Vasidava - Cheile Galbenului (3LC, 4A, 7+/8-, 6-A1)

Vasidava - Cheile Galbenului (3LC, 4A, 7+/8-, 6-A1)

După Fisura Pintenului urmează un alt traseu frumos al zonei de cocoţ din Cheile Galbenului: Vasidava.
Traseul se află spre stînga şi puţin mai sus de traseul "Hornul Vînturilor" şi la dreapta de traseul "Tabara 1989".

zona A. Foto la rezolutie f. mare

LC1 - Plecă pe o faţă verticală cu mici praguri bune şi prize suficiente urmînd pe aproape întreaga lungime un marcaj cu vopsea albă, un fel de scara desenată pe perete. După douăzeci si ceva de metri traseul pierde din verticalitate ajungîndu-se la o porţiune puţin friabilă şi înierbată pe care se mai urcă vreo 8m pînă pe un mic brîu. Pe brîu, puţin spre dreapta, se află o placă cu o ancoră chimică la care se asigură, iar de aici se continuă spre dreapta descendent pînă în regruparea comună cu Hornul Vînturilor. Lungimea are cam 30m şi e bine asigurată.

LC2 - Se revine din regrupare la ancora de pe brîu de unde se urcă vertical stînga spre un perete în trepte asigurat cu doua ancore. Mai sus de de acest pereţel se ajunge într-o zonă friabilă şi cu multă iarbă pe care se urcă vreo 10m pînă pe un brîu cu două ţancuri unde se poate regrupa dacă se sare prima regrupare. Se continuă urcînd pe ţancul mare din stînga, iar de acolo pe perete. Se trece o surplombă cam de 6/6+ ocolind-o puţin prin stînga. Pasajul e bine asigurat cu o ancora si un cui sub surplombă si o altă ancoră în stînga surplombei. După trecerea acestui pas se urcă o faţă cu prize bune ajungîndu-se pe un brîu cu o placă unde se regrupează. Preferabil să se regrupeze aici căci urmează pasul cheie al traseului şi e bine să avem o bună comunicare cu secundul pentru manevratul corzilor. Lungimea are cam 40m.

LC3 - Se pleacă vertical pe o faţă care surplombează. Prizele la picior sunt cam puţine, iar cele de mîini sunt destul de sus. Pasul e cotat cu 7+/8-. După lungi încercări de trecut la liber, sortite cu tot atîtea eşecuri, am reuşit să trec doar cu ajutorul unei scăriţe pentru a suplini lipsa prizelor pe piciorul stîng încăpăţînîndu-mă să folosesc la mîini doar prizele naturale. Cu puţin efort, puţin mai mult chiar, am reuşit să prind niste prize bune de mînă, aflate destul de sus, şi să trec pasul. Am lăsat aici, pentru secunzi, scăriţa şi un anou lung.
Deasupra surplombei se continuă vertical pe o faţă presărată cu prize arhisuficiente. Cu puţin înainte de a ajunge în creastă se parcurge un mic diedru horn de unde avem două posibilităţi: stînga peste o placă înclinată sau dreapta printre nişte blocuri. Am optat pentru varianta din dreapta, mai uşoară, ţinînd cont că pe ultima porţiune nu prea mai erau asigurări. În creastă se regrupează la un mesteacăn folosind anouri foarte lungi sau o buclă mare din coarda rămasă. Asta pentru că mesteacănul se află fix în spatele unui colţ de stîncă.
Lungimea are cam 25-30m şi e bine asigurată, mai puţin pe porţiunea finală, mai lejeră.

Dacă se face traseul din doar două lungimi, regrupînd pe brîul cu ţancuri, prima lungime are cam 50m, iar cea de-a doua vreo 45m.

Intrarea in traseu

pe prima lungime

puhoi de alpinisti

in regruparea de pe braul cu tancuri (daca se face traseul din doua lungimi)

surplomba de 6+

dana aproape de zona inierbata de dinainte de brau

la regruparea de pe brau

Adi trecand de pe tanc pe perete

Adi sub surplomba de 6+

sus, pasul traseului

pasul traseului (7+/8-)

regruparea din creasta

odihna binevenita

Angi la pozat

de pe vremuri

parca-s dracu...

Retragerea:
Se coboară în spatele crestei pînă la un copac uscat şi căzut, iar de deasupra lui se prinde o mică brînă/prag spre o şa. De acolo se urmează curba de nivel spre pădurea de foiase de unde se coboară pe o potecă foarte bătută ce ne duce la intrarea în peşteră.

pe curba denivel spre padurea de fag

coborirea prin padure