Făgăraş. Valea Rea - Vf. Moldoveanu

Uneori mă întreb şi eu cum de nu am ajuns pînă acum pe cel mai înalt pisc de la noi din ţară. Poate că răspunsul stă în faptul că nu am urmărit şi nu urmăresc să ating recorduri de nici un fel, sau că vîrful cu pricina mi se părea atît de neinteresant încît nu merita organizarea unei ture special pentru el.

Totuşi, prin octombrie, nu prea aveam idei pentru tură aşa că Dana propune, iar noi acceptăm repede, o tură pe Moldoveanu cu urcare prin Valea Rea. Sună bine mai ales că Făgăraşul este foarte interesant toamna tîrziu.

Plecăm doar trei persoane, Dana, Angi şi eu. Ţinem drumul spre Piteşti apoi Curtea de Argeş, Valea Iaşului, Domneşti, Zboghiţeşti, Slatina.
În Slatina drumul face stînga peste un pod, dar noi trebuie să continuăm încă vreo 2km cu rîul pe partea stîngă. Trecem printr-o zonă împădurită, apoi, după ce trecem de aceasta, avem pe dreapta o pajişte mare, iar pe stînga nişte case. Ajungem la o răscruce unde un marcaj o ia spre dreapta pe un drum de pămînt. Iniţial credem că pe acolo trebuie să mergem, dar cînd drumul devine hîrtopăit ne dăm seama că nu e bine aşa că ne întoarcem.

Practic, de la răscrucea respectiva trebuie mers înainte şi se face stînga peste un pod îngust apoi se urmează drumul avînd mereu firul apei pe partea dreaptă. Ţinem firul apei pînă la baraj unde continuăm pe partea stîngă în uşoară urcare ajungînd puţin deasupra lacului de acumulare Rîul Doamnei. De aici nu prea mai avem cum să greşim drumul. Sunt 40km de drum forestier de la Slatina şi pînă în locul unde drumul se termină. Prima parte a lui este mai denivelată, dar a doua a fost refăcută recent şi se circulă foarte bine şi dacă vă întrebaţi unde sunt banii dumneavoastră din impozite, ei bine veţi găsi unul dintre răspunsuri aici, pe drumul forestier, în inima munţilor unde constructorul a montat zeci de marcaje rutiere de atenţionare. Curbă la dreapta, curbă la stînga, curbă dublă... de parcă în pădure, pe un forestier care e compus numai din curbe, aceste semne şi-ar mai avea rostul. Mai de grabă ar fi trebuit un semn de genul "atenţie, 100m de linie dreapta ". Atunci da, aş fi înţeles. Treceri pentru pietoni mai lipseau.

După două ore de mers pe forestier ajungem la capătul acestuia, loc unde este amenajată o mică parcare care acum era cam plină. Nişte unii ce se chiorau cu binoclul spre creste ne abordează întrebîndu-ne pe unde vrem să urcăm şi pe unde coborîm, nu de alta, dar este o partidă de vînătoare la capre negre şi ar fi bine să nu ne abatem de la potecile marcate.

Ne echipăm şi o luăm uşor, în sus, pe firul Văii Rele. Marcajul este foarte des aşa că nu avem cum să rătăcim drumul, cel puţin pînă deasupra cascadei.

marcaj rutier in inima muntilor. In spate, Buduru Mic şi Buduru Mare

Cascada pe Pîrîul Zbuciumatului, pîrîu ce se scurge din Lacul Galbena

Stîna din valea Rea 

Cascadele Văii Rele

Vîrful Moldoveanu şi-arată capul

Valea Rea

Angi aşteptînd pensionarii, adică pe mine şi pe Dana, rămaşi în urmă.

Zboară puiule, zboară...

Aici se deschide un fel de platou, căldarea superioară a Văii Rele, care colectează mai multe fire de apă. Traversăm acest platou diagonal stînga apoi prindem a urca din nou avînd versantul Viştea-Moldoveanu pe partea stîngă.

