un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


joi, 6 decembrie 2012

Piatra Tîrnovului

Piatra Tîrnovului - 17,18 noiembrie 2012

După o vară întreagă dedicată alpinismului sau escaladei iată că începem sezonul de ture montane.
Începem cu Piatra Tîrnovului din Munţii Căpăţînii.

Plecăm de vineri noapte în formaţie de cinci şi anume Angi, Dana, Mihai, Radu şi eu. Poposim la aceeaşi pensiune care ne-a găzduit în ultimele noastre drumeţii din zona Munţilor Latoriţei, dar de data aceasta observăm că ospitalitatea a mai scăzut puţin, bucatele de pe masă s-au cam împuţinat faţă de altă dată. Oricum, asta ajută la siluetă.

Sîmbătă, după un mic dejun îndestulător, pornim spre Valea Latoriţei pentru a prinde drumul marcat cu . Marcat e un fel de a spune căci nu prea am văzut niciun marcaj. Traseul porneşte din drumul de pe firul Latoriţei, drum ce duce la lacurile de acumulare Petrimanu şi Galbenul. Înainte de a ajunge la lacuri, pe dreapta se află un canton forestier abandonat şi părăginit. imediat după acesta se desprinde spre stînga un drum forestier pe care am urcat cu maşina cam pînă unde am considerat că se poate.

Din locul unde am lăsat maşina am continuat să urcăm pe drumul forestier ghidaţi de Radu care fusese pe acelaşi traseu cu o săptămînă sau două în urmă. După cîteva serpentine se trece pe lîngă o mare conductă de aducţiune a apei apoi se continuă pe drumul forestier. Nu aş putea să dau foarte multe detalii despre ajungerea în creastă căci sunt multe ramificaţii ale drumurilor folosite la exploatările forestiere. Tot cotind ba stînga ba dreapta am ajuns pe culme la un indicator.























De acolo am pornit spre stînga, adică spre est, mergînd pe un drum forestier care iniţial urcă pentru ca apoi să coboare spre stînga. Ajungem într-o poiană unde, pe un copac de pe dreapta, se află un alt indicator ce arata "spre Ciunget prin Piatra Tîrnovului 4 1/2h - ".

Pornim spre dreapta părăsind drumul, strecurîndu-ne printre brazi în căutarea marcajului la fel de des vopsit ca şi cel de mai devreme. Adică deloc. Mă folosesc de simţul orientării pentru a dibui firul slab al unei potecuţe apoi, cînd aceasta coboară spre stînga dînd semne că ar merge pe o curbă de nivel, o părăsim urcînd spre dreapta cam pe unde considerăm mai accesibil pînă ce prindem muchia pe care urcăm la nimereală fără a da de vreun marcaj.

Ajungem repede în creastă, străbătînd mici zone stîncoase sau porţiuni de jnepeni apoi continuăm să străbatem creasta gîndindu-ne la tentativa din iarnă cînd am încercat să facem acelaşi traseu dar în sens invers.








Urmăm creasta pînă ce aceasta se termină cu un mare pîlc de jnepeni ce ne obligă la tot soiul de mişcări echilibristice pe ramurile lor care tind să acţioneze ca mici trambuline. Evident că poteca se pierde în acest desiş, iar noi suntem nevoiţi să ne bazăm pe intuiţie şi orientare. Radu nu ştie nici el prea bine pe unde au coborît căci în această zonă "pe aici" ar putea fi pe oriunde.

Cum îmi place foarte mult să găsesc variante de traseu mă avînt înainte luptîndu-mă cu jnepenii ce încercau cu disperare să mă trimită înapoi. Reuşesc să depăşesc porţiunea de jnepeniş şi cobor spre o pădure de conifere prinzînd o potecă destul de vizibilă pe care merg pînă la un grohotiş ce coboară dinspre stînga. Aici am norocul de a da peste două femele de căprior şi apuc să le fac cîteva fotografii înainte de a o zbughi în sus, printre brazi.

Ne cotinuăm drumul coborînd spre un plai mare unde se zăresc multe construcţii, stîne mai vechi sau mai noi pe ceare le vizităm pentru un mic popas de cozonac. După ce ne astîmpărăm foamea prindem un drum forestier de întoarcere ce trece pe sub muchia Pietrei Tîrnovului pe partea ei sudică. Drumul ne duce la indicatorul cu punct galben de unde coborîm pe unde am urcat.














































A doua zi încercăm să găsim Cascada Moara Dracilor şi cerînd nişte detalii gazdei aflăm că e destul de greu de găsit, dar nu dăm înapoi şi plecăm spre Lacul Galbenu unde ne lăsăm maşina. Traversăm barajul şi prindem o potecă pe deasupra lacului de acumulare, potecă ce duce pînă la un tunel care probabil duce apa din lacul Galbenu în lacul Vidra. Aici coborîm pe malul lacului şi urmăm un drum de contur pînă ce lacul se termină şi ne vedem nevoiţi să traversăm nişte fire de apă ce alimentează lacul.

Traversarea nu e tocmai uşoară pietrele fiind acoperite de chiciură, deci alunecoase. Găsec un buştean transersal pe care mă aşez cu fundul şi prin mişcări repetate de "sărit capra" reuţesc să ajung pe partea cealaltă urmat de Angi. Mihai vine cu ideea de a improviza o tiroliană peste rîu şi pentru că aveam chef de distracţie suntem cu toţii de acord. Legăm cordelina lui radu de doi pomi chinuindu-ne să o întindem cît mai mult. Radu e primul în teste, dar renunţă repede de frică să nu facă o baie nedorită. Dana se oferă ca al doilea cobai aşa că Mihai o leagă cu un anou de cordelină şi începe distracţia.

Dăăăi, trageee, ţineeee suuus, dăăăăi, dăăăi că piiiici.....

Ne amuzăm teribil cu emoţiile de rigoare căci cordelina e oarecum dinamică şi oricît am fi întins-o tot făcea o mare burtă.
A urmat Angi care s-a bucurat de două traverseuri aapoi am strîns jucăriile, noi fiind prea grei pentru a încerca, şi am plecat spre ţinta iniţială. Numai că nu prea ştiam ce fir să apucăm.

Am luat la întîmplare un fir pe care am urcat pînă ce am dat de o potecă foarte clară ce ducea în susul firului de apă, dar care la un momentdat a părăsit firul luînd din ce în ce mai multă altitudine pe versantul din stînga. Cascada fiind pe partea dreapta în sensul urcării am coborît pînă la firul apei pe unde am găsit şi noi căi mai accesibile, apoi am continuat pe lîngă apă pînă ce nu prea am mai găsit cale de continuare şi nici nu prea se zărea vreun rîu pe care să fi fost vreo cascadă, rîu ce ar fi trebuit să vina de undeva din dreapta. Aşa că, fiind şi destul de tîrziu, hotărîm să ne întoarcem renunţînd la cautarea cascadei. Abia acasă, după o căutare atentă pe google earth, am observat că pentru a ajunge la cascadă trebuia să urcăm pe firul pe care îl trecusem cu tiroliana.

A fost un sfîrşit de săptămînă cu o tură frumoasă, probabil pentru ultima dată prin zona Munţior Latoriţei.






















Şi un mic filmuleţ pentru amuzament:

Distractia din ambele zile

Un comentariu:

Angie Ion spunea...

Foarte frumos, dar filmuletul face toti banii =))

Trimiteți un comentariu