Trandafirul Negru - Piatra Craiului(3B, 6/6+, 4LC)

Trandafirul Negru - Piatra Craiului(3B, 6/6+, 4LC)

Nu am căţărat pînă acum nici un traseu în Piatra Craiului şi, văzînd că din ce în ce mai multă lume cocoaţă pe-acolo, am zis că-i vremea să încerc şi eu ceva.

Plec spre Crai vineri dimineaţă însoţit de Angi şi Dana. Lăsăm maşina undeva pe drumul de pamînt ce urcă spre Colţii Chiliilor şi pornim la pas pe poteca ce duce spre refugiul Diana. Este o zonă a Craiului în care nu am mai fost aşa că mă bucur de traseul nou. Poteca este lejeră însă destul de lunguţă aşa că, de la locul unde lăsasem maşina şi pînă la refugiu facem aproape două ore.

De aici pormin pe marcajul triunghi albastru ce urcă spre Padina Popii.
Traseul nostru se află pe peretele Padinii Popii cam la 20-30minute de mers de la refugiul Diana.

topo Trandafirul Negru

Valea Crapaturii

Spre Ref. Diana

Refugiul Diana

Urcînd de la refugiu, poteca se apropie de un perete brăzdat de un vîlcel abrupt ce poartă numele de Vîlcelul Trecătorii Forţate acesta fiind cam cea mai uşoară variantă de retragere din treseele de alpinism din zonă.
Dincolo de acesta, poteca merge paralel cu peretele trecînd la un moment dat pe lîngă un panou turistic. De aici poteca traversează firul unui vîlcel, loc asigurat cu nişte lanţuri apoi, după cîteva zeci de metri, ajunge în dreptul unei cruci de inox montată pe perete.

Traseul nostru începe din dreptul acestei cruci, pusă în memoria a trei alpinişti căzuţi din acest traseu. Încurajator.
Ajungem şi noi la crucea respectivă şi analizăm peretele. Undeva spre dreapta remarc o linie de pitoane ce trece peste o surplombă. E clar, pe acolo e, dar parcă nu prea se pupă cu descrierea traseului. Nu specifică nimic de surplombă şi nici de utilizarea scăriţelor ba, zice-se, pe toată lungimea ar fi vreo 8-10 pitoane ori, numai la surplombă sunt vreo 6. Cum şi alte dăţi am costatat că uneori surplombele nu sunt chiar atît de dificil de trecut pe cît par, m-am băgat.

Primele cuie sunt la mama dracu, la vreo 8-10 metri de urcat pe o pantă cu trepte friabile presărate cu iarbă. Mi se ia o piatră de pe inimă cînd bag prima asigurare. Eiiii şi acum începe distracţia. Pasajul se pare că nu îmi iese la liber aşa că pun scăriţele la lucru, dar şi aşa trag din răsputeri să depăşesc surplomba lucru ce mă demoralizează maxim ştiind că traseul are pas de maxim 6+, grad pe care îl trec fără prea mari probleme ori acum mă chinui de-mi ies ochii.
Cu mari eforturi trec peste surplombă şi ajung pe o faţă spălată apoi prind o fisură spre dreapta pe care urc pînă ce ajung la o regrupare. Asigurările sunt rare, iar terenul e cam friabil. Trebuie să verific bine prizele înainte de a mă folosi de ele. Regrupez pe un mic horn la două cuie pe stînga lui şi unul pe dreapta. Mai sus de mine, pe o placă, alte două cuie bune plus un spit.

Vin şi fetele. E tîrziu tare. Mie mi-a luat cam 2ore lungimea chinuindu-mă cu scăriţele, mai ales că e prima dată cînd folosesc două urcînd de pe una pe cealaltă. Demoralizat, cu gîndul că m-am scremut pe un 6+, hotărăsc să ne dăm jos. Rapelăm la baza traseului.

Nu ştiu cum, dar după ce ajung jos, lîngă cruce, observ la doi metri de ea un piton ce pare că nu se află pe lini pe care urcasem noi. Atunci mă taie capul să arunc o privire asupra hărţii de ansamblu a zonei şi constat că intrasem în alt traseu, aflat la stînga de Trandafirul negru. Traseul Turnuleţului. Ba chiar, în stînga crucii de inox, puţin deasupra triunghiurilor albastre ce marchează poteca spre Padina Popii se află o urmă de vopsea albastră, desluşind vag "T. Negru"
Aşadar, ne retragem spre Plaiul foii unde campăm şi ne culcăm.