Ne prinde întunericul şi pierdem marcajul, dar pentru că terenul permite urcăm fără probleme cam pe unde nimerim. Ajungem puţin mai jos de refugiul Viştea la locul unde campaseră nişte băieţi şi aflăm de la ei că sunt aproape 16 persoane în refugiu şi că nu mai sunt locuri. Mai tîrziu am aflat de la un amic care înnoptase la refugiu ca acesta fusese ocupat de un număr de şapte israelieni care stăteau acolo de vreo o săptămînă şi care se pare că aveau pregătire militară. Lucru curios gîndindu-mă şi la accidentul cu elicopterul militar israelian prăbuşit în Bucegi.

Căldarea superioară a Văii Rele şi muchia Moldoveanu-Viştea

Apa vie

In fine, să revenim la noi.
Aşadar ne dăm seama că nu mai avem cum să dormim la refugiu. Eu şi Angi suntem tentaţi să facem un bivuac sub cerul liber, dar Dana nu vrea în ruptul capului să audă de aşa ceva. E hotărîtă să coboare la maşină şi să doarmă în ea. Neputînd-o lăsa să coboare singură, pe întuneric, renunţăm la ideea de bivuac şi coborîm şi noi. Ajungem jos şi o lăsăm pe Dana la maşină, iar noi ne amenajăm culcuş în stîna din Valea Rea după care încropim un foc şi coacem o grămadă de cartofi pe care-i găsisem într-o ladă abandonată pe prispa stînei. Cartofii copţi, cu sare şi focul din stînă au fost deliciul serii.

Cartofi copţi

Auci, frige..

Ia cu coajă, ia că-i pădurea plină

Ce avem noi aici ?!

A doua zi de dimineaţă ne trezim şi luăm o cafeluţă, mîncăm ceva apoi strîngem bagajele şi le lăsăm la maşină pornind din nou pe aceeaşi potecă ce ne duce spre Portiţa Viştei şi refugiul Viştea. Ziua parcă se schimbă peisajul. Alt joc de lumini, altă perspectivă.

Buduru Mic

Căldarea superioară a Văii Rele

Ajungem destul de repede şi inspectez refugiul. Lîngă el un maldăr de pungi cu gunoi lăsate acolo de turişti. Păcat. Totuşi interiorul refugiului este foarte curat. Mîncăm ceva apoi luăm cu noi un sac mare de gunoi şi pornim spre Vf. Viştea, iar de aici pe Moldoveanu. Vremea e superbă, iar crestele Făgărăşene mă motivează să planific pentru anul ce urmează o tura a crestei Făgăraşului. Sper să iasă planul.

Refugiul Viştea

Căldarea superioară a Văii Rele văzută de la refugiul Viştea

Interiorul refugiului e curat, dar afară e un maldăr de pungi cu gunoi.

Valea Viştea Mare

Urcarea pe Vf. Viştea

Lacul Văii Rele sau Iezerul Moldoveanului din Căldarea Văii Rele

Muchia Viştea Mare

Refugiul Viştea

Vf. Moldoveanu

Pe Vf. Viştea

Panoramă vestică de pe Vf. Viştea

Custurile Făgăraşului

Căldarea Văii Rele în toată splendoarea ei

Muchia Viştea-Moldoveanu

Pe Vf. Moldoveanu

Ca să nu ne întoarcem pe unde am venit propun să coborîm pe un traseu nemarcat, pe un picior care iese deasupra cascadei din Valea Rea, picior pe care observasem, cu o seară în urmă, un grup de cîteva persoane. Aşadar, de pe Moldoveanu coborîm spre sud, pe triunghi albastru şi cruce roşie, pînă pe Vîrful Roşu, prinzînd piciorul ce se lasă spre stînga şi a cărui muchie ne scoate fix deasuprea cascadelor, de unde continuăm coborîrea pe poteca marcată pe care am urcat.

Coborîrea spre sud de pe Vf. Moldoveanu

Piciorul ce ne scoate deasupra cascadei Văii Rele

La picior, pe picior

Vf. Moldoveanu şi Iezerul Moldoveanului 

Se lasă seara

Stîna din Valea Rea

Si uite aşa am făcut Valea Rea de două ori într-un week-end şi am ajuns şi pe Moldoveanu.