Traseul Vigh Tibor 8LC, 7-/7 (variantă 8-(8+) sau artificial)

A doua zi petrecută în Cheile Turzii o vom dedica traseului Vigh Tibor, un traseu la care eram cu gandul de anul trecut de cînd fusesem în Quo Vadis.

Nu am intrat în el foarte devreme căci dimineaţa încă e chiciură pe jos şi destul de frig aşa că am asteptat ca soarele să încălzească puţin atmosfera.

Încă de la început voi motiva gradul dat traseului, grad care nu corespunde cu cel dat în carte sau pe alte bloguri. Cotaţia pe care am dat-o eu este cotaţia lungimii parcurse în mod obligatoriu. Spun asta pentru că cea de-a şasea lungime are două variante: una care apare în diverse descrieri cu grade cuprinse intre 8- si 8+ şi o variantă de artificial unde se trece din scăriţă în scăriţă.

Am pornit spre baza traseului în grup maricel. Două echipe vom merge în Vigh Tibi, iar altă echipă se va învecina cu noi parcurgînd traseul Quo Vadis.

Ajungerea la baza traseului presupune trecerea apei, dar anul acesta natura ne-a întins o mînă de ajutor căci a dărîmat un copac pe care-l putem folosi ca punte scăpînd astfel de o baie în apă foarte rece.

Odată trecuţi puntea naturală, ajungem pe malul celălalt într-o zonă împădurită unde mergem spre dreapta pînă cînd nu mai avem unde merge căci malul dispare, peretele vertical coborînd direct în apă. Dacă trei metri de locul unde ne oprim, spre dreapta, se observă o placă metalică ruginită atunci suntem cu siguranţă la baza traseului.

topo Vigh Tibor (Vigh Tibi)

LC1 - Porneşte pe o fisură înclinată spre stînga, cu pasaje uşoare care are după vreo 18m un mic hornuleţ de 2-3 metri. Odată urcat hornuleţul observăm spre dreapta o brîniţă de iarbă şi un piton loc care ne poate dezorienta. Noi continuăm tot spre stînga ascendent, printr-o zonă cu blocuri de piatră şi iarbă, ajungînd la o linie de spituri din traseul "Ilegal" ce ne confirmă că suntem pe drumul cel bun. Continuăm tot spre stînga spre un al doilea mic horn pe care îl urcăm prin stînga apoi odată ajunşi deasupra lui întîlnim regruparea la două spituri. Regrupare comodă, pe un prag mare. Lungimea are 50m şi gradul 5.

Mihai si Dana la Baza traseului. In dreapta se poate observa placa metalica

plecarea pe LC1

Prima parte din LC1

Partea finala a LC1 cu hornuletul de la capatul ei

din categoria "Adrei Holban stie de ce"

LC1

Andrei Laura si Marian in prima regrupare din Quo Vadis

Mihai pe LC1

LC2 - Pleacă spre dreapta, loc unde depăşim un mic pas de gradul 6+ la trecerea peste un prag, apoi continuăm tot ascendent dreapta de-a lungul unui prag stîncos, îngust. După vreo 15m linia de pitoane ne duce în sus, pe un soi e fisură largă ce ne conduce la nişte praguri şi bolvani mari unde trebuie să avem grijă la ce atingem căci nu toate sunt solide. De aici continuăm ascendent pînă pe un tăpşan mare unde regrupăm la spituri şi ancore. Regruparea e comună cu traseul Quo Vadis. Lungimea are 45m şi grad maxim 6+ la plecarea din regrupare.

plecare pe LC2

Pe braul de piatra din LC2, cam pe unde se coteste vertical

Hmmmm!

Andrei, Mihai si Angi in R2

Laura si Andrei in R2

LC3 - Pleacă vertical pe o creastă uşoară, de gradul 3, pînă se ajunge în vîrful acesteia unde întîlnim o mică strungă. Coborîm în aceasta spre stînga, orientîndu-ne spre peretele din faţă. Aici avem de urcat un mic horn care nu mi s-a părut atît de friabil pe cît l-am găsit descris prin alte scrieri. Hornul e asigurat cu două pitoane doar că într-unul dintre ele nu intră carabinierele. De asemenea pe la jumătatea hornului avem şi un spit la vreo un metru şi jumătate stînga de linia noastră. După urcarea hornului ajungem pe un mic prag de piatră unde regrupăm la spituri. Lungimea are 30m şi gradul 3 poate 3+ la horn.

pe LC3

Angi incercand o varianta mai dificila a LC3

LC4 - Pleacă în sus uşor stînga apoi, la cîţiva metri de la regrupare începe să traverseze diagonal stînga peste cîteva muchii (deasupra avem un mic tăvănel) ajungînd la un horn ce nu se vede din regrupare, horn pe care se poate ajunge foarte lejer din traseul Quo Vadis dacă se greşeşte lininia acestuia în LC4, aici traseele apropiindu-se la vreo 3m unul de celălalt (pe traversare, cînd nu mai vedem cuie şi ne întrebăm pe unde ar fi linia traseului, continuăm ascendent stînga, nu orizontal). Parcurgem hornul pînă cînd acesta este întrerupt de un bolovan mare ce despică hornul în două variante. Noi urmăm varianta din dreapta, ieşind la un moment dat chiar pe faţa din dreapta pentru a reveni apoi în horn la capătul căruia regrupăm la spituri. Lungimea are 30m şi pas de 6+ pe traversarea spre baza hornului.