Urma vaga a numelui traseului, jos intarita pentru a o distinge mai bine

Sîmbătă dimineaţă ne trezim relativ devreme şi, după ce ne salutăm cu Cătălin Creţu, Ocavian şi Viorica, Silvia şi Cătălin şi alţi cîţiva, plecăm spre traseul ce-l ratasem în ziua precedentă.
De data aceasta intru pe unde trebuie.

LC1 - La 2 metri de marcajele triunghi albastru de lîngă crucea de fier se află primul piton, mai mult pentru marcat începutul traseului. Se urcă pe o rampă de piatră şi iarbă orientată foarte slab spre dreapta pînă la un mic hornuleţ. După depăşirea acestuia mai urcăm cîţiva metri şi ne intersectăm cu un alt mic horn ce vine din stînga. Aici se află un piton pe dreapta şi două pe stînga. Noi am regrupat aici, dar regruparea din schiţă se află ceva mai sus.

Deasupra acestui punct se observă două pitoane şi un spit. Acesta este pasul de 6/6+ din această lungime. După depăşirea lui se urcă vertical, puţin dreapta apoi se traversează stînga vreo doi metri ajungînd în regrupare. Regruparea nu este foarte comodă mai ales pentru trei persoane şi este asigurată cu un spit şi un peu solid. Lungimea are vreo 45-48 metri.

LC2 - Se pleacă spre stînga asigurînd la un piton aflat la vreo 4-5 de regrupare şi vreo 2-3 mai sus de aceasta. De aici se urcă o faţă căzută cu prize bune şi smocuri de iarbă la capătul căreia se află un piton. În partea de sus a feţei se află o placă ceva cam spălată în a cărei parte superioară stîngă se poate observa o buclă de cordelină. Pe placă se mai află un piton. Placa are gradul 6/6+. Eu am preferat să ocolesc placa prin dreapta pe lîngă o muchie înierbată. Imediat deasupra placii se află o mică surplombă ce se abordează direct.

De aici şi pînă în regruparea de mai sus începe şi marea problemă a acestei lungimi. Friabilitatea. Prizele trebuie alese cu grijă şi încercate bine, fie ele mici sau bolovani cît un pepene mare, iar unele dintre acestea nici măcar nu trebuie atinse căci stau într-un echilibru precar. O altă problemă ce m-a stresat tare pînă în regrupare este faptul că oricînd coarda putea disloca un astfel de bolovan, iar linia traseului este fix deasupra regrupării.

De deasupra surplombei se prinde o rampă înierbată, înclinată spre dreapta, ce duce la un mic pasaj vertical. De la ieşirea din surplombă şi pînă la pereţel nu mai avem niciun cui sau cel puţin eu nu am găsit, iar cuiul de pe perete nu e unul în care ţi-ai dori să cazi.
Se urcă cu atenţie pereţelul şi se prinde un mic horn ce duce către nişte jnepeni. La ieşirea din horn se face dreapta mergînd vreo 5-7 metri pînă în regrupare. Regrupare largă, comodă. Lungime de vreo 48-52m.

Plecarea pe a doua lungime

a doua regrupare

Iiiiii'm too sexy for my helmet

LC3 - Se urcă vertical puţin în stînga regrupării. Lungimea e scurtă şi are doar vreo două sau trei asigurări nefiind foarte dificilă. Se iese in dreapta crestei pe un tăpşan de iarbă la un copac uscat la care se şi asigură. Aici ar fi mers puse două spituri căci deşi pare solid deocamdată, nu se ştie cît va mai ţine copacul acesta. Lungime scurtă de doar vreo 30m.

Plecare pe LC3

Regruparea a treia

LC4 - Se pleacă spre o mică şa apoi în sus pe muchia crestei. Prima asigurare e destul de sus aşa că trebuie puţină atenţie. Pînă la primul cui am mai asigurat cu un anou după un mic colţ de stîncă.
Traseul mai urcă puţin vertical apoi se pierde foarte mult din verticalitate urmîndu-se muchia pe lungimea căreia nu mai găsim nici o asigurare. Dar nici n-ar fi nevoie căci e aproape orizontal, doar că trebuie atenţie că e puţin cam friabilă. Eu am regrupat la două ţancuri pe după care am putut trece anourile.

