Cățărare în Paklenica şi bălăceala de relaxare

Vine vara, vine mult aşteptata ieșire pe meleaguri străine.

Am băgat în căciulă mai multe destinații și am tras biletul cu Paklenica, nu de alta, dar era singura destinație care mulțumea, se pare, pe toată lumea, așa că am făcut mai multe extrageri pana a ieșit ce trebuia. Cam ca la votare.

Ne-am pregătit sîrguincioși bagajele, adăugînd, pe lîngă clasicul echipament de cățărare, ochelarii și țeava de snorkel. Doar mergeam la malul mării și pe lînga cățărare plănuisem și zile de relaxare cu bălăceală și scufundări.

Prima zi de drum ia sfîrșit la Belgrad unde ne-am cazat ieftin și în condiții foarte bune. Am dat și o tură prin oraș astîmpărîndu-ne foamea la restaurantul chinezesc Makao. Flămînzi cum eram am comandat fiecare cîte două porții de diverse ciudățenii, cum ar fi orez cu legume, pui cu urechi de lemn, pui cu legume, etc. Surpriza a venit odată cu aducerea mîncării cînd am constatat ca o porție ajungea lejer pentru două trei persoane. Si noi aveam fiecare cîte două. Evident că am luat la pachet, astfel că micul dejun al următoarei zile a fost unul nu tocmai mic.

Citeşte tot articolul

Tura cu bicla pe la Limanu-Hagieni

După tura din Măcin ni s-a deschis un mic apetit pentru bicicleală așa că nu stăm pe gînduri atunci cînd Cosmin și Miha ne propun o tură de bicicletă pe la mare, mai precis pe la pădurea de la Hagieni.

Pregătitul turelor de biclă e ceva nou pentru mine așa că mă pun pe calculat și pregătit bagaj care să includă și truse de scule, camere și alte cîteva lucruri utile învîrtitorului de pedale. Îl aștept pe Cosmin cu oarece emoții și montăm pe suporții de mașină toate cele patru biciclete apoi îndesăm în portbagaj restul echipamentului și o luăm din loc spre litoral.

Ajungem la Limanu unde lăsăm mașina pe marginea drumului și pornim la pedală pe un drum prăfuit ce străbate cîmpul de la marginea satului. Începem tura cu un mic ajutor dat unui cal priponit și a carui funie se se incîlcise pe după o tufă.

Citeşte tot articolul

Prin Macin cu bicicleta.

Vremea. Of, vremea asta care nu ne lasă deloc să ne apropiem de pereţii de căţărare, şi, uneori, chiar de munte, ne forţează să găsim destinaţii mai îndepărtate pentru zilele libere, în acest caz vacanța de Paște și 1 Mai. Munții Măcin sunt alegerea noastră pentru această mini vacanță. Pentru că vremea pare bună, pentru că sunt cîțiva pereței de cocoț și pentru că avem și alte posibilități de a ne petrece cele cîteva zile libere, decizia e unanim acceptată. Și pentru că tot se ivește ocazia, planificăm și o tură cu bicicletele, că tot am auzit că s-au făcut cîteva poteci marcate pentru cicloturism.

Citeşte tot articolul

Pe Valea Morarului și-un apus de vis la Omu

Cum nu mai făcusem o tură frumosă de multă vreme, ne-am tot gîndit ce am putea urca să fie cît de cît sigur, dar și frumos, și cum pe Valea Morarului nu mai urcasem iarna, aceasta a ieșit cîștigătoare.

Așadar, după ce lăsăm mașina la Gura Diham, pornim prin spatele cabanei spre cantonul de vînătoare, iar de acolo mai sus, spre poteca munticelului, pe care cotim dreapta ajungînd la intrarea în Valea Morarului. Am uract în ritm alert, zăpada nefiind mare, iar poteca fiind deja făcută.

Citeşte tot articolul

La Padina prin Strungulița

Tot o zi de iarnă care nu prea și-a arătat colții, pe sfîrșit de ianuarie vremea părînd mai mult a sfîrșit de iarnă, ba chiar primăvară pe alocuri.

Vrem să ieșim, dar condițiile zăpezii nu prea ne îmbie la trasee riscante așa că o tură relaxantă nu ne displace, drept pentru care din urna extragem bilețelul pe care scrie "Padina". Plecăm la drum în grup de cinci: Cosmin, Miha, Angi, Andreea și eu, adica io.

Citeşte tot articolul

O noapte in refugiul Retevoi.

E iarnă. O iarnă care nu și-a încordat prea tare mușchii. Cutoate astea, va ninge. Prognozele meteo anunța ninsori așa că nu ne încumetăm să abordăm vreo vale de abrupt și nici la cabane nu suntem tentați să mergem. Ne-am dori ceva mai aproape de natură, chair dacă nu e să fie ceva prea provocator.

Din mai multe opțiuni alegem pînă la urmă să facem o tură la refugiul Retevoi.

Citeşte tot articolul

Negoiu. Prima experiență de cățărare pe gheață.

Cornel mai bătea din cînd în cînd cîte un apropo dacă nu am vrea să încercăm cățăratul pe gheață așa că, profitînd de faptul că aveam pe cineva care să ne îndrume despre ce și cum, acceptăm invitația lui de a merge la Negoiu pentru a face cățărare pe cascadele de-acolo.

Alături de Claudia, Ciprian și Cornel plecăm entuziaști spre Făgăraș cu gîndul de a sta vreo trei zile la cabana Negoiu. Vremea nu pare prea promițătoare. Destul de cald pentru perioada aceasta a anului. Și nici zăpada nu e cine știe ce.

Părăsim Porumbacu de Sus și ne avîntăm pe drumul forestier ce urcă pe Valea Șerbotei, în primă parte cu mașina, apoicu piciorul. Depășim cîteva mici blocuri de gheață cu care ne pozăm apoi începem urcușul. Sunt surprins să constat că poteca turistică ce urcă spre Cabana Negoiu este acum lățită și transformată într-un drum pe care se poate urca cu mașina de teren pînă la cabană. Ca dovadă stă și mașina parcată în fața cabanei.

Citeşte tot articolul

La refugiul Călțun, imediat după rev.

Imediat după revelion,ca să începem anul cum se cuvine, se cerea o ieșire urgentă la munte . Cornel vine cu propunerea de a merge la refugiul Cățun și a încerca o urcare pe Negoiu, idee ce-mi surîde de cum o aud așa că dimineață pornim alături de Cornel și Cristina spre Făgăraș.

Drumul spre Piscul Negru trece repede, mai puțin pentru Angi care urăște serpetinele de pe malul lacului de acumulare. De la Piscul Negru mai urcăm puțin pînă la Conacul Ursului, loc unde lăsăm mașina și, după ce ne echipăm, o luăm la pas pe poteca din spatele cabanei, potecă marcată pe copaci cu un desen ce imită amprenta de urs.

Citeşte tot articolul