Plecare pe LC4

Traversare diagonal stînga pe LC4

Andrei in Quo Vadis si eu pe Vigh Tibi

LC4

Echipa din Qup Vadis

Prima parte din LC4

Regrupand la capatul LC4, sub arcada din LC5. In stanga e Andrei pe Quo Vadis

In R4, sub arcada din LC5

Deasupra bolovanului ce dsparte in doua hornul din LC4

Andrei Holban

Angi pe traversare

Se poate observa cum poti gresi traseul Quo Vadis ajungand lejer  in Vigh Tibi daca nu stii unde trebuie sa faci stanga

Cosmin Pobleanu pe Creasta Hans Gora

LC5 - Plecăm în sus spre o arcadă foarte vizibilă traversînd pe sub aceasta spre stînga unde prindem o fisură largă ce mai sus ia aspect de horn ce se termină la un prag stîncos unde se află o regrupare intermediară la două cuie. De aici traversăm spre dreapta descăţărînd pentru a prinde linia unui alt horn la capătul căruia regrupăm la spituri. Lungimea are 38m şi un pas estimat la 7-/7 pe fisura de după arcadă.

Arcada din LC5

Trecînd arcada

tot la arcadă

al doilea horn din LC5

Angi pe traversare dintre hornuri

Mihai in R5 si partea finala a hornului doi. La stanga echipa din Quo Vadis in regrupare

LC6 - Pleacă diagonal dreapta spre o faţă spălată unde pitoanele dese ne ajută să trecem la artificial. La un moment dat se desprinde pe verticală o linie de spituri unde se află o variantă cu gradul estimat între 8- şi 8+. Noi continuăm spre dreapta urmînd linia pitoanelor clasice, trăgînd de bucle, punînd scăriţe făcînd manevre de corzi. Spre finalul lungimii se urcă vertical ieşind pe linia crestei de unde mai urcăm cîţiva metri pînă la o regrupare cu spituri. Lungimea are 28m, iar gradul pe traversare e de 6A1.

Angi pe LC6, lungimea de artificial

in LC6 la tras de fiare

Mihai pe LC6 la "sala de forţă"

Veselie in R6 după o lungime de ...aerobic.

LC7 - Pleacă prin dreapta crestei peste niste praguri si fisuri oblice ce ne readuc pe creastă, continuînd pe aceasta pînă la terminarea ei, loc unde regrupăm la două spituri cam prost poziţionate. Regruparea e comună cu cea din traseul Quo Vadis. Lungimea are 35m şi gradul 4.

plecarea pe LC7, prin dreapta crestei

pe LC7

Andrei in locul de intersectie al traseelor

Mihai in R6

LC8 - Comună cu ultima lungime din Quă Vadis. Pleacă vertical pe o michie a crestei apoi depăşeşte o mică faţă cu prize bune după care ţine linia crestei, panta şi dificultatea scăzînd, dar şi asigurările fiind mai rare. Se regrupează după 60m la o regrupare cu spituri şi lanţ, aflată într-o strungă. Dificultate estimată pe la gradul 6 la plecarea din regrupare.

Mihai in LC7. Echipa vecina plecand pe LC8, lungime comuna

Miha si Cosmin la "observator"

După această lungime ne-am dezechipat şi am plecat spre Crucea Sînduleştilor unde am aşteptat ieşirea celorlalte echipe, respectiv Dana şi Mihai din acelaşi traseu ca şi noi şi Andrei, Laura şi Marian din Quo Vadis, iar după ce toată lumea a ajuns cu bine, ne-am retras la corturi plini de voie bună. Aici ne-am întîlnit cu Cornel Sain şi Cristina, veniţi şi ei pentru cîteva trasee în Cheile Turzii.

Maretia amfiteatrului de la capătul Peretelui Uriaş. In dreapta ţancului central insorit e un punct mic, negru. Acolo e Mihai R6

Mii de mulţumiri colegilor de traseu (Mihai, Dana, Laura şi Andrei) pentru pozele superbe pe care mi le-au facut si mi le-au pus la dispozitie.