Plecare pe LC3

Regruparea a treia

Plecare pe ultima lungime.. fix pe muchie

Vf. Padinii Popii

Angi pe portiunea finala din ultima lungime

O fi pasare? O fi avion?.....

Retragerea:

La noi a fost cu peripeţii. Din ce am citit sunt două variante de retragere, una pe Vîlcelul Trecătorii Forţate, prin două rapeluri şi o altă variantă pe o potecă ce duce spre Brîna Caprelor.

Iniţial am optat pentru potecă. De la ultima regrupare am urmat o mică potecuţă în lungul crestei, printre jnepeni, ieşind într-o strungă ce are pe dreapta o ruptură mare de pantă. Am coborît în strungă apoi am continuat pe o potecă ce urcă uşor paralel cu peretele. Am ajuns într-un vîlcel de unde nu am mai ştiut dacă să o luăm în sus sau pe curbă de nivel. Le-am lăsat pe fete pe potecă şi am început să urc vîlcelul să văd peste ce dau. La capătul lui am ajuns la o zadă şi nişte jnepeni ce aveau cîteva crengi tăiate cu toporul fapt pentru care am crezut că pe acolo e drumul. De la jnepeni am coborît cîţiva metri apoi am traversat o faţa spre stînga şi am ieşit pe o mică muchie de unde puteam admira Vf Padinii Popii. Jos, o potecuţă de capre şi cam atît.

Intre timp fetele mă anunţă că l-au sunat pe Mihai, iar acesta le-a descris coborîrea din cartea lui Cristea ca făcîndu-se pe Vîlcelul Trecătorii Forţate. Aşa că, pentru retragere, după ce se coboară în mica strungă cu ruptura de pantă pe dreapta, se coboară spre stînga pe o potecuţă printre jnepeni, potecă ce ne conduce spre firul vîlcelului larg pe care ne aflăm. Se urmează această potecă pînă la o limbă de grohotiş pe care se coboară. În ultima parte a vîlcelului, cu puţin înainte de săritoarea pe care trebuie s-o rapelăm, ar mai fi o variantă pe o potecuţă ce urcă spre dreapta şi se strecoară pe lîngă stîncă, printre jnepeni şi zade, pînă pe poteca ce urcă de la Diana spre Brîna Caprelor. Noi am încercat şi pe aceasta pînă cînd am pierdut poteca la o ruptură de pantă şi, cum soarele atingea creasta dealurilor dinspre vest, iar lumină nu mai aveam pentru mult timp, ne-am întors la varianta rapelului.
Am coborît pe vîlcel încă vreo 10-15 metri, cu mare atenţie căci e cam alunecos, pînă la săritoare. Aici, pe dreapta cum cobori, se află un piton solid din profil patrat de 20mm.

Primul rapel are vreo 15-20m apoi se coboară pe vîlcel încă vreo 10 metri şi pe partea stîngă, cum coborîm, găsim punctul celui de-al doilea rapel. Două pitoane legate între ele cu o cordelină. Rapelul al doilea are vreo 35 metri, iar corzile trebuie poziţionate cu atenţie ca să nu se prindă nodul corzii. Se spune că s-ar mai afla două pitoane noi pe partea dreaptă, dar am aflat asta abia după coborîre aşa că nu am mai verificat.

După rapel se coboară pe firul vîlcelului cam 10m apoi se descaţără o săritoare care, de sus, pare cam abruptă, dar se pare că nu este. Noi, cu semicorzi de 60m, am dat al doilea rapel pe toată lungimea vîlcelului trecînd şi peste săritoarea finală. Cred că s-ar putea încerca şi cu corzi de 50m căci nouă ne-au mai rămas suficienţi metri de la baza săritorii.

De aici am coborît agale spre Plaiul Foii unde am mîncat ceva şi ne-am băgat, obosiţi, la somn.

Coborarea spre Vilcelul Trecatorii Fortate. Dincolo de tancul din mijloc este ultima regrupare din traseu.

