un ţanc. Am reuşit s-o scot de după ţancul respectiv cu nişte mişcări asemănătoare pocnitului din bici. De aici am rapelat la fete, iar de acolo am făcut un rapel pînă la baza traseului folosind semicorzi de 60m. Am înţeles că de sus ar exista posibilitatea de rapel pînă în regruparea de pe prispa de iarbă sau se poate face retragerea prin Vîlcelul Trecătorii forţate însă, neajungînd sus, nu pot confirma existenta punctului de rapel.