Surplomba cu Pendul 3LC, 7

Surplomba cu Pendul 3LC, 7

Urcăm de vineri noapte la refugiul Coştila. Drumul pe întuneric e frumos deşi nu tuturor le place. Mie îmi place, mai ales că e mai răcoare şi oricum ştiu traseul cu ochii închişi. Pe potecă suntem depăşiţi de alţi doi căţărători (Johny şi Vlad) care, din loc în loc, mai luau cîte o pauză aşa că ne-am tot intersectat pe drum.
Ajungem la refugiu şi ne culcăm urmînd ca sîmbătă să urcăm un traseu scurt căci vremea nu se arăta prea bună.

Ne trezim dimineaţă, bem o cafeluţă, mîncăm cîte ceva apoi ne echipăm şi plecăm spre Surplomba cu Pendul.

Traseul se află în Peretele Vîlcelului Stîncos şi ne trezise intereseul cu un an în urmă cînd am rapelam din Bivuacul Caprelor. Pentru a ajunge la începutul traseului trebuie urmată poteca ce duce spre Brîna Aeriană şi, la intersecţia cu Vîlcelul Stîncos, părăsim poteca urcînd pe feţele din dreapta(în sensul urcării) spre baza peretelui cu un tavan mare, vizibil din potecă, orientîndu-ne spre partea din dreapta a peretelui. Aceasta este considerată în schiţele vechi ca fiind prima lungime de coardă, dar merge urcată şi fără asigurare.

Puţin mai jos de baza peretelui, pe o placă, găsim scris numele traseului nostru, dar şi al traseului Oblic ce porneşte tot de aici. Tot aici este şi o ancoră chimică.

topo surplomba cu pendul

linia traseului si copacul de rapel

LC1 - pleacă spre dreapta peste nişte bolovani cu praguri şi după vreo vreo 3 metri ne orientăm ascendent spre un tavan mare, foarte vizibil de jos. Pînă acolo se urcă relativ drept, cu mici deviaţii stînga-dreapta, pe plăci şi bolovani presăraţi cu praguri, urmînd linia pitoanelor şi a ancorelor chimice puse la reamenajare de Dan Vasilescu. Lungimea, mai ales pe început, e uşor friabilă şi nu depăşeşte gradul 6+. Se regrupează după aproximativ 40m pe o platformă largă aflată la vreo 6 metri de extremitatea dreaptă a tavanului.

baza traseului

prima lungime

plecarea pe LC1

pe LC1

aproape de prima regrupare

Angi. In spatele ei plecarea pe Traseul Oblic

Angi pe LC1

LC2 - Se pleacă ascendent stînga spre tavan, peste o faţă înclinată apoi se traversează orizontal stînga pe sub acesta. În capătul din stînga peretele face un unghi şi cîţiva metri mai sus, pe un mic prag, se află regruparea. Porţiunea de după unghi conţine cheia traseului şi pendulul pe care nu l-am experimentat. Am abordat pasajul traversînd ascendent stînga, pe linia ancorelor, loc unde am montat şi o balustradă pentru secunzi(al meu şi al lui Mihai). Lungimea o estimez la 20m. Pasul, care a ieşit la liber după ceva forţări, îl estimez pe la gradul 7.

Tot în acesată lungime, pe la mijlocul ei, există un biscuite mare, de 1,5m/2m desprins de perete şi pe care am încercat să-l disloc, dar am renunţat căci nu ştiam dacă mai urcă cineva pe potecă. Biscuitele se mişcă foarte foarte mult şi sigur va cădea cît de curînd. La fel şi pe traversarea pe sub tavan, bolovanii de sub aceasta sunt friabili şi e de evitat folosirea lor cu încredere.

tavanul pe sub care se desfasoara LC2

Angi in R1, eu pe traversarea din LC2

traversarea pe sub tavan

Mihai si Angi in R1

In pasul cheie din LC2

privire spre R1 de pe LC2

Angi la plecare pe LC2. Eu in R2

Traversare pe sub tavan

Mihai si Angi in R2. Eu deja plecasem pe LC3

LC3 - Pleacă ascendent stînga pe o faţă înclinată în lungul unui diedru-fisură, apoi în sus pe faţă. Se intră într-un hornuleţ de cîţiva metri care are în partea superioară dreaptă o zadă. Aici, la işirea din hornuleţ, traversăm orizontal dreapta pe după zadă apoi urcăm spre dreapta pe nişte praguri de iarbă pînă la o placă de piatră pe care se află o ancoră şi un piton solid unde regrupăm. Atenţie, la ieşirea din hornuleţ nu se continuă în sus. Deşi pare căţărabil şi ar fi o linie firească a traseului, acesta nu e pe acolo. Lungime estimată la 25m şi un grad maxim de 6/6+.

plecarea in LC3

A doua jumatate a LC3

prima jumatate a LC3. Angi si Mihai in R2

continuarea pe LC3

In R3.