In jos spre Vilcelul Trecatorii Fortate

Primul rapel pe Vilcelul Trecatorii Fortate

Citeşte tot articolul

Lupul cel Rau (5B, 6 A0, 7-)

Lupul cel Rău. 5LC, 5B, 6 A0, 7-

Revenim din Dolomiţi cu chef de cocoţ, însă sîmbătă lucrez aşa că, pentru duminică, ne orientăm spre un traseu relativ apropiat şi accesibil. "Lupul cel Rau" ne făcuse cu ochiul în timp ce urcasem pe Muchia Căprioarei. O echipă era atunci în el, iar fata ce era secund a cam picat în ultima lungime drept pentru care am avut ceva reţineri dacă să intru sau nu în acest traseu. Dar vazînd-o pe Angi foarte entuziastă şi convinsă că nu voi avea probleme ne hotărîm să-l încercăm.

Ca să nu pierdem vremea, şi aşa puţină, plecăm de sîmbătă noaptea spre Cheile Rîşnoavelor unde ne aşteaptă Mihai şi Dana care urcaseră pe Muchia Căprioarei.
Din Ploieşti îi pescuim pe Ruxache şi Andrei aceştia avînd şi ei gînduri de cocoţ prin zonă.

Ajungem tîrziu în Poiana Inului, punem corturile şi ne băgăm la somn cu gîndul la urs. Gandul meu zboara repede şi rămîne pe alte meleaguri căci adorm instant şi pînă dimineata puteau să ma tragă urşii afară şi să mă tîrască prin poiană că tot nu m-aş fi trezit.

Ne trezim devreme. Eu primul, cu gîndul să-mi testez noul apărăţel foto de buzunar, restul încă moţăind, dar nu prea mult.

de la stînga la dreapta: Muchia Caprioarei, Muchia Iepurasului si Muchia Lupului cel Rau

Traseul "Lupul cel Rău" se află în Peretele Animalelor din Postăvaru şi este cotat ca avînd gradul 5B cu pas de 7- la liber. Lungimile de coardă sunt relative acestea fiind mai scurte sau mai lungi după cum preferă fiecare. Noi vom intra în el în două echipe: eu cu Angi şi Mihai cu Dana.

Pentru a ajunge la traseu se urcă prin Poiana Inului, iar în partea superioară a acesteia se prinde o potecă ce urcă pe un vîlcel larg. Undeva mai sus, înainte de a ajunge la perete, poteca coteşte dreapta urcînd lin. În locul în care poteca se apropie foarte mult de perete găsim şi intrarea în traseul nostru, marcată cu vopsea neagră la baza acestuia pe o mică muchie ce se prelugeşte spre padure.

Mai jos am ataşat două schiţe ale traseului la rezolutie mare. Una grafică şi una în care am suprapus o fotografie a Peretelui Animalelor pentru o mai buna vizualizare a traseului.

Topo Lupul Cel Rau

Lungimea 1 - Traseul începe prin stînga muchiei pe care e scris numele, pe un mic hornuleţ, iar după vreo două asigurări traversează pe dreapta urmînd muchia. Pe primii 15-20m stînca este cam murdară şi neaderentă apoi totul este ok.

După vreo 20-25m întîlnim o porţiune mai verticală şi cu prize mai puţine ce ne obligă la o mică traversare spre dreapta, de vreo 3m, loc unde dăm şi de o primă regrupare intermediară. De aici urcăm puţin spre stînga revenind la linia iniţială pe care urcăm încă vreo 8-10 metri printr-o porţiune puţin mai înierbată pînă la o altă regrupare intermediară peste care noi, avînd corzi de 60m, am sărit. De aici se prinde linia unui diedru, iar la terminarea acestuia se face o mică traversare stînga, peste muchie, regrupînd la un spit şi două cuie.

Hornul diedru pe care incepe traseul

In prima lungime. Sub mine si putin in dreapta e prina regrupare intermediara

Prima regrupare

Lungimea 2 - Pleaca din regrupare în sus pe o faţă cu prize suficiente ajungînd după vreo 20 de metri la o porţiune înierbată unde se află o regrupare intermediară pe care o sărim. De aici se urcă vertical o fisură puţin înclinată spre dreapta care are în partea superioară o mică surplombă ce se trece destul de uşor. După surplombă regrupăm pe o platformă unde avem două spituri şi patru cuie.

In a doua lungime

Ruxace si Andrei in Muchia Caprioarei

A doua regrupare.

