Pintenul Dorului (3A, 6+, 6Ao, 2LC)

Pintenul Dorului (3A, 6+, 6Ao, 2LC)

Duminică, după marea reuşită a numai jumătate din Pintenul Olteţului, migrăm spre Cheile Galbenului cu destinaţia deja aleasă.

Pintenul Dorului

Traseul a fost deschis în 1980 de Dan Vasilescu şi Doru Cojocaru. Are două lungimi, dar, datorită parcursului mic al celei de-a doua dintre acestea, se obişnuieşte a se face dintr-o singură parcurgere. Cotaţia traseului apare pe topo-ul lui Cornel Zarescu ca fiind 3B însă la baza peretelui e scris 3A, dar ceea ce contează mai mult este pasul impus de 6, informaţie ce apare în topo-ul mai sus amintit.

Intrarea în traseu se află cîţiva metri mai la dreapta de Fisura Pintenului şi este marcată cu vopsea roşie. Ambele lungimi sunt foarte bine asigurate cu pitoane si ancore chimice, iar stînca este de o foarte bună calitate fiind foarte compactă

topo pintenul dorului

LC1 - Urmează linia clară a unei fisuri uşor înclinată spre stînga cu o primă asigurare la vreo 3m. De aici urcăm vreo 2m pe un minidiedru apoi deviem un pic stînga peste un mic bloc triunghiular pentru a continua pe o fisură evidentă. Aici este şi un pas mai dificil al traseului datorită faptului că pereţii sunt ceva mai lipsiţi de prize iar următoarea sigurare e la vreo 4m distanţă. O cădere nu e tocmai plăcută datorită ţancului triunghiular de care ai te-ai putea lovi. După o lungă analiză a traseului plec cu inima strînsă şi cu morcovul plantat. Pasul e cam de 6+, iar ceea ce, de jos, pare greu la faţa locului şi cu o poziţionare bună se trece destul de uşor. Se continuă pe fisură vreo 10m pînă ce traseul se apropie de un diedru ce vine din dreapta. Aici avem asigurare atît în dreapta, pe diedru, cît şi pe stînga pe fisura. Traversăm spre stînga pe o placă uşor înclinată apoi în sus pe fisura ce străbate o faţă căzută de vreo 4 metri apoi, după alţi vreo 6m verticali, tot pe fisură, ajungem pe un prag cu o grotă pe dreapta unde se şi regrupează. Lungime, aproximativ 35m.

LC2 - Pleacă din regrupare spre un horn prin care se poate trece dincolo de pinten spre un vîlcel pe care se face retragerea. Înainte de a intra în horn se urcă în şpraiţ apoi, după vreo doi metri ne angajăm pe faţa din dreapta (a pintenului), urcînd o faţă verticală plină de alveole mari şi concreţiuni de coroziune, specifice calcarului, ce oferă prize generoase. Se asigură numai la pitoane, linia din stînga, cu ancore chimice, fiind dintr-un alt traseu. Pe această faţă se urcă circa 12m pînă la două ancore chimice. Deşi iniţial am regrupat aici, neştiind unde e regruparea bună, nu se regrupează aici decît dacă ai plăcerea de a regrupa stînd în ham, ci se traversează stînga şi se ajunge pe un prag comod cu două ancore chimice pe faţa şi nişte pitoane bătute vertical pe vîrful ţancului, pitoane legate cu un cablu de fier. Această lungime are cam 15m de coardă desfăşurată şi un grad aproximativ de 6-.

Retragerea: De pe prag se face un rapel scurt de vreo 15-20m pe vîlcelul din spatele pintenului, coborînd pe acesta pînă în potecă. Rapelul se face pe linia traseului "de Paşti 7-" aşa că, dacă e cineva în traseu, va trebui ceva atenţie. Odată ajunşi jos aruncăm un ochi spre alt traseu, Ruxi 3B 7-, dar pe care îl voi descrie în următoarea postare.

pregatiri la baza traseului

liber verdeeee

pe micutul diedru

studiem pasul cu atentie. Asigurarea e cam la vreo 4m

hai c-am trecut...

pe prima placa

pe fata cazuta

iesirea din prima lungime

in stanga- vasidava, in stanga pomului-hornul vanturilor, in dreapta pomului- fisura pintenului, in dreapta extrem- pintenul dorului

initial am crezut ca acolo e regrupare, dar se traverseaza stinga spre un prag din spatele pintenului

Adi in asteptare

Dana scarmana blana

blana

achipa asteptindu-ma sa termin regruparea

in sfirsit, pleaca si ei

Angi

Adi

hai hai...

ba, voi nu sunteti normali!!!

pleaca si Mihai

odihna si tratament

si Dana

roger!

tactumare

Multumesc tuturor pentru fotografii.