Asparuhovo. Un colț de liniște.

În ultima perioadă se pare că vremea își găsește să se strice numai la sfîrșit de săptămînă, așa că, pentru a putea cățăra ceva, căutăm tot felul de locuri pe la bulgari. Ideile de faleze, numai bune de încercat, vin de la Doina și Croco, mari amatori de astfel de zone de nici nu aveai habar că există pe hartă.

Așadar, Cosmin află de la ei de două faleze, Asparuhovo și Șumen. Ambele spre estul Bulgariei, păreau a fi ocolite de ploile ce puseseră stăpînire cam pe toată Romania, dar și pe o bună parte din Bulgaria.

Plecam din București duminică dimineață în echipă de cinci, Adică Angi, Miha, Cristina, Cosmin și eu. Trecem vama și o luăm spre Varna. Drumul e nou pentru noi. Nu am mai fost în zona asta așa că mă holbez în toate direcțiile, absorb ca un burete toate peisajele noi și mă bucur de tot ceea ce văd. Ajunsesem să mă plictisesc de veșnicele ieșiri la Veliko sau Basarbovo așa că tura asta vine ca o gură de oxigen.

Rîdem, glumim, iar timpul trece repede și iată-ne la bifurcația cu drumul ce duce spre faleză. De fapt ne oprisem pentru a fotografia o formațiune de stînci cu un aspect interesant: Chudnite Skali. Trecînd de ele, ajungem la locul unde credeam că trebuie să părăsim șoseaua principală și să intrăm pe un drumeag lateral, spre stînga, doar că, surpriză, drumul e surpat și nu putem intra cu mașina. Ulterior, plimbîndu-ne pe acest drumeag, am constatat că ar fi trebuit să intrăm pe el ceva mai devreme, din celălalt capăt al lui. Am lăsat mașina aici, dacă tot găsisem un loc de parcare pe marginea șoselei principale, ne-am luat echipamentul și am pornit în căutarea potecii ce duce la faleză.

Inițial am continuat pe drum, avînd lacul pe partea stîngă, dar trecînd prin tunelul ce străbate formațiune de stănci am constatat că trebuie să facem cale-ntoarsă căci ajunsesem la capătul drumeagului și nu găsisem nicio potecuță.

La întoarcere, la vreo cincizeci de metri de ieșirea din tunel, pe partea stîngă se conturează o potecă ce urcă domol. Ba din loc în loc apare și cîte un marcaj cu bandă verde pe fond alb. Poteca ne scoate într-o poiană mare, în dreptul unei foste cariere. Străbătînd poiana, poteca urcă spre un al doilea etaj plat aflat în imediata vecinătate a falezei de escaladă. Aici stabilim să ne punem corturile, dar mai întîi urma să ne cățărăm.

Ne împrăștiem pe lîngă faleză studiind traseele. Par ușurele, majoritatea dintre ele pe la gradul 6a/ 6a+, și cu o stîncă puțin diferită de ceea ce am mai cățărat. Un soi de praguri ce ascund fie mînere, fie prize openhand și care trebuiesc atent studiate înainte de a te "arunca la ele".

prima poiana, langa o fosta cariera

in dreapta se vede peretele de catarare

Cățărăm cam tot ce putem. Din topul traseelor ne zîmbește prietenos o capră sau, mă rog, craniul ei spînzurat de un cablu transversal ce lega topurile mai multor trasee. Într-una din regrupari găsesc și o mică geodă de dimensiunea unui pumn, lucru mai rar intalnit la catarare.

Ne-am tot dat toata ziua, apoi am adus de la mașină corturile, le-am instalat în minunata poiană străjuită de faleză și ne-am așezat la masă apoi, după un timp pe care l-am umplut cu vorbe și glume, ne-am băgat la somn avînd grijă să nu luăm cu noi lighioane cu multe picioare ce se ascundeau pe sub pietrele din poiană.

mica geoda

dracul

si dumniezo

sau asta o fi dracul?!

nimic nu e mai fain ca o noapte la cort

A doua zi am lenevit mult în razele călduțe are soarelui de dimineață. Spre amiază i-am lăsat pe ceilalți să se cațere, iar eu am plecat să cutreier puțin prin preajmă pentru a vedea peisajul.

Am urcat prinr-o pădurice tînără ce-mi amintea de clima mediteraneană, cu copaci piperniciți, țepoși, pînă spre un platou arid de unde am încercat săcobor lao grotă aflată deasupra primei cariere. N-am reușit, fiind despărțit de grotă de un perete de vreo 3-4m pe care nu am reușit să-l descațăr. Am mai bălăurit puțin pe platou remarcînd că în amontele văioagei ce pornea de la carieră, la cîteva sute de metri depărtare, se afla o balastieră sau fabrică de pietriș, pereții unei cariere aflate în exploatare zărindu-se ceva mai departe.

M-am întors la cățărat unde nu am făcut altceva decît să încerc două trasee mai grele. Am tras și un pui de somn la soare, bucurîndu-mă de liniștea din zonă, de ciripitulpăsărilor, de sunetul vîntului. Mai am nevoie și de relaxare, de visare, de fugit cu gîndul departe.

Ne-am întors acasă bucuroși de această mică ieșire. Loc nou, frumos, liniștit. Trasee ușurele. Singura părere de rău a fost că nu am mai putut dormi o noapte acolo.