Lungimea 3 - Se face o mică traversare descendentă spre stînga, vreo 2m, pentru a prinde linia unui diedru-fisură de cîţiva metri pe care urcăm vreo 10-12m pînă la o regrupare intermediară. De aici traseul urmează vertical un diedru mare cu o fisură largă şi numai bună de urcat în bavareză. După vreo 10m, datorită lipsei prizelor în diedru, suntem nevoiţi să trecem spre dreapta, peste muchia diedrului, pentru a ne folosi de prizele mult mai bune aflate aici. Revenim în diedru după vreo 4-5m urcînd pe acesta pînă pe un prag de piatră aflat la baza unei arcade mari. Aici dăm peste o regrupare nu tocmai bună, dar pe care o putem sări, traversînd spre stînga vreo 5-6m pînă la o altă regrupare ceva mai comodă, la un spit şi trei cuie. Traverseul intersectează linia traseului Diedrul Corbilor ce continuă pe diedrul format de arcada uriaşă ce se ridică deasupra naostră

Atenţie! Din regruparea intermediară şi pînă la regruparea comodă se mai asigură o singură dată la piton bătut vertical într-o fisură aflată pe o placă puţin înclinată, piton care, dacă e tracţionat în sus, iese.

In a treia lungime

A treia redrupare de dupa traverseul din LC3. Pitonul in care e asigurata coarda verde iese daca e tractionat in sus

Angi pe lungimea 3

Angi si Mihai pe lungimea trei

Putina odihna nu strica...

Lungimea 4 - Se traversează stînga şi se prinde un mic diedru de vreo 5-6m din care am ieşit spre dreapta puţin mai sus de jumătatea lui pentru a profita de prizele bune de pe muchia din dreapta. De la ieşirea din diedru urcăm diagonal dreapta pînă la baza diedrului de sub arcadă urcînd pe acesta vreo 3-4m apoi traversăm spre stînga 4m, descendent 1m, apoi orizontal stînga încă vreo 8-10 metri după care urcăm vreo 8 metri pînă în regrupare. Aici avem un spit şi trei cuie.

Inainte de a urca cei 8m pînă la regrupare se poate vedea spre stînga,la vreo 7m , un piton mare. Iniţial am crezut că pe acolo e traseul dar nevăzînd cuie mai sus de acela am preferat să nu mă duc către el, urcînd pe linia fisurii din ultima lungime pană sub aceasta, loc unde am dat de regruparea ce nu e vizibilă de pe linia traverseului.

Primul diedru din LC4 in stanga, iar eu intru pe al doilea diedru

Dana in LC3

Mihai si Angi in regruparea 3

Regruparea 5

Dana pe ultimul diedru din LC4 si traversarea spre stanga

Lungimea 5 - Din regrupare se pleacă în sus pe o fisură mai tăricică ce are o surplombă în partea superioară. Aici se află şi pasul cheie al traseului, cotat cu 7-, deşi aş putea spune că diedrul din lungimea a treia mi s-a părut mai de anduranţă. Pasul cheie nu e foarte dificil, dacă stai să-ţi calculezi mişcările, el ieşind cu o mişcare mai mult de poziţionare decît de forţă. Bine, pe mine m-au ajutat şi cei 1,82m astfel că am putu să prind o priză aflată ceva mai sus. După depăşirea acestui pasaj traseul pierde din verticalitate ieşind într-un mic horn cu bolovani şi iarbă pe care îl urmăm în sus pînă la nişte jnepeni, ieşind din traseu spre dreapta şi regrupînd la un copac.

Corzile pe ultima lungime

In regruparea din Caprioara

O nectarina zemoasa dupa traseu ... ca premiu

se apropie toamna

Retragerea: Pentru coborîre se urcă diagonal dreapta pînă se ajunge la ieşirea din Muchia Căprioarei şi Muchia Iepuraşului de unde se coboară pe potecă sau se traversează pe curbă de nivel pînă prindem aceeaşi potecă, dar varianta asta mi s-a părut mai complicată datorită pantei destul de înclinate şi frunzelor alunecoase.

asteptand cealalta echipa

"Lupul cel Rău" este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am parcurs pînă acum cu o căţărătură frumoasă şi sigură fiind bine asigurat, iar roca, exceptînd partea murdară de la bază, este aderentă şi compactă cu foarte puţine zone friabile. Diedrul din lungimea a treia este un adevărat deliciu.

Citeşte tot articolul