LC4 (sau retragerea) - Sunt două variante:
1- din schitele vechi se continuă undeva în sus ieşindu-se pe poteca ce vine din Aeriană, ieşire pe care noi nu am descoperit-o.
2- Din regrupare se urcă spre dreapta pe o mică placă asigurînd la un piton aflat ceva mai sus, apoi, 2 metri mai sus, se trece printre nişte jnepeni cotind orizontal stînga apoi în sus cîţiva metri după care facem dreapta pe curbă de nivel printre zade şi jnepeni, cautînd un soi de potecă printre aceştia, potecă ce coboară după vreo 10-15m spre o zadă ce are legate de ea nişte cordeline. Aici este ieşirea din traseul "Bivuacul Caprelor". De după zadă se efectuează un rapel de 55m pînă la baza traseului nostru sau două rapeluri mai scurte, unul de vreo 20m pînă în prima regrupare şi încă unul de vreo 35m pînă la baza primei lungimi. De aici mai facem un rapel de 30m printre zade pînă în firul Vîlcelului Stîncos.

ocolim jneapanul prin dreapa iar deasupra lui facem stînga, apoi sus si dreapta spre zada de rapel

rapelul spre firul Vîlcelului Pietros

Mihai la începutul rapelului

Mihai in rapel aproape de R1 din traseu (varianta de statie pt coborire din doua rapeluri)

Ajunşi la refugiu găsim, pe firul Văii Coştilei, trei persoane dintre care una alunecase pe limba de zăpadă căzînd între aceasta şi perete, rupîndu-şi piciorul. În momentul acela tocmai sunau la salvamont, salvamont care le spuseseră să rămînă pe loc ca să nu agraveze leziunile. Mi s-a părut o idee foarte tîmpită în condiţiile în care singura problemă era o fractură ceva mai sus de gleznă. În cele două ore şi ceva pînă au ajuns cei de la salvamont şigur se alegea şi cu o hipotermie. Aşa că, împreună cu Mihai, am luat decizia să-l ajutăm pe individ scoţîndu-l de acolo şi ducîndul în refugiu. Mihai l-a cărat în spate pînă la marginea limbii de zăpadă apoi eu l-am lăsat cu coarda pînă la poteca de mai jos după care, ajutat tot de Mihai, a ajuns în refugiu unde i-am preparat nişte ceaiuri din ierburile găsite pe pajişte şi din muguri de brad, l-am învelit şi ne-am pus pe aşteptat salvamontul care a venit cu alai mare, l-a preluat pe rănit şi l-a dus la vale. Aceasta a fost prima mea acţiune de ajutorare a unui accidentat pe munte şi primul accident la care asist. Sper să fie şi singurul.

actiunea salvamont. Dupa cum se observa un jandarm tocmai se pregatea sa devina client salvamontului.

După plecarea slvamontului am stat pînă tîrziu la poveşti cu Johny si Vlad care urcaseră Fisura Roşie.

Duminică am lenevit toată ziua ieşind din cînd în cînd printre reprizele de ploaie pentru a vedea dacă nu cumva există ceva şanse de îndreptare a vremii. Nimic. Nori mohorîţi şi ploaie.
La un momentdat s-a făcut mai bine aşa că o echipă de trei băieţi ce urcaseră dimineaţă au încercat o abordare a traseului Căţărătorului dîndu-ne prilej de căscat gura.

Tot în această pauză de ploaie am strîns echipamentul şi am luat-o la vale convinşi că nu mai aveam ce face pe ziua respectivă. Ajunşi mai jos vremea s-a îndreptat făcîndu-mă să simt un uşor regret că am decis să coborîm, dar, ajunşi la Căminul Alpin, cerul s-a acoperit şi o ploaie de toată frumuseţea mi-a şters orice urmă de regret.

Am ajuns la fix sa fentam torentiala

Acestea fiind zise am mai încheiat un week-end la munte.