La refugiul Călțun, imediat după rev.

Imediat după revelion,ca să începem anul cum se cuvine, se cerea o ieșire urgentă la munte . Cornel vine cu propunerea de a merge la refugiul Cățun și a încerca o urcare pe Negoiu, idee ce-mi surîde de cum o aud așa că dimineață pornim alături de Cornel și Cristina spre Făgăraș.

Drumul spre Piscul Negru trece repede, mai puțin pentru Angi care urăște serpetinele de pe malul lacului de acumulare. De la Piscul Negru mai urcăm puțin pînă la Conacul Ursului, loc unde lăsăm mașina și, după ce ne echipăm, o luăm la pas pe poteca din spatele cabanei, potecă marcată pe copaci cu un desen ce imită amprenta de urs.

Poteca traversează rîul din spatele cabanei apoi merge in aval pentru ca, după cîteva sute de metri, să cotească dreapta în urcare lină, prinzînd mai apoi o mică curbă de nivel ce ne scoate în poteca de pe firul Văii Paltinului, loc unde dăm peste marcajul turistic "triunghi albastru".

Paraul Capra

Continuăm urcușul în amonte, prin puțina zăpadă așternută cu ceva vreme în urmă. Temperatura destul de scăzută ne iuțește pasul.

Traversăm din nou pîrîul și părăsim Valea Paltinului, orientîndu-ne spre firul Văii Călțunului. Pe la cota 1900 suntem nevoiți să ne punem colțari căci zăpăda era înghețată. Ultimele sute de metri ce ne despart de bătrînul refugiu ne-au întîmpinat cu ceva vînt și frig. Fac repejor o poză și o iau spre refugiul cel nou, cel ce ne va fi adăpost peste noapte.

Piscul Negru

Batranul refugiu Caltun ( sau Toma Boerescu)

Batrînul refugiu, pentru că, din cîte se pare este încă cel mai vechi refugiu din Făgăraș, a fost construit la inițiativa primului șef al salvamontului sibian, în amintirea căruia refugiul se mai numește și Toma Boerescu. Inițial a fost oconstrucție solidă, așa cum se făceau construcțiile pe vremuri, cu simț de răspundere. Din tablă grosă, refugiul putea adăposti cam 15 persoane lejer. Sub acoperișul lui au înoptat mii de oameni de-a lungul celor 39 de ani de existență. Din păcate s-ar putea ca în scurt timp acesta să fie demolat pentru a face loc unui heliport.

Noul refugiu din zona Călțun

Deja se aduna norii

Intru pentru prima dată în acest refugiu cu arhitectură futuristă și sunt plăcut impresionat de faptul că arată foarte bine la un an de la deschidere. Mă așteptam să fie zgîriat, pictat cu tot soiul de inscripții, dar se pare că lumea chiar a avut grijă de el.

Ce-i lipsește, totuși, acestui refugiu este o placă metalică la intrare sau măcar o placă de tego sau lemn ce poate fi ușor schimbată odată cu trecerea anilor și apariția uzurii. Spun asta pentru că iarna, pe viscol și ger mare nu cred ca poți să-i ceri cuiva să stea afară și să-și scoată colțarii. Sunt convins că și pe vreme mai puțin potrivnică mulți au intrat direct cu colțarii, dovadă fiind urmele de colți de la intrarea în refugiu. La fel la plecare, nu poți cere cuiva să iasă în gerul și viscolul de-afară și să stea să-și lege colțarii cu mîinile înghețate. De aceea cred că mai nimerit ar fi ca la intrarea în refugiu să fie pusă o placă de 1m/1m din tablă mai groasă, sau măcar una din tego, ca să aibă omul unde se descălța sau încălța cu colțarii.

Trecînd peste acest mic amănunt, refugiul este destul de fain, cu priciuri din lemn și o mășuță cu băncuțe. Are chiar și sistem electric cu panou fotovoltaic care, culmea, funcționează. Doamne-ajută.

În refugiu ne-am băgat imediat în sacii de puf apoi am luat o mică gustare preparată de Cornel, după care ne-am pus iar la adăpostul sacilor de dormit, nu de alta, dar termometrul meu arăta pe la miezul nopții o temperatură de -15°˜C. Asta înainte să i se termine bateria căci sunt convins că temperatura a mai scăzut cu cîteva grade pînă dimineață.

Cornel, vesel nevoie mare

Dimineața, că tot am pomenit de ea, ne-am trezit și am luat micul dejun, apoi, pentru că peste noapte ninsese și vremea nu ne îmbia la o urcare pe Negoiu, am decis să coborîm pe aceeași potecă pe care urcasem. Coboîrea a decurs normal, bucurîndu-ne de frumusețea ninsorii și a peisajului de iarnă, chiar dacă am ratat urcarea pe vîrf.

Sa ne bucurăm de iarnă, cît încă mai avem acest anotimp

Cam asta a fost prima ieșire pe 2016. O plimbare de dat jos soriciul și cozonacul, de tremurat puțin la cele -n grade, de dormit în noul refugiu de la Călțun.